Sport
Padbol România, pe primul loc la Stockholm: două echipe pe podium și 13 victorii în 14 meciuri
Padbolul românesc revine din Suedia cu trofeul Cupei Internaționale de la Stockholm și două clasări pe podium. Adrian Cătrună și Floris Stănculea au câștigat competiția, iar Ovidiu Vasian și Aurelian Surd au ocupat locul al treilea. Bilanțul celor două echipe: 14 meciuri disputate și o singură înfrângere.
România a avut un parcurs extraordinar la Cupa Internațională de Padbol de la Stockholm, desfășurată în perioada 2–3 octombrie 2026. Într-un program foarte intens, cu șapte meciuri pentru fiecare pereche, cei patru sportivi au demonstrat valoare, rezistență și determinare, reprezentând țara cu mândrie.
În confruntările cu adversari din Suedia, Belgia, Germania, Italia și Qatar, echipele românești au obținut împreună 13 victorii. Rezultatele confirmă nivelul competitiv al Padbolului românesc și progresul construit prin campionatul intern și pregătirea constantă.
Cătrună și Stănculea aduc trofeul în România
Adrian Cătrună și Floris Stănculea, legitimați la ACS Sportul pentru Viitor București, au încheiat competiția fără înfrângere. Cu șapte victorii în șapte meciuri, cei doi au ocupat primul loc și au câștigat trofeul Cupei Internaționale de la Stockholm.
Pentru Adrian Cătrună, succesul din Suedia are și o semnificație personală. Aceasta a fost ultima sa participare internațională din acest an, sportivul urmând să fie supus unei intervenții medicale la genunchi, după care va parcurge o perioadă de recuperare.
Pasiunea pentru Padbol și dorința de a fi alături de echipă l-au însoțit până la capătul acestei competiții, încheiate cu un trofeu pentru România.

Vasian și Surd, un podium care confirmă creșterea echipei
Ovidiu Vasian și Aurelian Surd, sportivi ai ACS Singidava Cugir, au completat succesul delegației române prin clasarea pe locul al treilea, după șase victorii în șapte meciuri.
Prima lor participare împreună la o competiție internațională a fost în 2023, la Cupa Națiunilor organizată în Ungaria, unde au avut un parcurs bun. Stockholm a reprezentat următoarea participare internațională în această formulă, iar evoluția din Suedia a evidențiat creșterea valorii echipei.
Cei doi au învins adversari cu o vastă experiență internațională, demonstrând că munca depusă în țară se poate transforma în rezultate importante în afara ei. Podiumul de la Stockholm marchează un nou pas în evoluția lor ca echipă.

România–Suedia: de la fotbal la succesul din Padbol
Întâlnirile dintre România și Suedia sunt urmărite de public mai ales prin prisma fotbalului. Dacă recentele confruntări din Liga Națiunilor nu au adus rezultatele dorite pentru naționala de fotbal, Padbolul a oferit un motiv de bucurie și mândrie: la International Padbol Cup Stockholm 2026, sportivii români au învins, printre altele, și echipele suedeze, aducând acasă trofeul și două clasări pe podium. Floris Stănculea și Adrian Cătrună au cucerit medaliile de aur, iar Aurelian Surd și Ovidiu Vasian au completat succesul României cu medaliile de bronz.
Performanța a fost însoțită de aprecierea gazdelor. Erik Zetterström, organizatorul International Padbol Cup Stockholm 2026, a vorbit într-un interviu oferit Federației Române de Padbol despre nivelul jucătorilor români și bucuria de a avea delegația României la competiție.
„Sunt foarte impresionat de cât de bine joacă sportivii români”, a declarat Erik.
Organizatorul a apreciat și experiența României în organizarea competițiilor și dezvoltarea Padbolului, exprimându-și dorința de a vizita țara noastră pentru un schimb de experiență. Dincolo de rezultate, competiția a creat astfel ocazia unor noi colaborări, în care fiecare partener poate contribui și poate învăța.

Campionatul intern și pregătirea susțin performanța
Succesul de la Stockholm aparține sportivilor, dar reflectă și munca antrenorilor, implicarea cluburilor și eforturile Federației Romăne de Padbol pentru pregătirea și dezvoltarea acestora.
