Asociația Clubul Sportiv Forza Junior Costuleni (ACSFJC) anunță încheierea proiectului european Eyes-Shut – Sensorial Theater for Adults with Visual Disability (2024-1-RO01-KA210-ADU-000255243), un demers internațional care a demonstrat că teatrul poate deveni un spațiu de întâlnire, reflecție și empatie pentru întreaga comunitate, dincolo de etichete și dizabilități.

Coordonat de România, proiectul Eyes-Shut a fost dezvoltat printr-un parteneriat strategic între organizații din România, Serbia și Cipru, având ca obiectiv principal creșterea nivelului de conștientizare privind incluziunea socială prin artă senzorială. Departe de a fi un proiect destinat exclusiv persoanelor cu deficiențe de vedere, Eyes-Shut a fost construit ca o experiență comună, adresată publicului larg, în care minimum 25% dintre participanți au fost persoane cu dizabilități, iar restul membri activi ai comunității.

În cadrul proiectului, fiecare țară parteneră a avut responsabilitatea de a crea un spectacol de teatru senzorial propriu, adaptat contextului local și realizat împreună cu comunitatea:

– România a dezvoltat spectacolul „Ziua Magică”, prezentat în Iași și București, în spații culturale și educaționale, cu participarea adulților cu și fără deficiențe de vedere, cadre didactice, artiști, stakeholderi locali și reprezentanți media.
– Cipru a realizat patru reprezentații ale spectacolului „Omul cu trei ochi”, explorând percepția, identitatea și relația dintre simțuri.
– Serbia a creat spectacolul „Iad, Purgatoriu și Rai”, o experiență senzorială profundă despre limite, emoții și reconectare umană.

Toate cele trei producții au fost rezultatul unui proces comun de cercetare, formare și experimentare artistică, desfășurat pe parcursul proiectului, în care teatrul senzorial a fost folosit ca instrument de educație non-formală pentru adulți, nu doar ca act artistic.

Un rezultat-cheie al colaborării internaționale este Ghidul Eyes-Shut, un instrument practic lansat la finalul proiectului, care documentează fiecare spectacol, metodologia utilizată și pașii necesari pentru a replica acest tip de eveniment în alte comunități. Ghidul este disponibil public și poate fi consultat aici:
👉 https://eyes-shut.forzajuniorcostuleni.ro/guidebook

Ghidul se adresează organizațiilor culturale, educatorilor, artiștilor, lucrătorilor de tineret și actorilor comunitari care doresc să dezvolte inițiative incluzive, oferind exemple concrete, explicații metodologice și recomandări practice pentru implementare.

Prin Eyes-Shut, partenerii proiectului transmit un mesaj clar: incluziunea nu este un concept abstract și nu aparține doar unor grupuri specifice, ci poate fi construită prin experiențe simple, autentice și replicabile, care îi implică pe toți membrii comunității.

Proiectul Eyes-Shut se încheie oficial, însă impactul său continuă prin comunitățile implicate și prin resursele puse la dispoziția publicului, invitând organizațiile și instituțiile interesate să ducă mai departe acest tip de experiență în propriile contexte locale.

Pentru informații suplimentare despre proiect și rezultate:
🌐 http://eyes-shut.forzajuniorcostuleni.ro
📩 acsfjc@gmail.com

Data de 22 noiembrie 2025 marchează un moment foarte important și inedit pentru Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu-Vâlcea. Sub bagheta lui Russel McGregor și alături de tânăra pianistă Miruna Maciuca, orchestra a prezentat, într-o singură seară, integrala concertelor pentru pian de Camille Saint-Saëns. Evenimentul a avut loc la Sala Radio din București și a reprezentat un adevărat tur de forță pentru muzicieni.

Conceptul acestui „concert de concerte” a avut ca sursă de inspirație demersul pianistei de origine franceză, Jeanne-Marie Darré, care a interpretat toate aceste opusuri într-o singură seară, pe când avea numai 21 de ani. Pe acest model, solista Miruna Maciuca a interpretat concertele lui Saint-Saëns la doar 20 de ani. Cu un palmares deja impresionant, Miruna a colaborat cu dirijori precum Dijana Cvetkovic, Svilen Simeonov, Tiberiu Dragoș Oprea, Emil Vișenescu, Daniel Manasi (ultimii trei s-au aflat în sală), și studiază în prezent la Conservatorul din Veneția, Italia.

