Eveniment
EXCLUSIV/ Companiea Naționala a Cuprului Aurului și Fierului Minvest Deva, interesele obscure ale lui Florian Coldea SRI si sarabanda ilegalitatilor procurorului militar Mircea Adrian, DIICOT-ului, DNA-ului si „justitia” din Romania (II)
Incisiv de Prahova continua sa va prezinte, in EXCVLUSIVITATE, o investigatie care releva implicarea in cardasie a organelor statului roman in musamalizarea unor fapte penale savarsite de un grup de crima organizata cu tentacule pana la varful SRI (Florian Coldea) si D.N.A (Laura Codruta Kovesi|), fapte penale ce au fost musamalizate prin tertipuri de la disjungeri la disjungeri si ordonante de clasare pe subiecte si litere de legi ce nu aveau legatura cu speta, pana la „evaporarea” probelor si documentelor din dosarele penale.
In acest serial, Incisiv de Prahova va prezenta toate probele, inclusiv inregistrari audio si va solicita oficial institutiilor statului luarea masurilor legale care se impun.
Din acest grup infractional face parte si procurorul militar, Mircea Adrian, prietenul lui Codrut Olaru si omul lui Florian Coldea.
Tudor Ion si faptele penale savarsite, constand în devalizarea și furtul averii unor foste companii de stat trecute prin procedura de lichidare, în speta fiind vorba de Compania Naționala a Cuprului Aurului și Fierului Minvest Deva- Filiala Poiana Ruscai, precum și de filialele Bradmin și Anina ale aceleiasi companii.
Existența unei structuri infractionale organizate, din care acest practician în insolventa face parte.
Cu siguranța, este important de precizat faptul ca cele cele doua firme de insolventa , IT Management Advisors și Tudor & Asociatii nu au acționat de capul lor. Este imposibil ca cineva, oricat de dibaci sau profesionist ar fi, sa aibă acces în calitate de lichidator în atât de multe proceduri de insolventa ale atât de multor foste companii de stat, toate având un patrimoniu imens în imobilizari necorporale, clădiri, utilaje, spatii de producție sau depozite, construcții peste construcții, incinte industriale, bunuri , munți de potențial fier vechi valorand chiar și în aceasta forma foarte mulți bani, și mai presus de toate, terenuri.
Terenuri insumand mii de hectare, expropriate în anii constructiei socialiste, terenuri cu situație juridica nelamurita din punct de vedere al situației de carte funciara, care au constituit o prada ușoară.
Aceste mize au făcut cu siguranța ca firmele de insolventa ale lui Tudor Ion sa servească unor interese „oculte”, care au putut manipula proceduri judiciare, făcând în așa fel încât furturile în cascada, pedepsite de latura penala a Legii 85/2006, sa nu fie observate de judecatorul sindic și de Adunarea Creditorilor, să fie de-a dreptul ascunse de procedura, și mai mult, sa împiedice orice ancheta a acestor fapte, prin mana unor procurori care refuza sa înregistreze vreo sesizare penala cu privire la ele.
În spatele firmelor lui Tudor Ion stau alte persoane pe care le-a servit, pentru ca l-au ajutat sa intre în joc și sa comita ceea ce a comis.
În alte situații a atras după el sau a cumpărat alte persoane din administatia publica, persoane care au comis acte de complicitate în favoarea acestuia, emitand autorizatii de desfiintare și demolare strigator la cer de nelegale, în cazul de fata reprezentanti ai Primariei Hunedoara. Exista și alte primarii care i-au dat sprijin, cum exista și alta care l-a refuzat.
Averile pe care Tudor Ion le-a sustras nu au putut ajunge numai la el. A folosit firme și persoane interpuse prin care a derulat cascada de delapidari. Firme care în aparenta cumparau, dar vindeau mai departe, în același timp, cu preturi de 25 de ori sau 50 de ori mai mari. O clădire din Teliuc jud. Hunedoara vândută unei persone juridice contra sumei de 2000 de lei, aceasta vanzand-o câteva zile mai târziu cu suma de… 200.000 de euro.
Aceste afaceri nu puteau fi comise fără ajutorul cuiva, sau colaborarea cuiva. Au existat multe persoane care au intervenit pentru el salvandu-l de DNA, nume grele gen Sorin Frunzaverde.
Exista posibilitatea decopertarii întregii participatii juridice. Trebuie urmăriți banii, și anchetate persoanele care au atins banii.
Va întrebați pe buna dreptate cum de a fost posibil așa ceva în cadrul unei/unor proceduri judiciare. Supravegheata de un judecător sindic. Nu știm ce vina poarta judecatorul Adina Camelia Iftimus de la Tribunalul Hunedoara. Credem ca a fost de buna credința, din moment ce actele frauduloase nu au fost raportate la dosarul de faliment. Aceasta este realitatea constatata de investigatia ziarului Incisiv de Prahova, în urma studierii dosararelor.
Dacă a știut ce face, înseamnă ca este și judecatorul vinovat. Dorim sa credem ca a fost de buna credința.
Indicam organelor de cercetare penala o societate de „consultanta financiara” prin care Tudor Ion spala banii sustrasi din falimente. Se numește Master Recovery Bucuresti, este condusa de un anume Calin Oancea, fost angajat al lui Tudor Ion la IT Management Advisors, firma in spatele caruia se afla generalul in rezerva SRI, Florian Coldea.
Iată așadar ca o multime de persoane l-au sprijinit, încurajat, ajutat pe Tudor Ion sa comita aceste fapte.
Iar probabilitatea ca o rețea organizata de fraudatori ai procedurilor de faliment indreptate fata de fosti mamuti industriali sa stea le baza acestor afaceri incredibile este destul de mare.
CNCAF Minvest Deva este compania care a avut în portofoliu activitatea de minerit și extragere a minereurilor respective, iar Filiala Poiana Ruscai se ocupa cu extragerea minereului feros în zonele Teliuc, Ghelari și alte mine din acești munți, alimentand decenii activitatea Combinatului Siderurgic Hunedoara.
Odată cu moartea mineritului în Romania, cadavrele acestor intreprinderi de stat au rămas așteptând putrefactia. Nu putrefactia a intervenit, ci procedura fireasca a falimentului în lipsa oricarei reorganizari.
În evidentele contabile, datorii imense, cele mai multe fiind datorii la bugetul de stat, principal creditor în viața fiind astfel ANAF-ul.
Luând cunoștința în anul 2008 despre faptul ca Minvest-ul , în dificultate financiara și cu conturile blocate de ANAF, vinde clădiri dezafectate din patrimoniu, denuntatorul a luat decizia sa achizitioneze patru asemenea clădiri în fosta incinta a Uzinei de Preparare Teliuc. Le-a cumpărat, le-a plătit, și a încercat demararea unui proiect de edificare a unui complex turustic în acel loc, situat la câțiva km. de Hunedoara, spre zona de agrement a lacului Cincis.
Terenul aferent cladirilor, nefiind intabulat în CF în favoarea statului roman în urma exproprierilor , a rămas sa fac toate demersurile pentru a obtine și vanzarea terenurilor, poveste complicata ce nu face obiectul memoriului.
În scurt timp, se declanseaza procedura de faliment fata de filiala Poiana Ruscai a Minvest, și este numit lichidator judiciar SCP IT Management Advisors SPRL Timisoara, condusa de Tudor Ion. Dosarul cu nr. 7450/97/2008 al Tribunalului Hunedoara.