Campionatul Național de Padbol are un rol esențial în acest proces. Meciurile disputate constant între cele mai bune perechi din țară cresc nivelul echipelor, le consolidează experiența și le pregătesc pentru provocările internaționale. Stagiile de pregătire completează acest parcurs și contribuie la transformarea progresului individual în performanță de echipă.
Cele două clasări pe podium arată rezultatul unui efort comun și valoarea continuității în pregătire și competiție.
Noi pași în dezvoltarea relațiilor internaționale
Delegația României a fost însoțită de Elisabeta Gherghișan, președintele Federației Române de Padbol, care a fost alături de sportivi și a făcut un nou pas în consolidarea relațiilor internaționale din cadrul acestui sport.
Discuțiile cu organizatorul și cu reprezentanții celorlalte țări au deschis perspective de schimb de experiență și colaborare, cu obiectivul de a crea noi oportunități pentru sportivi și de a susține dezvoltarea Padbolului.
„Ne bucură aprecierea față de sportivii români și față de experiența României în dezvoltarea Padbolului. Dorința lui Erik de a ne vizita pentru un schimb de experiență este o oportunitate de a întări această colaborare. Avem ce împărtăși și avem ce învăța unii de la ceilalți, iar aceste legături pot aduce beneficii sportivilor și acestui sport”, a declarat Elisabeta Gherghișan.
Participarea României la Cupa Internațională de la Stockholm a beneficiat de susținerea Agenției Naționale pentru Sport.
O invitație pentru parteneri și investitori
Rezultatele de la Stockholm transmit un mesaj clar: Padbolul românesc crește și merită susținut.
Trofeul și cele două prezențe pe podium reprezintă și o invitație adresată partenerilor, sponsorilor și investitorilor de a se alătura unui sport în plină dezvoltare. Performanțele internaționale și creșterea nivelului competițiilor interne arată un potențial care poate fi susținut prin extinderea infrastructurii și atragerea de noi practicanți.
Mai multe terenuri de padbol, oportunități pentru juniori și susținerea actualelor și viitoarelor generații de campioni pot duce mai departe ceea ce sportivii români au demonstrat la Stockholm: România are valoare și poate câștiga la cel mai înalt nivel al competiției.
Sursa: presadeazi.ro
Sport
Primăria Grădinari câștigă prima ediție a Instituțional Cup
Primăria Grădinari a încheiat pe primul loc prima ediție a Instituțional Cup, competiție de fotbal care a adus împreună echipe reprezentând instituții și organizații importante din România.
Instituțional Cup s-a desfășurat săptămânal, în fiecare miercuri seară, pe terenul sintetic din cadrul Barcelona Academy – Complexul Sportiv Arcul de Triumf, și a avut ca obiectiv nu doar competiția sportivă, ci și promovarea mișcării, fair-play-ului, respectului și colaborării între participanți.
La competiție au luat parte echipe reprezentând Jandarmeria Română, Poliția Rutieră, Primăria Grădinari, Ministerul Energiei, Poșta Română, Agenția Națională pentru Sport, MDLPA, Loteria Română, avocații, Electrocentrale București, Școala, precum și echipa All Stars, dedicată invitaților și susținătorilor proiectului.

Primăria Grădinari, pe primul loc
La finalul primei ediții, Primăria Grădinari a ocupat locul I, confirmând prin rezultate evoluția bună și constanța arătate pe parcursul competiției.
Podiumul primei ediții a fost completat de Baroul București 3, clasat pe locul al doilea, și Poșta Română, ocupanta locului al treilea.
🥇 Locul I – Primăria Grădinari
🥈 Locul II – Baroul București 3
🥉 Locul III – Poșta Română

Pentru reprezentanții Primăriei Grădinari, participarea la Instituțional Cup a însemnat mai mult decât lupta pentru primul loc. Prezența într-o competiție care reunește instituții din domenii foarte diferite oferă un cadru informal în care sportul devine un mijloc de socializare, colaborare și consolidare a relațiilor dintre participanți.
Victoria obținută la prima ediție reprezintă, în același timp, o performanță frumoasă pentru echipa care a reprezentat comunitatea din Grădinari.

Mai mult decât o competiție de fotbal
Organizatorii au pus încă de la început accentul pe caracterul deschis al proiectului și pe valori precum respectul, fair-play-ul, spiritul de echipă și prietenia.
