Există spații care nu se impun prin spectaculos, ci prin ritmul lor tăcut și constant. Locuri care nu încearcă să te cucerească, ci mai degrabă să te crească. Pentru mulţi studenţi, FABIZ-ASE a fost exact acest tip de loc: un teritoriu al descoperirii, în care noțiunile academice se împletesc cu lecțiile de viață, iar dezvoltarea profesională devine inseparabilă de transformarea personală. Nu simți că treci printr-o instituție; mai degrabă, instituția trece prin tine, lăsând urme care devin repere.

Aceste rânduri nu au rolul de a convinge pe cineva să aleagă FABIZ-ASE, ci de a împărtăși ce înseamnă să trăiești la interior această experiență. Dincolo de broșuri elegante, de statistici despre angajabilitate și de prezentări oficiale, viața de student FABIZ are o vibrație proprie, imposibil de cuprins în clișee. Este intensă, solicitantă, surprinzătoare și, în cele mai bune momente ale sale, profund revelatoare.

A fi student la FABIZ-ASE înseamnă mult mai mult decât a parcurge cursuri în limbi străine sau a urma un curriculum riguros. Înseamnă a intra într-o comunitate care respiră diversitate, dinamism și ambiție. Înseamnă să îți exersezi gândirea critică, dar și empatia; să înveți să privești lumea prin lentile diferite, pentru ca mai apoi să îți conturezi propria perspectivă. Este un mediu care îți tensionează limitele intelectuale, în timp ce îți modelează caracterul.

Poate că unul dintre primele lucruri care te impresionează este chiar locul în care se află facultatea: o clădire cochetă și elegantă, așezată în inima Bucureștiului, la doi pași de Calea Victoriei. Acolo, printre detalii arhitecturale discrete și ecoul unei tradiții academice puternice, simți că pășești într-un spațiu cu identitate. Când ieși dintre cursuri, te întâmpină una dintre cele mai diverse zone ale orașului, cafenele cu personalitate, străduțe care susură povești, librării în care îți pierzi orele fără să observi. Atmosfera aceasta cosmopolită devine parte din educația ta, un decor subtil care te face să simți că te afli într-un oraș european în care posibilitățile sunt nelimitate.

În sălile de curs, lucrurile se schimbă de la cochet la riguros. Aici, teorii economice și studii de caz internaționale se transformă în exerciții de gândire strategică. Profesorii nu se limitează la a preda, ei dau tonul unei culturi a performanței și a curiozității. Sunt oameni care trăiesc ceea ce predau, care îți arată nu doar cum se conduce o afacere, ci și cum se formează o viziune. Privindu-i, înțelegi că leadershipul autentic nu pășește niciodată cu aroganță, ci cu responsabilitate și moralitate. Iar când îți pun întrebări care te scot din zona de confort, realizezi că procesul de învățare nu e lineal, ci profund personal.

Dar FABIZ-ASE nu este doar un centru academic, este un ecosistem. O comunitate densă, în care ideile se mișcă repede și oamenii încă și mai repede. Fabiz Students’ Committee devine, pentru mulți, prima școală a implicării: se organizează evenimente, conferințe, workshop-uri, vizite la companii de top, acțiuni de voluntariat. Este un ritm intens, aproape amețitor, care te pune în fața unor situații în care descoperi cine ești când ești pus la treabă. Înveți să lucrezi în echipă, să îți susții colegii, să îți asumi roluri și responsabilități. Aici nu se vorbește doar despre comunitate, se trăiește.

Și, desigur, viața socială. Firească, exuberantă, uneori haotică, dar mereu memorabilă. FABIZ-ASE nu este o facultate care se teme de energia tinereții. Petrecerile din LOFT sau Fratelli au devenit aproape ritualice, parte din ADN-ul generațiilor de studenți. Dar dincolo de muzică și lumini, aceste seri înseamnă întâlniri, conexiuni, prietenii care se construiesc organic. În pauza dintre cursuri, pe hol, când rămâi fără baterie și un coleg îți întinde încărcătorul, în momentele în care dansezi în mijlocul facultății doar pentru că e miercuri, toate acestea devin fragmente din povestea ta.

Iar ce este cu adevărat special este continuitatea. La FABIZ, relația nu se încheie odată cu licența. FABIZ-ASE Alumni rămâne un spațiu viu, o rețea profesionistă, dar caldă, care te ajută să navighezi mai ușor anii de după absolvire. Mentorat, evenimente, oportunități, sprijin, sentimentul de apartenență se prelungește firesc, ca și cum facultatea ți-ar spune discret: „Nu ai plecat, doar ai trecut într-o altă etapă.”

Ce contează poate cel mai mult este felul în care FABIZ-ASE te provoacă să te vezi sincer. Nu e o facultate care te menajează. Te pune să alegi între priorități, te obligă să renunți la perfecționismul steril și să adopți eficiența inteligentă. Te învață să accepți eșecul fără să îl dramatizezi, să îl folosești ca pe un instrument al evoluției. Aici, căderile sunt firești, iar ridicările sunt obligatorii.

FABIZ-ASE nu este doar o instituție care îți deschide uși. Este locul în care înveți cum să le construiești singur atunci când nu există. Este mediul care transformă ambițiile în proiecte concrete, ideile în strategii, visurile în pași reali. Aici, antreprenoriatul, leadershipul sau consultanța nu rămân concepte abstracte, devin scenarii posibile ale propriei tale vieți.