Seara a debutat cu Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră în re major, op. 17, compus în 1858, iar ansamblul, deși s-a încălzit mai greu, i-a făcut față cu brio solistei. M-a surprins în mod plăcut determinarea și concentrarea Mirunei, modul în care a tratat fiecare partitură ca și cum ar fi fost unica interpretare din acea seară, nu am simțit-o împovărată de concertele ce urmau și nici obosită sau ezitantă după mai multe lucrări cântate. Cu o tehnică ireproșabilă și o dozare excelentă a energiei, Miruna Maciuca a reușit să ducă la bun sfârșit un concert demn de Cartea Recordurilor. Și bineînțeles că toate partiturile au fost interpretate din memorie.

Și cum consider că un artist înzestrat și muncitor trebuie dublat de o imagine care să-l pună în valoare, nu pot să nu apreciez ținutele Mirunei – două la număr – spectaculoase și strălucitoare, în culori pastelate, niște rochii foarte lungi, cum nu am mai văzut până acum la o pianistă, ale căror poale s-au odihnit pe scena Sălii Radio timp de două ore și jumătate cât a ținut evenimentul, fără ca dimensiunile lor generoase să afecteze în vreun fel acționarea pedalelor.

Concertului nr. 1 i-au urmat Concertul nr. 2 în sol minor, op. 22 și Concertul nr. 4 în do minor, op. 44, iar nr. 3 în mi bemol major, op. 29 și nr. 5, „Egipteanul”, în fa major, op. 103 au urmat după pauză. Dirijorul Russel McGregor a condus orchestra cu entuziasm, neobosit, realizând o sinergie revitalizantă cu interpretarea Mirunei Maciuca.

Concertul, realizat cu sprijinul Fundației Altlane și al Pluridio, a fost foarte bine primit de public care, la final, a așteptat-o într-un număr impresionant pe solistă, cu brațele încărcate de buchete de flori. Un mare „bravo” și pentru orchestra Filarmonicii „Ion Dumitrescu” Râmnicu-Vâlcea, care s-a încumetat la un asemenea angrenaj interpretativ!

Teodora Constantinescu

Există spații care nu se impun prin spectaculos, ci prin ritmul lor tăcut și constant. Locuri care nu încearcă să te cucerească, ci mai degrabă să te crească. Pentru mulţi studenţi, FABIZ-ASE a fost exact acest tip de loc: un teritoriu al descoperirii, în care noțiunile academice se împletesc cu lecțiile de viață, iar dezvoltarea profesională devine inseparabilă de transformarea personală. Nu simți că treci printr-o instituție; mai degrabă, instituția trece prin tine, lăsând urme care devin repere.

Aceste rânduri nu au rolul de a convinge pe cineva să aleagă FABIZ-ASE, ci de a împărtăși ce înseamnă să trăiești la interior această experiență. Dincolo de broșuri elegante, de statistici despre angajabilitate și de prezentări oficiale, viața de student FABIZ are o vibrație proprie, imposibil de cuprins în clișee. Este intensă, solicitantă, surprinzătoare și, în cele mai bune momente ale sale, profund revelatoare.

A fi student la FABIZ-ASE înseamnă mult mai mult decât a parcurge cursuri în limbi străine sau a urma un curriculum riguros. Înseamnă a intra într-o comunitate care respiră diversitate, dinamism și ambiție. Înseamnă să îți exersezi gândirea critică, dar și empatia; să înveți să privești lumea prin lentile diferite, pentru ca mai apoi să îți conturezi propria perspectivă. Este un mediu care îți tensionează limitele intelectuale, în timp ce îți modelează caracterul.