În acest spirit, premierea nu a urmărit exclusiv rezultatele de pe teren, ci și constanța și implicarea echipelor. Poșta Română, de exemplu, a fost remarcată pentru prezența constantă și susținerea proiectului încă de la început.

Instituțional Cup își propune astfel să construiască în jurul sportului o comunitate în care reprezentanții diferitelor instituții se pot întâlni într-un context relaxat, în afara activității profesionale obișnuite.
După încheierea primei ediții, proiectul merge mai departe. Organizatorii pregătesc Sezonul II al Instituțional Cup, cu obiectivul de a dezvolta competiția și de a aduce împreună și mai multe echipe.

Pentru Primăria Grădinari, noul sezon va începe din postura de câștigătoare a ediției inaugurale, după un prim sezon încheiat cu trofeul Instituțional Cup.
Sport
Terenul de sport din cartier și aerul pe care îl respirăm
Într-o seară de septembrie am trecut pe lângă terenul de baschet din spatele blocului și l-am găsit gol. Nu ploua, nu era frig, nu era nici târziu. Coșurile aveau plasa ruptă, asfaltul crăpase în dreptul liniei de fault, iar lângă gard se adunase un morman de frunze și sticle. Ne-am oprit câteva minute, fără să ne spunem prea multe. Știm cu toții cum arată un loc de joacă pentru adulți care a fost uitat. Ne întrebăm rar cine răspunde de el și ce legătură are cu aerul, cu apa și cu felul în care ne trăim orașul. Iar legătura există, mai strânsă decât pare.
Un teren de sport este și o decizie de administrare
Primăria nu hotărăște doar unde se toarnă asfalt. Hotărăște și dacă terenul va avea iluminat care nu arde toată noaptea, dacă vor exista destule coșuri de gunoi și dacă vine cineva, săptămânal, să le golească. Sunt decizii mărunte, trecute printre alte puncte de pe ordinea de zi, și tocmai de aceea se pierd ușor. Noi, ca locuitori, le observăm abia când ceva lipsește.
Am avut în cartier un teren de mini-fotbal cu gazon sintetic, montat cu mare entuziasm, pe care nimeni nu l-a mai curățat de granulele risipite pe alei. După două ierni, granulele ajunseseră în șanțul de lângă drum și de acolo în gura de scurgere. Nu a fost o catastrofă, dar a fost un exemplu bun: un proiect fără plan de întreținere devine, încet, o problemă de mediu în miniatură.
Cine se ocupă de asta? De regulă, nimeni anume, pentru că răspunderea se împarte între serviciul de spații verzi, cel de salubritate și, uneori, o asociație sportivă care a închiriat terenul și a plecat. O singură persoană numită, cu un număr de telefon afișat pe un panou, schimbă lucrurile mai mult decât o investiție nouă.
Se întâmplă ceva ciudat cu spațiile comune: cu cât sunt ale tuturor, cu atât le simțim mai puțin ale noastre. Un teren îngrijit atrage oameni care îl îngrijesc mai departe, iar unul neglijat atrage și mai multă neglijență. Psihologii cartierului sunt, în fond, bunicii de pe bancă, care știu exact cine a spart gardul și cine l-a reparat. Dacă îi întrebăm, aflăm mai multe decât dintr-un raport de zeci de pagini.
Ce respirăm când alergăm printre mașini
Mulți dintre noi alergăm seara, între șase și opt, exact când traficul e la maximum. Am făcut și noi asta ani la rând, fără să ne gândim. Abia când am mutat traseul pe aleea unui parc mic am simțit diferența: mai puțin zgomot, mai puțin miros de eșapament, o respirație care se așază singură. Nu putem promite că un parc rezolvă totul, dar distanța față de carosabil contează. Câțiva metri de gard viu sau de copaci între alee și stradă schimbă ce ajunge, de fapt, în plămâni.
Cine urmărește competițiile locale și vrea să vadă ce se mai întâmplă prin lumea sportului poate arunca un ochi pe rubrica de sport de pe Daily Now, unde știrile zilei sunt adunate într-un format scurt. Revenind la oraș, o idee simplă pentru administrațiile locale ar fi marcarea unor trasee de alergare departe de arterele mari, cu indicatoare și bănci la distanțe rezonabile. Costă puțin, iar oamenii le folosesc imediat.