Având un drept de superficie asupra terenului, în acea perioada a încercat sa obțina de la Primaria Hunedoara autorizatiile necesare investitiei sale. In mod bizar pentru dansul dar nu si pentru noi, s-a izbit de un refuz concertat, bazat pe minciuni, scandal, amenzi, primaria Hunedoara făcând tot posibilul în a il descuraja . Cladirile pe care le-a cumparat se aflau în zona de interes a lichidatorului, care incepuse deja sa „valorifice” tot ce putea , în acea incinta aflandu-se mai multe clădiri, nu doar ale sale.
În același timp, lichidatorul a obținut de la Primaria Hunedoara autorizație de desfiintare asupra cladirilor din incinta, desi ar fi trebuit sa i se respinga , pentru acelasi motiv invocat in cazul acestuia, si anume mincinoasa sustinere de catre reprezentantii primariei a faptului ca acele cladiri s-ar afla pe teritoriul Teliucului, si nu a Hunedoarei. Minciuna in timp a fost dovedita, important este indiciul care arata tratamentul discriminatoriu. Interesele lui Tudor Ion au fost intampinate cu slugarnicie.
Documentul care ii permisese obtinerea autorizatiei:
Este un contract de asociere în participatiune, cu nr. 324/30.04.2010, încheiat de lichidatorul Tudor Ion, în numele CNCAF Minvest Deva în calitate de „asociat-prim”, și o societate din Hunedoara, Valmet Production SRL în calitate de „asociat secund” (apartinand unui anume Ilisei Mircea, anchetat și arestat în alt dosar a DIICOT Alba-Iulia). Prin acest contract , asociatul secund plătește suma de 25.000 de lei, și primește dreptul de a se ocupa de demolarea activelor din incinta Uzinei de Preparare Teliuc, urmând ca beneficiile să fie împărțite apoi jumi-juma. Asociatul secund intra și el în faliment după 27 de zile, astfel ca este înlocuit prin aditionalul din 27.05.2010 cu un nou asociat secund , SC Uzin Grup Vest Hunedoara, apartinand…aceluiasi Ilisei Mircea. De notat, ghiciti cine se ocupa de falimentul Valmet ca lichidator ? Un singur raspuns.
Asociatul secund „muncește” din greu la efectuarea activitatilor de demolare, cu mana doar pe stilou, semnand un contract, nr. 4251/16.08.2010, prin care vinde întreaga cantitate de fier vechi ce va rezulta din demolare către SC Remat Scholz SRL Drobeta Turnu-Severin, contra sumei de …500.000 de lei !
Iată așadar o operațiune demna de un gospodar adevărat, menit sa valorifice cu maxim de randament activele debitorului, în interesul procedurii și al creditorilor. Creditor majoritar statul roman prin ANAF.
Remat Scholz plătește banii, vine, demoleaza tot. Printre altele, demoleaza și o clădire care îi aparținea denuntatorului, și pleacă cu fierul vechi. Cu siguranța s-a ales și cu profit.
Deci asociatul secund se alege cu 250.000 de lei conform contractului încheiat cu lichidatorul, semnand doar un act de vanzare-cumparare. La atât s-a limitat activitatea lui.
S-au dat ceilalți 250.000 de lei? Nu. N-au ajuns la creditori, pentru ca operațiunea a fost ascunsă de lichidator procedurii judiciare.
Un prim aspect. Actul juridic al asocierii în participatiune este nul absolut.
Nu doar fiindcă este evident ilicita cauza, frauda la lege, ci fiindcă Legea 85/2006 nu permite unui lichidator sa vanda bunurile debitorului decât printr-un procedeu de vanzare aprobat de Adunarea Creditorilor, și validat de judecatorul sindic. În nici un caz nu i se permite de lege sa facă afaceri, sa intre în asocieri.
Chiar și trecând peste aceasta nelegalitate, și acceptand-o ca normala, poate din necunoastere, studiind dosarul de faliment mai târziu, după închiderea procedurii, în vederea efectuarii unei expertize, nu mica ne-a fost mirarea sa constatam ca acest contract nu a fost raportat la dosar, nu exista nici o urma a sa, și nici o urma a vreunui ban care s-a încasat pentru demolarea acelor active !
Ce explicație se poate da ? A uitat lichidatorul sa o facă ? Sau a vrut sa nu se afle despre afacere ?
Concluzie:
Un profesionist al acelei legi, încheie un act pe care știa ca n-avea voie să-l încheie, scopul fiind acela de a da aproape pe gratis , altuia, contravaloarea unei părți din averea debitorului, pe care el trebuia sa o dea de fapt creditorilor. Iar creditorul cel mai mare era bugetul de stat. Nu suna și mai bine? Aceștia au fost pagubiti. Si aceasta în cadrul unei proceduri judiciare.
O cauza ilicita.
Aceasta cauza ilicita, consta in a da dreptul unui tert, (despre care Adunarea Creditorilor și judecatorul sindic nu stiau nimic), contra unui preț minuscul, sa vanda mai departe altuia cu un preț de 20 de ori mai mare, dezmembrarea unor active ale debitorului, și sa ia el banii. Ce ar putea să-l determine pe un lichidator sa facă o asemenea afacere, inexplicabil de proasta pentru toți ceilalți participanti la procedura, dandu-le creditorilor 25.000 de lei (pe care nici nu i-a dat de fapt, ascunzandu-i) iar asociatul tău partener , care a „cheltuit” acești bani, sa vanda mai departe pe 500.000 de lei, unui al treilea ?
De ce nu ai vândut tu, lichidator, cu 500.000 de lei, dacă tot exista informația unui astfel de client? Și dadeai creditorilor toți banii ăștia? Sarmanul Florian Coldea de la SRI…
Ce este mai clar ca a știut ca o comis o ilegalitate, decât faptul ca a ascuns aceasta operațiune participantilor la procedura și judecatorului sindic, neraportand acea valorificare la dosarul cauzei? Pare greu de crezut, dar din cercetarea dosarului de faliment, se constata ca nu exista depus la dosarul cauzei acest contract, și nici banii nu au fost dați creditorilor.
Ascunderea faptei.
Legea 85/2006 descrie clar ce fel de acte juridice are voie sa încheie un lichidator.
Art. 116 pct. 2 din Legea 85/2006 spune ca „ metoda de vanzare a bunurilor, respectiv licitatie publica, negociere directa sau o combinatie a celor doua,va fi aprobata de Adunarea Creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului. Lichidatorul prezinta Adunarii generale a Creditorilor și regulamentul de vanzare corespunzător modalitatii de vanzare pentru care opteaza.”
Deci modalitatile de vanzare sunt enumerate limitativ. În plus, se elaboreaza un regulament de vanzare.
A existat în cazul de fata vreun regulament ? S-a aprobat modalitatea de vanzare de către Adunare ?
Nu. S-a încheiat „pe sestache” un contract de asociere în participatiune. Prin care lichidatorul a dat contra sumei de 25.000 de lei, (care nu se știe unde au ajuns) dreptul asociatului sau de a vinde contra sumei de 500.000 de lei, fierul vechi din demolari, unui tert, care sigur a câștigat și el din afacere. Aceasta operație, acest act juridic nu a ajuns la cunoștința nimănui din cadrul procedurii. Oare a uitat ? Sau n-a știut ca trebuie? Cum s-ar putea gândi de către oricine, ca a uitat sau n-a stiut?