Poate că unul dintre primele lucruri care te impresionează este chiar locul în care se află facultatea: o clădire cochetă și elegantă, așezată în inima Bucureștiului, la doi pași de Calea Victoriei. Acolo, printre detalii arhitecturale discrete și ecoul unei tradiții academice puternice, simți că pășești într-un spațiu cu identitate. Când ieși dintre cursuri, te întâmpină una dintre cele mai diverse zone ale orașului, cafenele cu personalitate, străduțe care susură povești, librării în care îți pierzi orele fără să observi. Atmosfera aceasta cosmopolită devine parte din educația ta, un decor subtil care te face să simți că te afli într-un oraș european în care posibilitățile sunt nelimitate.

În sălile de curs, lucrurile se schimbă de la cochet la riguros. Aici, teorii economice și studii de caz internaționale se transformă în exerciții de gândire strategică. Profesorii nu se limitează la a preda, ei dau tonul unei culturi a performanței și a curiozității. Sunt oameni care trăiesc ceea ce predau, care îți arată nu doar cum se conduce o afacere, ci și cum se formează o viziune. Privindu-i, înțelegi că leadershipul autentic nu pășește niciodată cu aroganță, ci cu responsabilitate și moralitate. Iar când îți pun întrebări care te scot din zona de confort, realizezi că procesul de învățare nu e lineal, ci profund personal.

Dar FABIZ-ASE nu este doar un centru academic, este un ecosistem. O comunitate densă, în care ideile se mișcă repede și oamenii încă și mai repede. Fabiz Students’ Committee devine, pentru mulți, prima școală a implicării: se organizează evenimente, conferințe, workshop-uri, vizite la companii de top, acțiuni de voluntariat. Este un ritm intens, aproape amețitor, care te pune în fața unor situații în care descoperi cine ești când ești pus la treabă. Înveți să lucrezi în echipă, să îți susții colegii, să îți asumi roluri și responsabilități. Aici nu se vorbește doar despre comunitate, se trăiește.

Și, desigur, viața socială. Firească, exuberantă, uneori haotică, dar mereu memorabilă. FABIZ-ASE nu este o facultate care se teme de energia tinereții. Petrecerile din LOFT sau Fratelli au devenit aproape ritualice, parte din ADN-ul generațiilor de studenți. Dar dincolo de muzică și lumini, aceste seri înseamnă întâlniri, conexiuni, prietenii care se construiesc organic. În pauza dintre cursuri, pe hol, când rămâi fără baterie și un coleg îți întinde încărcătorul, în momentele în care dansezi în mijlocul facultății doar pentru că e miercuri, toate acestea devin fragmente din povestea ta.

Iar ce este cu adevărat special este continuitatea. La FABIZ, relația nu se încheie odată cu licența. FABIZ-ASE Alumni rămâne un spațiu viu, o rețea profesionistă, dar caldă, care te ajută să navighezi mai ușor anii de după absolvire. Mentorat, evenimente, oportunități, sprijin, sentimentul de apartenență se prelungește firesc, ca și cum facultatea ți-ar spune discret: „Nu ai plecat, doar ai trecut într-o altă etapă.”

Ce contează poate cel mai mult este felul în care FABIZ-ASE te provoacă să te vezi sincer. Nu e o facultate care te menajează. Te pune să alegi între priorități, te obligă să renunți la perfecționismul steril și să adopți eficiența inteligentă. Te învață să accepți eșecul fără să îl dramatizezi, să îl folosești ca pe un instrument al evoluției. Aici, căderile sunt firești, iar ridicările sunt obligatorii.

FABIZ-ASE nu este doar o instituție care îți deschide uși. Este locul în care înveți cum să le construiești singur atunci când nu există. Este mediul care transformă ambițiile în proiecte concrete, ideile în strategii, visurile în pași reali. Aici, antreprenoriatul, leadershipul sau consultanța nu rămân concepte abstracte, devin scenarii posibile ale propriei tale vieți.

Experiența de student FABIZ-ASE nu este simplă. Este plină, intensă, neordonată uneori, dar profund formativă. Și cred că exact în aceste contraste stă frumusețea ei. Dacă intri cu mintea deschisă și cu dorința sinceră de a deveni mai mult decât ești astăzi, vei ieși alt om. Mai puternic. Mai curios. Mai viu.

Iar poate acesta este cel mai mare dar al FABIZ-ASE: faptul că nu te pregătește doar pentru o carieră, ci pentru o viață.