Un traseu bine ales aduce și alt câștig: copiii ajung pe jos sau cu bicicleta la antrenamente, iar mașinile rămân acasă. Se vede în câteva luni, mai ales în diminețile de vară, când străzile din jurul școlii se golesc și se aude, în sfârșit, sunetul ghetelor pe trotuar.
Umbra, apa și materialele: lucrurile mici care contează
Un teren pe care vara nu se poate sta de căldură rămâne gol la prânz și se umple seara, când copiii sunt deja obosiți de la școală și de la ore. Umbra nu e un moft. Câțiva arbori plantați pe latura sudică, la distanță rezonabilă de linii și de gard, scad temperatura suprafeței și țin pământul viu. Așteptăm cu răbdare să crească, desigur, dar un copac sădit azi va aduce răcoare peste zece ani.
Apa e al doilea subiect. O fântână de băut, oricât de simplă, scoate din uz zeci de sticle de plastic pe săptămână, iar sticlele rămân adesea uitate pe margine. Am observat cum, într-un parc unde a apărut un robinet cu apă potabilă, grămada de peturi de lângă banca din colț a dispărut aproape complet.
Apoi vin materialele. Asfaltul închis la culoare adună căldură, betonul crapă, cauciucul sintetic își pierde elasticitatea. Nu există soluție perfectă, există alegeri mai potrivite pentru locul respectiv. O pardoseală permeabilă sau un strat de pământ stabilizat lasă ploaia să intre în sol, în loc să o trimită toată în canalizare, ceea ce ajută la ploile scurte și puternice din vară. Merită ca cei care proiectează să ceară un deviz care să includă și costul întreținerii pe zece ani, nu doar prețul montajului.
Mai e un detaliu pe care îl uităm: scurgerea apei de pe teren. Dacă panta e greșită, după fiecare ploaie rămâne o baltă exact în centrul zonei de joc, iar oamenii ocolesc locul. Iarna, balta îngheață și devine periculoasă. O corectură de nivel, făcută o dată, ține zece ani și economisește reparații repetate de la marginea gardului.
Greșeli pe care le facem fără să ne dăm seama
Când vorbim despre mediu la nivel local, cădem repede în două extreme: fie credem că nu depinde nimic de noi, fie ne vinovățim pentru fiecare pungă. Adevărul stă pe undeva la mijloc. Am greșit și noi, în felul nostru: am ars frunze în curte, convinși că nu face rău nimănui, sau am lăsat saci cu moloz lângă containere, sigur că vine cineva să-i ia.
Multe confuzii de acest fel au fost adunate de redacția Daily Now într-un material despre greșeli frecvente despre mediu și climă, iar o parte dintre ele se văd chiar și pe terenurile de sport. De pildă, mulți cred că ploaia curăță terenul. În realitate, apa mută resturile spre canal și le lasă acolo, unde nu le mai vede nimeni.
Altă greșeală: gunoiul strâns în saci și lăsat lângă coș, pentru că „oricum vine echipa”. Vântul îl împrăștie din nou, iar câinii îl sfâșie. Mai e și hârtia ori plasticul aruncate în iarbă, care ajung tocate de motocoasă în bucățele minuscule, imposibil de adunat. Niciuna dintre aceste scăpări nu cere vreo lege nouă; cere puțină atenție la lucrurile pe care le facem automat.
Lumina, orele și liniștea vecinilor
Iluminatul e un subiect delicat, pentru că două nevoi se bat între ele. Cei care joacă seara își doresc lumină bună până târziu, iar cei care locuiesc la parter vor întuneric și somn. Soluția pe care am văzut-o într-un oraș mic a fost simplă: stâlpi cu lumină orientată în jos, cu temporizator, care se sting la o oră afișată pe panou. Nimeni nu a mai protestat, pentru că regula era scrisă și o știau toți.
Aceeași logică se aplică și zgomotului. Un panou cu orele de joc, făcut împreună cu locatarii din blocurile de alături, nu rezolvă tot, dar scoate conflictul din zona certurilor de pe scară. Lumina care nu se risipește spre cer e bună și pentru păsări, și pentru facturi. Iar un teren folosit regulat, la ore previzibile, rămâne mai curat decât unul care se animă doar în nopți nepotrivite, când nu îl vede nimeni.