Ceea ce a făcut lichidatorul se regaseste la art. 145 din Legea insolventei -, ca infractiune: Delapidarea , în doua variante normative, la care se pedepsește si tentativa.
În cazul de fata este evident vorba de art. 145 alin.2. Cu consecinte grave.
S-a reclamat aceasta frauda precum și abuzurile in serviciu ale Primariei Hunedoara la parchet. S-a format dosarul 3373/P/2010 la parchetul local Hunedoara, reclamand prejudicii și pierderi pe care le-a suferit denuntatorul . Când s-a ajuns la suma de peste 1 milion de euro ca prejudiciu, dosarul a fost declinat la DNA Alba primind nr. 67/P/2014. După 4 ani. După încă un an, deși elementele erau descrise pe larg, nici un organ nu a catadicsit să ia în seama sesizarea, și sa cerceteze faptele lichidatorului, de la care era evident ca pornise totul.
S-au cercetat abuzurile în serviciu doar, iar în iunie 2015, DNA Alba a dat o soluție de clasare fata de abuzurile în serviciu, nementionand în dispozitiv nimic despre măcar o clasare a cauzei fata de Tudor Ion pentru faptele sale. Ca și cum sesizarea nu ar fi existat. Refuz complet.Iar saracutul Florian Coldea…
Atacand ordonanta la procurorul ierarhic superior, acesta a respins plângerea, sustinand doua tampenii, una cât el de mare, ce face de ras profesia de procuror , și una un pic mai mica, dovada ca procurorul șef ori n-a priceput despre ce e vorba, ori n-a vrut sa știe despre ce e vorba. Ori a vrut să acopere pe cineva.
Pagina a 3-a a ordonantei 23/II/2/2015 /17.06.2015 , la mijloc:
„Asocierea in participatiune este un contract scris, în baza caruia doua persoane fizice/juridice, fără a crea o noua entitate juridica, convin sa intreprinda una sau mai multe operațiuni, și nu se confunda cu lichidarea bunurilor din averea debitorului aflat în stare de insolventa, pentru a fi incidente dispozitiile art. 116 din Legea 85/2006”
Stai și te întrebi dacă semnatarul rândurilor, procuror sef serviciu DNA vorbește serios.
Sigur ca asocierea în participatiune e una și lichidarea e alta. Întrebarea este : avea voie lichidatorul sa facă așa ceva? Nu. Procurorul șef se refera la asta ca și cum ar fi fost separata de lichidare, și totul a fost astfel normal.
Adică lichidatorul a făcut afaceri private cu bunurile debitorului, instrainandu-le, dar nu a fost vorba de lichidare? Deși era numit și acționa exact într-o procedura de lichidare a acelor bunuri? E vreo gluma pe care profanii nu o pot înțelege?
Răspund cu o gluma. Pai nu, normal ca n-a fost lichidare, nici nu a înștiințat judecatorul sindic și participantii ce face. Deci lichidatorul are dreptul sa facă tot ce-i place lui pe lume, din perspectiva DNA.
Și având în vedere asta, în pagina următoare a ordonantei : „raportat la aspectele de fapt și drept analizate, sustinerea ca activitatea lichidatorului Tudor Ion în legătura cu incheierea acestui contract, ar avea conotatii penale, este nefondata”. Desi in dispozitivul ordonantei procurorului de caz nu exista vreo solutie data fata de faptele lui Tudor. Nimic
Merita citite aspectele de fapt și de drept de care vorbește procurorul șef .
În prezent, ordonantele sunt atacate prin plângere la judecatorul de camera preliminara la Tribunalul Hunedoara, astaptand judecata în camera de consiliu, in data de 25 octombrie a.c., in dosarul numarul 3599/97/2018.
Purtand multe lupte , pe diverse „fronturi juridice”, s-a ajuns în posesia multor documente, care arata ca acest gen de operațiuni frauduloase a fost practicat de Tudor Ion și în cadrul altor lichidari, culmea, ale altor filiale CNCAF Minvest, cazul filialei Bradmin și SC Miniera Banat Anina.
În cazul Filialei Bradmin, Tudor M.Ion, în numele CNCAF Minvest încheie „asocierea în participatiune” nr. 75/07.03.2013 cu firma SC Steel Processing SRL Calan , careia contra sumei de 50.000 de lei ii da dreptul sa demoleze cladirile Minei Barza și ale Uzinei de preparare Gura Barza. Nu se mai prevede împărțirea vreunui beneficiu, de ce ar fi fost nevoie de asta?
Banii, cei 50.000 de lei se plătesc prin ordinul de plata nr. 15/08.03.2013, a doua zi după semnarea contractului, însă ciudat, nu de către SC Steel Processing, ci de alta firma, SC Radu Metalsid SRL, la „ordinul” SC Steel Processing. De ce ? Cumva aceasta firma a fost cea care a efectuat de fapt demolarea, și a „cumparat” de la Steel Processing pe un preț bun de tot fierul vechi rezultat, ca și în cazul SC Remat Scholz Turnu Severin?
Se poate verifica ce profit a făcut Steel Processing Calan vanzand fierul vechi rezultat. Demn de verificat dacă acest contract a fost raportat la dosarul de faliment , și dacă judecatorul sindic l-a verificat de legalitate sau nu.
In prezent, in zona minei Barza si a fostei Uzine de preparare din valea Brezei, langa Brad, zici ca a trecut razboiul mondial.
La Anina, dreptul de a demola cladirile incintei Uzinei de Preparare ajunge la SC Turnovi SRL Manareu (lângă Hunedoara), care cere autorizație de desfiintare de la Primaria Anina. Nu știm prin ce contract de asociere. Dar printre numele care apar, exista unul familiar, SC Uzin Grup Vest Hunedoara, Mircea Ilisei, care prin factura seria UGV nr. 2662/03.12.2010, vinde către SC Turnovi contra sumei de 124.000 de lei „imobil denumit generic construcții vechi”.
De unde avea SC Uzin Grup Vest acea clădire ? O cumparase se pare ca de la o firma obscura din Hunedoara, (atenție, afacerea e în jud. Caras-Severin, loc de bastina și pelerinaj a lui Tudor Ion) , pe nume SC Alin Best SRL. Aceasta cumparase „imobilele denumite generic”, conform facturii 988/28.04.2010 de la SC Miniera Banat SA, în faliment, sigur prin lichidator.
Turnovi incearca sa obtina autorizatia de demolare, o obtine, dar ghinion! Exista pe lume si oameni onesti. Primaria Anina verifica din nou documentatia, si anuleaza autorizatia, intrucat nu se dovedise dreptul de proprietate in favoarea solicitantului. Deci la Anina s-a putut proceda legal, la Hunedoara sau Brad nu. Toata administratia locala a fost in genunchi in fata lui Tudor.
Un alt aspect interesant. În cadrul lichidarii Filialei Poiana Ruscai, lichidatorul vinde la „licitatie” o serie de clădiri, pe preturi de trei lei. Printre ele, prin vanzare directa, clădirea sediului filialei din Teliuc. Suma , în jur de 2000 de lei.
La câteva zile după vanzare, noul proprietar o vinde mai departe cu suma de 200.000 de euro.