Experiența de student FABIZ-ASE nu este simplă. Este plină, intensă, neordonată uneori, dar profund formativă. Și cred că exact în aceste contraste stă frumusețea ei. Dacă intri cu mintea deschisă și cu dorința sinceră de a deveni mai mult decât ești astăzi, vei ieși alt om. Mai puternic. Mai curios. Mai viu.

Iar poate acesta este cel mai mare dar al FABIZ-ASE: faptul că nu te pregătește doar pentru o carieră, ci pentru o viață.

În București, cererea pentru servicii foto specializate în botez este constantă, indiferent de sezon. Slujbele sunt scurte, programul este strict, iar condițiile de lumină diferă semnificativ de la o biserică la alta. Aceste aspecte fac ca experiența fotografului să fie esențială, mai ales atunci când evenimentul se desfășoară în timp limitat.

Un fotograf obișnuit cu locațiile din oraș știe ce se poate realiza în intervalul scurt de timp dintre sosirea familiei și începerea slujbei. În plus, multe biserici din București au reguli clare privind mobilitatea, blițul sau accesul în anumite zone. Respectarea acestora, precum și înțelegerea modului în care se desfășoară ritualul, contribuie la o colaborare eficientă dintre familie și fotograf.

După slujbă, familiile își doresc de obicei câteva fotografii de grup și o scurtă sesiune cu copilul. În funcție de spațiu și de traficul din zonă, un fotograf cu experiență poate oferi soluții rapide pentru a folosi zonele disponibile în mod eficient, fără întârzieri sau deplasări inutile.

În ultimii ani, multe familii au început să caute informații înainte de eveniment, pentru a înțelege exact ce include un astfel de serviciu și care sunt etapele pe care se pot baza. Pentru cei care vor detalii clare, există o pagină dedicată unde sunt explicate elementele serviciului și modul de lucru. Găsești informațiile aici.

În seara de 27 octombrie 2025, Sala Lahovari din Râmnicu Vâlcea a fost gazda unui eveniment muzical de excepție, în care trecutul și prezentul s-au întâlnit într-un dialog sonor rafinat.

Sub bagheta dirijorului Liviu Condriuc, Orchestra Simfonică a Filarmonicii „Ion Dumitrescu” a oferit publicului o incursiune în universul preclasic dar și clasic al mariii muzici, prin lucrările semnate de Johann Sebastian Bach, Joseph Haydn și Wolfgang Amadeus Mozart. Solista serii, Elena Teodora Greciuc, a adus un plus de sensibilitate și virtuozitate prin interpretarea Concertului pentru flaut în Sol major de Mozart.

Programul concertului a fost ales pentru a reflecta evoluția muzicii de la barocul târziu la maturitatea clasicismului vienez:

Concertul Brandenburgic nr. 3 de Bach este o lucrare emblematică a barocului, în care contrapunctul și energia ritmului creează o arhitectură sonoră complexă. Alegerea acestei lucrări ca deschidere a concertului a fost o invitație la introspecție și admirație față de rigoarea și frumusețea muzicii baroc.
Concertul pentru flaut și orchestră în Sol major, K. 313 de Mozart, interpretat de Elena Teodora Greciuc, a fost momentul liric al serii. Lucrarea, scrisă cu grație și claritate, pune în valoare timbrul delicat al flautului și dialogul subtil cu orchestra. Solista a demonstrat o stăpânire tehnică remarcabilă și o expresivitate care a captivat publicul.

Simfonia nr. 78 în do minor de Haydn, prezentată în primă audiție pe scena vâlceană, a încheiat concertul într-o notă dramatică și viguroasă. Haydn, considerat „părintele simfoniei”, reușește în această  lucrare să îmbine tensiunea armonică cu echilibrul formal, oferind o experiență sonoră premarcabilă.
Dirijorul Liviu Condriuc s-a remarcat prin claritatea gestului dirijoral și capacitatea de a modela orchestra cu finețe. Sub conducerea sa, ansamblul a oferit o interpretare coerentă, echilibrată, frumos nuanțată. Condriuc a reușit să pună în valoare caracterul distinct al fiecărei lucrări, păstrând totodată unitatea stilistică a programului.

Elena Teodora Greciuc, foarte tînăra flautistă cu o carieră în plină ascensiune, a demonstrat nu doar virtuozitate, ci și o profundă înțelegere a stilului mozartian. Interpretarea sa a fost marcată de eleganță, sensibilitate și o comunicare productivă cu orchestra, ansamblu din care de fapt ea face parte.
Orchestra vâlceană, aflată într-un proces continuu de consolidare artistică, a dovedit maturitate și profesionalism. Sunetul omogen, frazarea atentă și dinamica bine controlată au contribuit la succesul serii. Publicul a fost martorul unei interpretări care a respectat tradiția, dar a adus și prospețime repertoriului clasic.

Concertul din 27 octombrie nu a fost doar o simplă manifestare artistică, ci o reafirmare a valorilor muzicii clasice într-un context contemporan. Alegerea unui repertoriu clasic, interpretat cu pasiune și rigoare, a fost un gest de reverență față de patrimoniul muzical european. Într-o lume în continuă schimbare, astfel de evenimente oferă stabilitate, frumusețe și inspirație.

Pentru melomanii din Râmnicu Vâlcea, seara a fost o celebrare a armoniei, a dialogului dintre epoci și a puterii muzicii de a transcende timpul. Iar pentru tinerii artiști și publicul prezent, concertul a fost o lecție de stil, de expresie și de respect față de artă.

Cristian Ovidiu Dinica