Merită gândit și la ora de dimineață, mai puțin vizibilă. Elevii care trec pe lângă teren la șapte fără zece găsesc adesea gunoaiele de seara dinainte. Dacă cineva le strânge în prima jumătate de oră a zilei, imaginea locului se schimbă, iar copiii învață din privit, nu din vorbe, ce înseamnă un loc de care ai grijă.
Ce putem face noi, fără să așteptăm un proiect mare
Nu avem nevoie de fonduri europene ca să schimbăm ceva într-o seară de joi. Câteva gesturi mici, repetate de mai mulți oameni, se adună. Iată ce ne-a funcționat nouă și ce am văzut că merge și în alte cartiere:
- Fotografiem problema și o trimitem la primărie cu locul exact, ora și o frază clară, pentru că o sesizare precisă se rezolvă mai repede decât o plângere lungă.
- Ne adunăm o dată pe lună, vreo douăzeci de minute, cu mănuși și saci, înainte sau după meci, ca să curățăm marginile terenului.
- Propunem la ședința asociației de proprietari un coș în plus lângă bancă și un program afișat pentru golire.
- Cerem plantarea unui arbore pe latura cu soare și, dacă primim voie, ne oferim să îl udăm în prima vară.
- Ducem apa în recipiente reutilizabile și învățăm copiii să facă la fel, fără predici, doar prin exemplu.
Niciunul dintre aceste pași nu cere să fii activist. Cere doar să ne considerăm și noi răspunzători de un loc pe care îl folosim.
Data viitoare când trecem pe lângă terenul gol, putem face un singur lucru: ridicăm trei sticle și notăm în telefon ce lipsește. Apoi vorbim cu vecinul de la etajul doi, cel care mai aruncă mingea la coș duminica. Poate se alătură. Un teren de sport nu se salvează cu o singură decizie mare, ci cu o grijă mică, repetată, a celor care îl folosesc și îl cunosc.
Sport
Cum miști corpul când ziua de lucru de acasă o ia la goană
Ai deschis laptopul la nouă, iar la trei după-amiaza te trezești că n-ai băut decât o cafea și n-ai făcut mai mult de douăzeci de pași, toți până la bucătărie. Telefonul sună, mesajele curg, un termen se apropie. Mișcarea pare ultimul lucru care încape în program. Totuși, tocmai în zilele astea aglomerate corpul cere cel mai tare un respiro, doar că îl cere în șoaptă: un umăr ridicat, o zonă lombară înțepenită, o privire care nu mai pleacă de pe ecran. Întrebările de mai jos sunt cele pe care le aud cel mai des de la oameni care lucrează de acasă.
De ce simt corpul înțepenit tocmai când am cel mai mult de lucru?
Când ritmul crește, ne facem mici fără să observăm. Umerii urcă spre urechi, maxilarul se încleștează, respirația devine superficială. Nu e o slăbiciune, e un reflex de apărare pe care îl are oricine se uită concentrat la un termen. Problema apare când reflexul rămâne pornit ore în șir și nimic nu îl oprește.
Acasă lipsesc pauzele pe care biroul le făcea fără voia noastră: drumul până la lift, colegul care te strigă la cafea, coridorul spre sala de ședințe. Fără ele, ziua devine o singură bucată lungă de stat jos. Corpul nu se plânge în cuvinte. Se plânge prin ceafă, prin spate, prin acea oboseală ciudată de seară, deși tot ce ai făcut a fost să stai pe scaun.
Primul pas nu e un program de antrenament, ci simpla observare. Dacă vezi că ai mâinile ridicate peste tastatură sau că ți-ai uitat picioarele încrucișate de o oră, ai deja un punct de plecare. Observația costă zero minute și nu cere nicio echipare.
Ce pot face în două minute, fără să opresc lucrul?
Două minute sunt mai mult decât crezi, dacă le folosești cu intenție. Ridică-te de pe scaun, lasă brațele să atârne, rotește încet umerii înapoi de cinci-șase ori. Apoi întinde mâinile deasupra capului și respiră adânc, de parcă ai încerca să ajungi la un raft prea sus. Atât. Fără saltele, fără haine speciale, fără ca vreun coleg să afle la următorul apel video.