Suntem siguri ca o (re)cercetare a dosarului de faliment, și o urmărire în teren a „rezultatelor”, și a ceea ce a lăsat în urma lichidarea, vor scoate la iveală suprize multe pentru un organ de ancheta eficient.Incisiv de Prahova va sesiza si Inspectia Judiciara, punctual pe fiecare procuror si/sau judecator care a incalcat legea cu rea-credinta.
Problema terenurilor.
Sub aceste clădiri, precum si în toată zona ce fusese administrata de companiile de stat, se afla teren. Iar terenul costa bani, mai mulți decât fierul vechi.
Aceste terenuri au avut și au probleme: statul roman nu s-a obosit sa intabuleze dreptul sau de proprietate, rezultat din exproprieri, în cartea funciara.
Valorificarea lui presupunea acest lucru.
Denuntatorul a reușit sa cumpere terenul ce revenea cladirilor sale în câțiva ani, după insistente imense și indelungate la Ministerul Economiei, platind chiar acesta toate cheltuielile legate de obtinerea atestatului dreptului de proprietate, și intabulare.
De restul terenurilor s-a ocupat Tudor Ion.
N-a intabulat nimic. N-a vândut nimic. Și totuși, peste 250 de hectare de teren, situate mai sus de incinta Uzinei de preparare Teliuc, în zona lacului rezultat din inundarea minei, au intrat în posesia unei persoane misterioase. Pentru aceste terenuri, respectivul anonim incaseaza fonduri de la APIA. Sunt peste 250 de hectare.
Ca sa accesezi fonduri trebuie sa dovedești dreptul de proprietate. Cum a ajuns acea persoana proprietar pe terenul statului, fără o vanzare ? I-a concesionat Tudor terenurile pe 250 de ani?
Suntem în posesia planurilor de situație, a hărților, a situatiilor de carte funciara a tuturor terenurilor filialei Poiana Ruscai, pentru a se putea verifica ce s-a întâmplat cu acestea, documente pe care le vom pune la dispozitia organelor de cercetare penala.
Dacă pentru clădiri Tudor Ion i-a imbogatit pe unii, și s-a ales sigur cu partea leului, cât de mult i-a imbogatit pe alții cu terenurile ? Cât o fi primit el și cei cu care este în legătura? Iar, saracutul Florian Coldea de la SRI…
Pe unul dintre procesele verbale de licitatie a cladirilor de la Teliuc, veți observa un nume în „juriu”. În comisie. Calin Oancea. La acea vreme era angajat în cadrul IT Management a lui Tudor Ion.
În prezent, pastoreste în Bucuresti o firma de consultanta financiara, Master Recovery. Prin aceasta firma paravan, banii negri proveniti din lichidari sunt spalati prin diverse operațiuni. Aceasta societate este depozitara sau proprietara unor active uriașe, de ordinul zecilor, sutelor de milioane de euro.
Explicabil.
Cardasia dintre Tudor Ion și Calin Oancea este evidenta. Unul l-a crescut pe celălalt, iar ultimul, din recunoștință își ajuta maestrul.
Tudor Ion nu mai este la IT Management Advisors. Și-a părăsit propria corabie, și a fondat o alta firma, Tudor și Asociatii. De ce oare ? N-a fost mulțumit de propria sa firma ? A vrut sa înceapă o viața noua? Sau se simțea neliniștit pentru ce lasase în urma?
Interceptarile telefonice
Ca intr-un film de Tarantino, la fel de incitant.
In anul 2008, dupa numirea ca lichidator a lui Tudor Ion, denuntatorul a solicitat acestuia sprijinul pentru a obtine transferul proprietatii asupra terenului aferent cladirilor mele, crezand ca acesta va proceda probabil la intabularea tuturor terenurilor filialei companiei.
Tudor Ion i-a cerut 100.000 de euro pentru a face aceasta. Fiind socat de pretentiile acestuia, s-a sesizat DNA Alba cu privire la luarea de mita comisa de lichidator. Formandu-se dosarul nr. 70/P/2009, sesizarea denuntaorului a fost la inceput luata in serios, procedandu-se la interceptarea convorbirilor telefonice, si chiar la inregistrari in mediul ambiental. Cum nu avea suma de bani pretinsa de Tudor, denuntatorul i-a promis acestuia ca ii va da un apartament in Timisoara, acesta fiind in principiu de acord.
S-a incercat organizarea unui flagrant, ofiterul de politie judiciara din cadrul DNA spunandu-i ca din interceptari rezulta destule elemente folositoare.
La scurt timp, acelasi ofiter l-a informat ca totul a cazut, intrucat a fost „tradat” din interior, Tudor s-a tras la fund, iar la procurorul DNA a intervenit personal maretul personaj Sorin Frunzaverde, tartore de Caras-Severin, protector din umbra al afacerilor lui Tudor Ion.
Imediat s-a dat si solutia din dosar, un NUP motivat telegrafic, din care reiese ca nu s-au conturat elemente care sa sprijine vreo sustinere cum ca Tudor ar fi vreun infractor.
Fiind parte vatamata, denuntatorul a solicitat dosarul la studiu precum si o copie a acestuia, permitandu-mi-se.
Astfel, acesta a ajuns in posesia transcrierilor din interceptarile telefonice ce erau atasate la dosar. Nu stim daca sunt toate, in orice caz constituie o lectura foarte interesanta.
Nici pentru un novice care le citeste nu este de neinteles faptul ca Tudor Ion dezvaluie in aceste convorbiri modul sau de lucru fraudulos din cadrul lichidarilor.
Treceti peste convorbirile legate de mita pe care i-a cerut-o, si veti gasi bucati suculente.
De exemplu, in data de 05.05.2009, ora 19.42, Tudor este contactat de un personaj de la firma SC Debisud Import Export SRL Resita, str. Retezat nr. 16. Tudor il sunase initial, si acesta nu ajunsese la telefon. Dupa ce se imbratiseaza cu drag,Tudor il instiinteaza:
T – Vroiam sa iti spun ca am castigat podurile. Macaralele
Cet: hai nu mai spune
T: Si vreau sa le vand la pret de fier vechi
Cet: hai nu ma innebuni
T: Pe voi va intereseaza?
Cet: Pe noi ne intereseaza, cum sa nu.
T: sa le aveti acolo. Le folositi
Cet: incredibil! Cum ai reusit?
T: Nu suntem butic. Ti-am zis ca exista posibilitatea sa…no. sa si pierd, dar uite ca nu am pierdut.
……………………………………………………………………………………………………………………………
T: O sa dau un anunt prin 20 sa fie licitatia. Dar pana atunci trebuie sa vorbim.
Rezumat pe intelesul tuturor:
Tudor Ion este lichidator intr-o procedura. Printre bunurile supuse lichidarii se afla poduri rulante mobile, instalatii de ridicat aflate intr-o hala sau mai multe hale industriale.
Contacteaza un personaj de la o firma resiteana, cu care se imbratiseaza cu drag oricand.Se refera la bunurile supuse lichidarii ca si cum le-ar fi castigat. El.”Am castigat podurile.Macaralele”. Ii explica personajului ca el, Tudor Ion, vrea sa vanda la pret de fier vechi. De unde rezulta ca nu Adunarea Creditorilor stabilea pretul si modalitatea de vanzare, ci el era stapan acolo. Din moment ce pretul de fier vechi este vointa lui, inseamna ca ar fi existat poate si alta varianta, nu?.
Ii ofera „pretenului” bun de imbratisat acele poduri, la pret de fier vechi, dar ca sa le foloseasca ! Acesta accepta bucuros,permitandu-si sa refuze ceea ce nu se mai poate autoriza ISCIR, deci e clar ca le doreste pentru folosinta.
Atentie la finalul frazei cu organizarea licitatiei. Se termina cu : dar pana atunci trebuie sa vorbim. Ce sa vorbeasca? Cu siguranta detalii legate de partea leului, sau de persoana interpusa care va aparea in peisaj.
Imaginati-va cum la un astfel de telefon a raspuns seful SC Remat Scholz Turnu Severin sau cel al Turnovi Hunedoara, sau oricare altul dintre cei interesati sa dea bani. Pentru ca urma sa se dilueze, afacerea se face printr-un intermediar, „asociat secund”, care aparent cumpara , dar ca sa dea mai departe. E posibil scenariul, rezultand din acte.
Convorbirea e putin mai lunga, merita citita.
Infractiunea nu s-a prescris inca.
Nivelul relatiilor lui Tudor si accesul acestuia la complicitatea sau ajutorul institutiilor statului sau organelor judiciare, din alte convorbiri:
30.04.2009, vorbeste cu o persoana importanta de la Comisariatul de Mediu Hunedoara. Acesta ii spune : „am vorbit cu seful lu doamna Sturza, doamna judecator Sturza, mi-a spus ca nu este nici o problema sa semnati actele de mediu (desi Tudor inca nu preluase legal documentele). Probleme sunt in cazul implicarii economice. Dar actele de mediu se pot semna fara nici un fel de problema.”
Livia Daniela Sturza , fost judecator sindic la Tribunalul Hunedoara, in prezent judecator la Curtea de Apel Alba-Iulia. La acea vreme, „sef” al ei , presedintele instantei, era Tiliciu Daniel, iesit intre timp la pensie.
O alta convorbire din 05.05.2009, ora 15.02, in care ii spune unei doamne ca a fost „la sustinerea unei teze de doctorat a lui Ciobi Nas, prietenul nostru de la Curte.”
Printre altele, Tudor Ion face si angajari pentru lichidarea Bradmin, pe care care a dezmembrat-o ca fier vechi. Convorbirea din 11.05.2009, ora 9.54, cand ii da ordin unei colaboratoare sa o angajeze pe doamna Lenmac Violeta in post de consilier.
T…ca si consilier o angajezi. Cu 3000 de lei brut cu program de 8 ore.
Cet: consilier? Ce fel de consilier?
T: Consilier.
Cet: Pai nu. Ca trebuie sa scriu acolo, sa caut in codul COR.
T: pe partea asta de mine. Pe parte de mine daca exista, ceva specific domeniului minier. Consilier inchideri mine. Sau eu stiu? Ceva de genul asta.
Cum am dezvaluit mai sus despre vanzarea pe trei lei a cladirilor filialei Poiana Ruscai, aflate in Teliuc, cladiri ce au fost apoi vandute pe sute de mii de euro, cele mai interesante convorbiri le poarta Tudor Ion cu un personaj misterios, ce foloseste o cartela prepaid cu nr. de telefon Vodafone 0727917292.
Aceasta persoana refuza sa se intalneasca cu Tudor Ion in zona sediului Minvest din Deva, pentru a nu fi vazut de „oamenii” de acolo. Se intalnesc la acest personaj acasa in data de 09.04.2009, pentru a sta de vorba linistiti.
De remarcat faptul ca Tudor i se adreseaza cu apelativul „sa traiti”. In convorbirea din acea data de la ora 11.56, individul misterios ce foloseste cartele prepaid, desi pare „scula” importanta, ii spune lui Tudor ca se vor intalni si cu „omul, cu directorul”.
La cateva zile dupa aceste discutii, Tudor da dispozitie ca Lenmac Violeta sa fie angajata ca si consilier inchideri mine. Intr-o convorbire ulterioara, Violeta Lenmac se ocupa de ridicare de proiecte si documente de la Cepromin Deva.
In data de 25.05.2009, misteriosul individ important il suna de Tudor la ora 13.57. Continutul convorbirii merita redat in intregime:
Tudor: Alo.
Cet: Alo. Ce faci frate?
T: Uite acuma am ajuns pe la birou. Am fost pe la scoala.
Cet: Da? Ai fost la treaba. Am fost la Teliuc astazi.
T: Asa.
Cet: Pai bai fratioare, pai tu ai acolo un cartier intreg de vanzare. Toate casele de la frontul doi sunt a minei…
T: Uite ca nu stiam, nu mi-au spus domnii nostri care trebuiau.
Cet: Pai is vreo 10 case din alea de colonie lungi. Am fost la motel la Cincis acolo unde au ei baza. Ii brici.Totul e vopsit, aranjat, numai sa o preluam.
T: Da, frumos.
Cet: Sa scoatem la vanzare tot ii brici.
T: Da,da,da. Numai trebuie sa vedem cum au dat-o ei pierduta.
Cet: pai ei au zis asa: ca a fost a sindicatului si sindicatul a predat-o la sindicatul de la central. Pai stai ba putin, pai a fost a intreprinderii miniere. Sindicatul a cui a fost?
T: pai a intreprinderii, nu putea sa fie a sindicatului.
Cet: Pai da. Este un tip care a inchiriat-o de la mina zicea ala, de acolo de la Teliuc.
T: Da, pai aia tot a minei trebuie sa fie.
Cet: Fii atent, ca o sunat-o pe Violeta de la Conversmin de la Deva….ca ce l-o cautat…eu am vrut sa scoata toate proiectele care s-au executat in mina Teliuc si in mina Ghelari termen miercuri…toate proiectele de investitii a minei Teliuc si Ghelari. Sa le predea. Pai or intrat in stress ca acuma zice „stai domnule, dar noi am avut dispozitie de la finante, de la Renel, de la asta sa vindem niste obiective de acolo din…” „Domnule, pe mine nu ma intereseaza ce ati avut dumneavoastra. Mie imi dati proiectul. Ca in proiect se vede exact ce ati vandut , cat fier vechi ati vandut, cat fier o fost in investitia respectiva, cat ati vandut cu acte, cat fara acte. Tot ce ati construit din materialele de pe mina sunt a minei chiar daca nu au fost inventariatesi au fost folosite de mina Teliuc”. Zic: „domnule, lucrurile sunt foarte clare. Domnul director, dumneavoastra sunteti pus aici ca sa administrati si sa gospodariti. Sa puneti la dispozitia lichidatorului toate actele necesare” Zic „eu va spun, prima faza este cererea, a doua este plangerea la politie, plangerea penala la politie ca nu puneti la dispozitie toate actele necesare si pe urma o sa vedeti ca organele de politie o sa caute”. Dar problema importanta este ca politistul care o raspuns de…o fost inginer la Ghelari. Si o fost coleg cu mine. Vlad Doinel. Si ala stie tot.
T: Asa. Foarte bine.
Cet: Asta stie tot, tot, frate. Are si inventarul la tot de acolo. Eu o sa il abordez.
T: tre sa il intrebam unde sunt.
Cet: Eu o sa il abordez pe asta, ca is prieten foarte bun cu el. Dar stii tu ca trebe 3 luni sa treaca.