Poți lega aceste gesturi de momente care oricum se repetă. Fiecare e-mail trimis, fiecare apel încheiat, fiecare ceai pus la fiert devine semnalul pentru o mică întindere. Legarea de un moment fix funcționează mai bine decât orice alarmă, pentru că nu mai trebuie să decizi de fiecare dată. Obiceiul vine la pachet cu ceva ce faci deja.
Dacă ai spațiu, o mică plimbare prin cameră în timp ce vorbești la telefon schimbă deja ritmul zilei. Nu te grăbi și nu număra repetări. Scopul e să scoți corpul din poziția de așteptare, nu să bifezi un exercițiu.
Cum arată o pauză reală, nu una de formă?
Multă lume numește pauză momentul în care derulează telefonul pe canapea. Ochii rămân tot pe un ecran, gâtul tot în față, iar creierul primește și mai multe informații. O pauză reală schimbă și poziția, și ținta privirii. Privește pe fereastră la ceva îndepărtat, câteva zeci de secunde, ca ochii să se relaxeze.
Merită să alegi o pauză mai lungă la jumătatea zilei, de zece-cincisprezece minute, cu ieșire din casă dacă se poate. Un tur în jurul blocului, cumpărat un pachet de pâine, dus un colet. Banal, dar exact acest banal te scoate din tunelul în care ai intrat. Te întorci și constați că problema care părea blocată se deschide mai ușor.
Dacă ziua e prea încărcată pentru pauza lungă, împart-o în trei bucăți mici. Nu e ideal, dar e mult mai bine decât nimic. Un ritm moderat, repetat de multe ori, bate un efort mare care nu se întâmplă niciodată.
Ce rol are mersul pe jos și cum îl strecor în program?
Mersul rămâne cea mai blândă formă de efort și cea mai ușor de ținut pe termen lung. Nu cere abonament, nu cere echipament, nu te lasă fără suflu. Pentru cineva care stă opt ore pe scaun, o plimbare de douăzeci de minute înainte sau după muncă schimbă dispoziția mai mult decât ai spune la prima vedere.
Trucul e să-l transformi în ceva ce face parte din zi. Convorbirile care nu cer ecran pot fi purtate afară, cu căștile în urechi. Dimineața, înainte să deschizi laptopul, un tur scurt creează o separare între casă și birou, pe care mulți o simt ca lipsă. Seara, aceeași plimbare marchează sfârșitul zilei de lucru, ca și cum ai închide o ușă.
Pentru cine vrea să pună lucrurile cap la cap și să vadă cum se leagă mersul, cardio-ul ușor și recuperarea, SănătateLive: mișcare și fitness pentru sănătate adună materiale despre antrenamentul acasă, mobilitate și sport la orice vârstă, într-un ton fără presiune.
Cum evit senzația că «nu fac destul» și renunț din prima săptămână?
Aici cad cei mai mulți. Pornesc cu un plan de patru antrenamente pe săptămână, rata de zile bune scade, apare vinovăția, iar planul se abandonează. Soluția nu e mai multă voință, ci un plan mai mic. Un obiectiv de zece minute pe zi, trecut într-un calendar, e realist chiar și în săptămâna cu cele mai multe livrări.
Gândește-te la mișcare ca la o relație pe termen lung. Nu o poți compensa într-o singură duminică. O zi ratată nu strică nimic, două zile ratate încep să se vadă, trei zile ratate sunt semnalul să reduci planul și să reiei fără reproșuri. Nu te pedepsi cu un antrenament dublu a doua zi, pentru că exact acesta te face să-ți fie frică de următorul.
Merită să ții un jurnal simplu, o bifă pe zi. Nu e nevoie de aplicații speciale sau de ceasuri cu senzori. O foaie lipită pe frigider arată mai sincer decât orice grafic, iar bifele care se adună dau un fel de mândrie discretă.
Ce fel de efort mai intens pot adăuga, dacă am doar puțin timp?
Când ai o jumătate de oră liberă și energie, cardio-ul scurt e o variantă bună. Nu înseamnă neapărat alergare. Poate fi mers rapid pe teren denivelat, urcat scările blocului de câteva ori, sau o serie de mișcări simple făcute în ritm susținut, cu pauze generoase între ele. Ideea e să-ți crești puțin pulsul, nu să te epuizezi.