T: da, da,da, am inteles.
Cet…Omul ii domn. Si omul te recompenseaza. Dar trebe sa ne ajuti.
T: Am inteles.
Cet: Sa vad in ce forma, cum. No poimaine plecam la Petrosani.
T: Ok. Bine, frate.
Cet: No, facem cerere oficiala din partea voastra, din partea firmei sa dea toate actele si procesul verbal de predare a minei Anina. Ca acolo se vede tot. Ca acolo in procesul verbal de predare de la regie la sucursala trebuia sa fie toate investitiile, tot.
T: Si documentatiile si tot.
Cet: Ai primit pe fax ce ti-a trimis Violeta?
T: da, da, le-am primit, le-am vazut.
Cet: No, acuma vreau ca miercuri sau joi sa declanseze…la Teliuc masuratoarea la uzina.
………………………………………………………………………………………………………………………..
Iata un om misterios, care nu poate sa-si ascunda bucuria ca Tudor Ion are spre vanzare niste active frumusele la Teliuc, despre care acesta nici nu stia inca , pe care „le scoatem la vanzare” sau „ sa o preluam”. Remarcati pluralul. Preluarea se refera la baza sindicatului de la Cincis, care e in stare excelenta, vopsita si aranjata.
Acest personaj nu se sfieste sa intimideze un director cu plangere penala, pentru ca le pune piedici in afaceri.
Ii da dispozitie lui Tudor ce adresa oficiala sa redacteze si sa trimita din partea firmei de insolventa catre conducerea companiei sau sucursalei Anina.
Acest personaj este cunoscut in Minvest, asadar. A fost coleg cu politistul Vlad Doinel care s-a ocupat de…nu stim de ce s-a ocupat. Vom reveni cu acest individ…
Iar cineva, un domn, recompenseaza pe altcineva pentru servicii oculte.
De asemenea, personajul o controleaza pe noua angajata, Violeta Lenmac, ce se ocupa cu procurarea proiectelor si documentatiilor tehnice. Dorintele lui de declansare a masuratorilor la Teliuc sunt sfinte si trebuie aduse la indeplinire.
Daca nici din aceasta convorbire telefonica nu reiese caracterul organizat al retelei infractionale, precum si faradelegile comise de Tudor si toti complicii, acolitii si instigatorii care il foloseau, atunci nimic pe lumea asta nu mai este clar. Dar, iar saracutul Florian Coldea de la SRI cu a sa prietena, Kovesi de la DNA,,,
Incisiv de Prahova sta la dispozitia organelor de cerecetare penala cu toate informatiile, documentele si inscrisurile care probeaza aceste infractiuni savarsite de grupul de crima organizata mentionat.
Putem indica nume de martori. Aceasta Violeta Lenmac poate lamuri cine este personajul.
Un morman de documente abia asteapta sa fie ridicate. Mingea este la fileu. Oare mai avem organe de cercetare penala cu „vana” in Romania? Sau toate tremura de frica lui Coldea si Kovesi…inca…? (Ec Adrian Radu).
IMG_20181023_0002
IMG_20181023_0003
IMG_20181023_0004
IMG_20181023_0005
IMG_20181023_0006
IMG_20181023_0007
Eveniment
Buchetul în funcție de personalitate, ce flori i se potrivesc
Am dus odată un buchet de crini albi, uriași, parfumați cât toată bucătăria, unei colege care tocmai se mutase în primul ei apartament. Mi s-a părut o alegere impecabilă. A doua zi mi-a scris, jumătate amuzată, jumătate stânjenită, că i-a scos pe balcon fiindcă mirosul îi dădea dureri de cap și că nu voise să-mi spună asta de față. Buchetul costase cât o cină în doi. Efectul lui real a fost o migrenă și un balcon ocupat.
De atunci mă uit altfel la lucrurile astea. Florile nu se aleg ca un produs, după cât de impresionant arată în vitrină, ci ca un mesaj care ajunge la o persoană anume, cu istoria ei, cu gusturile ei, cu felul ei de a se comporta când se emoționează în fața altora. Același buchet, cu aceleași flori și același preț, poate să fie perfect pentru cineva și complet pe lângă pentru altcineva.
Ideea de a alege florile după personalitate sună, la prima vedere, a subiect de revistă. În practică e mult mai puțin misterioasă. Nu îți trebuie nicio teorie. Îți trebuie două minute de atenție și memoria a ceea ce ai văzut la omul acela acasă, ce poartă, cum vorbește, ce îl scoate din sărite. Restul vine aproape de la sine.
De ce florile spun mai multe despre destinatar decât despre ocazie
Ocazia stabilește doar cadrul, iar reacția reală depinde de firea celui care primește buchetul. Multă lume pornește invers. Aniversare, deci ceva vesel. Înmormântare, deci ceva sobru. Cerere în căsătorie, deci trandafiri roșii. Logica nu e greșită, e doar incompletă.
Am observat asta cel mai clar la petreceri. Sunt oameni care, când primesc flori, se aprind la față, mulțumesc de trei ori, cheamă pe cineva să vadă și pun buchetul pe masa cea mai vizibilă din casă. Și sunt oameni care spun un mulțumesc scurt, duc buchetul în bucătărie și se întorc repede la conversație. Al doilea tip nu e nerecunoscător. Doar că atenția publică îl face inconfortabil, iar un buchet mare, viu colorat, cu celofan care foșnește la fiecare mișcare, îl expune exact în felul în care el nu vrea să fie expus.
De aici vine diferența dintre un cadou care place și unul care nimerește. Cel care place e frumos și cam atât. Cel care nimerește îi transmite omului că l-ai văzut cu adevărat, iar asta rămâne în memorie mult după ce florile s-au uscat.
Ideea nu e nouă, apropo. În epoca victoriană circula ceea ce astăzi numim floriografie, un vocabular simbolic al florilor, cu înțelesuri atribuite fiecărei specii și chiar felului în care era prinsă panglica. Se exagerează adesea cât de riguros era folosit sistemul acela, dar impulsul din spatele lui e cât se poate de real. Oamenii au vrut mereu ca buchetul să spună ceva precis. Diferența e că astăzi codul nu mai e comun, nimeni nu mai știe pe de rost ce înseamnă o floare anume, așa că mesajul se transmite altfel, prin potrivire.
Cum citești personalitatea cuiva înainte să intri în florărie
Nu e nevoie de nicio analiză elaborată. Trei indicii banale, pe care le are oricine la îndemână, rezolvă cea mai mare parte din problemă.
Ce observi în casa omului
Casa e cel mai onest indiciu. Dacă intri la cineva și vezi pereți albi, două obiecte pe raft și o singură plantă verde într-un ghiveci de ceramică mată, ai deja răspunsul. Persoana aceea preferă lucrurile curate, cu linii clare. Un buchet stufos, cu zece specii amestecate și panglică lucioasă, va arăta acolo ca un intrus care a greșit adresa. Șapte lalele albe într-o vază simplă, în schimb, vor părea că au fost dintotdeauna acolo.
Invers, dacă intri într-o casă cu perne colorate, tablouri suprapuse, cărți în teancuri pe jos și o colecție de căni care nu seamănă între ele, restrângerea nu mai e o virtute. Acolo un buchet abundent, cu contraste puternice, se integrează firesc. Am o verișoară care are trei modele diferite de perdele în același living și care mi-a spus odată, foarte serios, că florile albe o deprimă. Nu glumea deloc.
Ce spune garderoba despre paleta lui de culori
Culorile pe care cineva le poartă zilnic sunt, de regulă, culorile în care se simte bine. E o scurtătură care funcționează surprinzător de des. Cineva care se îmbracă în bej, gri și verde stins nu se va regăsi într-un buchet fucsia cu portocaliu, oricât ar fi de spectaculos. Nu fiindcă nu i-ar plăcea culorile în general, ci pentru că buchetul acela va domina camera în care își petrece serile.
Sunt și excepții, evident. Unii se îmbracă sobru din motive profesionale și compensează acasă cu culoare. Dacă bănuiești că e cazul, uită-te la accesorii, la husa telefonului, la geantă, la ce își pune pe birou. Acolo iese la iveală preferința adevărată.
Cum reacționează la atenția publică
Indiciul pe care îl ignoră cei mai mulți. Un buchet livrat la birou, pe la unsprezece dimineața, cu curier, în fața a douăzeci de colegi, e un gest complet diferit de același buchet lăsat acasă, seara. Pentru unii, prima variantă e punctul culminant al zilei. Pentru alții e o mică tortură. Dacă persoana evită de obicei să povestească despre viața ei personală la muncă, livrarea la birou o pune într-o poziție ingrată, în care trebuie să dea explicații pe care nu și le dorea.
Firea rezervată și florile care nu forțează atenția
Pentru oamenii discreți merg buchetele cu puține specii și cu o paletă restrânsă. Lalelele funcționează aproape întotdeauna. Freziile la fel, cu parfumul lor blând. Eustoma are o eleganță ușor demodată care prinde foarte bine aici, iar hortensia într-un singur ton rezolvă și problema volumului, fiindcă umple fără să facă zgomot vizual.
Buchetul nu trebuie să fie mic, trebuie să fie liniștit. Poți avea douăzeci de fire de lalele albe și tot va părea discret, fiindcă ochiul are de procesat o singură formă și o singură culoare.
Ce ajută enorm la acest tip de persoană e ambalajul sobru. Hârtie mată în tonuri naturale, fără celofan, fără sclipici, panglică de bumbac sau de satin într-o nuanță apropiată de a florilor. Cineva care nu vrea să atragă privirile nu vrea nici ca buchetul lui să foșnească pe hol până la lift.
Parfumul e capitolul la care se greșește cel mai des. Crinii și zambilele au un miros care ocupă tot spațiul, iar unele soiuri de eucalipt intră în aceeași categorie. Într-un apartament mic, cu ferestrele închise iarna, devine copleșitor în două zile. Pentru firile sensibile la stimuli, un buchet aproape neutru olfactiv e o alegere mai bună decât unul care se simte din camera alăturată.
Extrovertitul care se simte bine în centrul atenției
Aici lucrurile sunt mai simple și, sincer, mai distractive. Persoanele expansive, care râd tare, fac poze la orice și au deja un plan pentru unde să pună buchetul, răspund excelent la volum și la culoare. Gerberele merg mereu. Floarea soarelui are un efect de bună dispoziție greu de egalat. Ranunculus în nuanțe intense sau trandafirii în două culori contrastante arată exact cât de mult trebuie pentru cineva care nu se ferește de privirile din jur.
Tot aici funcționează partea teatrală. Buchetul supradimensionat, livrat la birou, cu un mesaj scris pe panglică pe care îl citește toată lumea din open space, aterizează perfect. N-are rost să fii subtil cu cineva care apreciază fățiș gestul mare.
Un singur avertisment, învățat pe pielea mea. Volumul nu înseamnă îngrămădeală. Am văzut buchete uriașe care arătau ca o grămadă de flori legate în grabă, fără nicio ierarhie între ele. Chiar și un buchet exuberant are nevoie de o floare dominantă și de un ritm al compoziției. Altfel obosește privirea, iar în poze, care contează enorm pentru acest tip de om, iese prost.
Pragmaticul care întreabă întâi cât rezistă buchetul
Sunt oameni care primesc flori și, la douăzeci de secunde după mulțumire, se gândesc deja la momentul în care vor trebui aruncate. Nu sunt cinici, sunt practici. Pentru ei, un buchet care se ofilește în trei zile rămâne o mică frustrare, oricât de frumos ar fi fost la început.
Florile cu rezistență lungă rezolvă problema. Crizantemele trec ușor de două săptămâni. Garoafele, cam la fel, cu condiția să retezi tijele din când în când. Eustoma, alstroemeria și orhideele tăiate depășesc de obicei zece zile dacă apa se schimbă la două zile. Merge și planta în ghiveci, care elimină complet efemeritatea, deși pierde din spectacolul momentului.
Alternativa modernă e buchetul din trandafiri de săpun sau din materiale care nu se degradează. Aici opiniile sunt împărțite și le înțeleg pe amândouă. Unii le consideră un compromis, alții le consideră soluția evidentă pentru cineva care vrea să păstreze cadoul. Am văzut destule cazuri în care un buchet de săpun a stat pe comodă doi ani și era arătat oaspeților. Florile naturale, oricât de scumpe, nu au cum să facă asta.
Ce contează la pragmatic e senzația că nu s-a risipit nimic. Un buchet mediu, bine construit, dintr-o floare care ține, are mai mult impact decât unul enorm care se face praf până duminică.
Romanticul clasic și de ce trandafirul rămâne o alegere sigură
Se spune adesea că trandafirii roșii sunt o alegere lipsită de imaginație. Uneori chiar sunt. Dar pentru romanticul autentic, adică pentru omul care crede în simboluri și ține minte aniversări fără să și le noteze în telefon, trandafirul roșu nu e clișeu, e limbaj. E singura floare al cărei sens l-a păstrat toată lumea, fără să fie nevoie de explicații.
Diferența dintre un buchet de trandafiri banal și unul memorabil ține de execuție, nu de idee. Număr impar, tije curate, o singură verdeață discretă, fără gips albit și fără hârtie strălucitoare. Nouă trandafiri roșii aranjați în spirală, cu hârtie mată neagră sau crem, arată complet altfel decât aceiași nouă trandafiri împachetați în celofan cu buline.
Pentru romanticii mai delicați, care preferă nuanțele calde, merg trandafirii pudrați, cei în tonuri de piersică sau soiurile cu petale multe, tip grădină. Au un aer nostalgic, ușor demodat în sensul bun al cuvântului, și se potrivesc oamenilor care păstrează scrisori.
Spiritul creativ care vrea ceva ce nu a mai văzut
Creativii sunt cei mai grei clienți dintr-o florărie și, în același timp, cei mai recunoscători când nimerești. Ei nu caută frumusețe convențională, caută ceva interesant. Textura contează mai mult decât culoarea, iar formele neregulate sunt un plus, nu un defect.
Combinațiile neașteptate funcționează cel mai bine. Protea are o formă aproape arhitecturală. Anthuriumul aduce luciu și geometrie. Ramurile uscate, iarba de pampas, spicele sau eucaliptul dau volum fără să adauge culoare, iar elementele care nu sunt flori, păstăile sau bumbacul, schimbă complet registrul buchetului. Merge și varianta monocromă construită din trei texturi diferite ale aceleiași culori, care e mult mai greu de făcut decât pare.