Ascultă-ți respirația: dacă mai poți vorbi în fraze scurte, ești într-o zonă bună pentru început. Dacă gâfâi atât de tare că nu mai poți rosti un cuvânt, scade ritmul. Cine are probleme de sănătate, de inimă sau de articulații, ar face bine să discute înainte cu medicul și să pornească treptat.
Pentru exemple de efort aerob dozat, de la plimbări active la variante mai dinamice, secțiunea Cardio de pe SănătateLive explică pe îndelete cum alegi intensitatea și cum te antrenezi fără să-ți forțezi corpul.
Cum îmi organizez spațiul ca să nu mă împiedic de scuze?
Scuzele mici sunt cele mai periculoase: covorașul e în dulap, adidașii în hol, sticla de apă în bucătărie. Fiecare obstacol adaugă un strop de efort mintal, iar la sfârșitul unei zile aglomerate acel strop poate fi decisiv. Așază lucrurile la vedere. Un covoraș rulat lângă birou, o pereche de gantere ușoare sub masă, adidașii lângă ușă.
Aranjează și biroul. Monitorul la nivelul ochilor, tastatura la o distanță la care coatele rămân relaxate, tălpile pe podea. Dacă poți, alternează între scaun și un blat mai înalt, chiar și o comodă sau un raft. Schimbarea poziției contează mai mult decât poziția perfectă, pentru că niciun corp nu e făcut să stea nemișcat ore întregi.
Nu cumpăra echipament scump în prima săptămână. Cel mai des, entuziasmul de la început se stinge, iar aparatul ajunge un cuier. Începe cu ce ai, vezi ce rămâne ca obicei și abia apoi investește în ceva care îți va folosi cu adevărat.
Ce fac în zilele în care chiar nu apuc nimic?
Se întâmplă. Ai livrări, copiii sunt acasă, internetul pică. În zilele astea, ținta se reduce la minimum: cinci minute de întindere, o respirație lungă la fereastră, un urcat de scări. Păstrezi firul, chiar dacă e subțire. Obiceiul supraviețuiește când nu se rupe complet.
Seara, un gest simplu ajută: culcat pe spate, cu genunchii îndoiți, lasă spatele să se așeze pe podea și respiră lent. Senzația că te predai gravitației, după o zi tensionată, e un tip de recuperare ușor de subestimat. Somnul urmează mai blând, iar a doua zi pornești dintr-un loc mai liniștit.
Ține minte că ritmul unei zile nu decide ritmul unei vieți. Dacă luni ai fost prins în valuri, marți poți merge mai încet fără să dai socoteală nimănui.
Mâine, înainte de prima ședință, ridică-te de două ori de pe scaun și întinde-te cu brațele sus. Pune o bifă pe foaia de pe frigider și lasă restul zilei să curgă. Ajustezi apoi după cum răspunde corpul, fără grabă, fără rușine și fără să aștepți momentul perfect, pentru că el nu vine singur.
-
Administrație localăacum 9 aniConsiliul Judeţean Argeş, pe primul loc la… salarii
-
Evenimentacum 3 aniCel mai mare secret al Mafiei din adevarata „mafie a gunoaielor din Prahova” va fi deconspirat, luni, 04.12.2023, orele 13.00/Politisti corupti cu functie de conducere din MAI si I.P.J. Prahova – complici la santajele gruparii de criminalitate economico-financiar organizata pe care o acopera in acest judet/DOCUMENTE SI INREGISTRARI AUDIO – IN EXCXLUSIVITATE – Ziarul Incisiv de Prahova
-
Afaceriacum 9 aniStilul traditional se pastreaza cu un semineu pe lemne
-
Turismacum 5 aniCazare la hotel cu piscină în Călimăneşti-Căciulata
-
Afaceriacum 8 aniTot ce trebuie sa stii despre cum se poarta o camasa
-
Afaceriacum 8 aniLenjerii de pat confortabile si moderne de la Karo Boutique
-
Evenimentacum 8 aniMAI “crapa” de deontologie profesionala/Seful IPJ Gorj- sex in masina cu amanta/Inregistrari audio si stenograme incendiare (I)
-
Evenimentacum 3 aniMai poti sa respecti un grad de chestor, cand vezi ca un necunoscut e facut chestor, la 34 ani? – Ziarul Incisiv de Prahova