Un truc care mi-a ieșit de mai multe ori e să las buchetul deliberat asimetric. O floare mai înaltă care iese din compoziție, o ramură care pleacă lateral. Pentru cineva cu ochi format, asimetria aceea citită corect e semnul că buchetul a fost gândit, nu scos dintr-o vitrină cu douăzeci identice.
Nostalgicul și florile care aduc înapoi o curte de bunici
Categoria asta e subestimată în România și mi se pare că merită mai multă atenție. Sunt oameni pentru care florile de grădină înseamnă mai mult decât orice import exotic. Bujorii sunt campionii absoluți aici. Liliacul vine imediat după, urmat de dalii, crăițe, zambile de primăvară și lăcrămioare. Flori pe care le-au văzut la bunici, în curte, în ghivece de tablă vopsite în verde.
Pentru ei, un buchet scump de orhidee albe e pur și simplu rece. Un braț de bujori roz, în schimb, îi mișcă instantaneu. E vorba de memorie olfactivă și vizuală, care e mult mai puternică decât estetica pură. Am văzut oameni cu ochii în lacrimi la un buchet de liliac cules din curte, oameni care ar fi rămas complet indiferenți la un aranjament de trei ori mai scump.
Problema practică e sezonalitatea. Bujorii se găsesc câteva săptămâni pe an, liliacul și mai puțin. Dacă persoana e de tipul ăsta și aniversarea ei cade în noiembrie, merită să cauți echivalente ca senzație, nu ca specie. Crizantemele de grădină, daliile târzii sau garoafele mari fac o treabă bună în direcția asta.
Persoana obosită sau anxioasă și florile care liniștesc
Nu toate buchetele sunt pentru sărbători. Uneori le trimiți cuiva care trece printr-o perioadă grea, iar acolo regulile se schimbă complet. Culorile puternice pot obosi. Buchetele foarte mari cer efort, trebuie tăiate tijele, găsită vaza, schimbată apa, iar pentru cineva epuizat asta devine încă o sarcină pe listă.
Merge mai bine ceva mic, într-un recipient care nu cere pregătire. Un aranjament gata pus în cutie, cu burete umed la bază, sau o plantă în ghiveci care nu are nevoie de nimic zilnic. Cromatic, nuanțele pale, verzuiul, albul spart, roz foarte deschis. Nimic care să țipe din colțul mesei.
Mesajul, în cazul ăsta, contează mai mult decât florile. Un rând scris de mână, scurt, fără patos, face mai mult decât zece specii rare puse la un loc.
Cum influențează culoarea percepția buchetului
Culoarea e primul lucru pe care îl procesează creierul, înaintea formei și cu mult înaintea speciei. De asta merită gândită separat, înainte de a alege florile propriu-zise.
Roșu, roz și registrul afectiv
Roșul e citit aproape universal ca declarație, ceea ce îl face excelent într-o relație romantică și riscant în orice alt context. Rozul pudrat transmite tandrețe fără presiune, motiv pentru care funcționează bine când relația e la început sau când nu e romantică deloc. Fucsia stă la polul opus, e energie pură și veselie, potrivit pentru firile expansive și cam obositor pentru cele rezervate.
Alb, crem și verde
Albul e curat, formal, uneori distant. Într-un context festiv poate părea prea sobru, într-o casă minimalistă e perfect. Verdele folosit ca element dominant, nu ca umplutură între flori, a devenit foarte popular în ultimii ani și merge excelent pentru bărbați, pentru birouri și pentru oricine nu vrea să pară că a primit un cadou sentimental.
Galben, portocaliu și mov
Galbenul are în România o reputație ciudată. Unii îl asociază cu despărțirea, alții cu prietenia și cu bucuria, iar linia dintre cele două interpretări trece pe la mijlocul generațiilor. Dacă nu știi sigur ce crede persoana, folosește-l ca accent, nu ca dominantă. Portocaliul e cald și optimist, se potrivește aniversărilor. Movul e cel mai subtil dintre toate, sugerează rafinament și e o alegere bună pentru cineva cu gusturi formate.
Ocazia care se suprapune peste personalitate
Aniversările sunt momentul în care cele două straturi, ocazia și firea omului, se ciocnesc cel mai des. Toată lumea vrea ceva festiv, dar festiv înseamnă altceva pentru fiecare. Soluția pe care am ajuns să o folosesc e să păstrez tonul general al zilei și să adaptez doar intensitatea. Pentru cineva discret, un buchet elegant cu un singur accent de culoare și un mesaj scris pe panglică. Pentru cineva expansiv, volum, contrast, poate și un element ludic alături.
Partea cu mesajul e mai importantă decât pare. Când cauți buchete de flori cu La multi ani, diferența dintre un cadou standard și unul personal stă adesea în cele două rânduri scrise pe panglică, nu în numărul de fire. Atelierul cu Daruri, fondat in 2024, este un brand romanesc de cadouri personalizate si buchete de flori. Conceptul e orientat spre tineri, cu accent pe calitate si pe un proces de comanda exclusiv, simplu si orientat catre client — de la selectie si mesaj pe panglica, la livrare. Exact genul de detaliu care transformă un buchet generic într-unul care i se potrivește omului.
Pentru celelalte ocazii logica rămâne aceeași. La o promovare profesională, buchetul trebuie să arate bine într-un mediu de birou, deci mai degrabă structurat și sobru. La o naștere contează practicabilitatea, fiindcă o cameră de spital nu are loc pentru un aranjament de un metru. La o împăcare, discreția bate spectacolul aproape întotdeauna.
Greșelile care se repetă cel mai des
Cea mai frecventă greșeală e alegerea după propriul gust. Cumperi ce ți-ar plăcea ție, nu ce i-ar plăcea celuilalt, iar asta explică, după ochiul meu, aproape jumătate din buchetele nepotrivite. Imediat după vine supralicitarea prin preț, convingerea că un buchet mai scump e automat mai bun. Nu ține. Un buchet de trei sute de lei prost aranjat arată mai rău decât unul de o sută cincizeci făcut cu cap, fiindcă florile scumpe nu compensează niciodată o compoziție dezordonată.
Se uită apoi contextul fizic, care e mai important decât pare. Nu toată lumea are vază acasă. Sună banal, dar se întâmplă des la tineri care s-au mutat recent, iar un buchet mare ajunge în chiuvetă până se rezolvă problema. Dacă bănuiești că e cazul, un aranjament în cutie sau într-un recipient inclus scapă pe toată lumea de stres.
Ultima greșeală, și cea mai delicată, ține de alergii. Nu afli întotdeauna din timp, dar dacă știi că persoana are sensibilități respiratorii, ocolește florile intens parfumate și pe cele cu polen abundent. Crinii se pot curăța de stamine, ceea ce reduce mult problema, iar un florar bun face asta din oficiu, fără să i se ceară.
Cum îți dai seama dacă ai nimerit
Semnele apar în primele zece secunde, dacă te uiți. Persoana care ia buchetul și îl întoarce ca să îl vadă din toate părțile e un semn bun. Cea care caută imediat vaza, la fel. Cea care îl pune undeva pe un colț de masă și schimbă subiectul, mai puțin.
Al doilea test vine peste câteva zile. Dacă buchetul apare într-o poză, dacă se vede în fundalul unui apel video, dacă persoana îl pomenește într-o conversație, atunci a funcționat. Dacă nu, nu e nicio dramă, dar e o informație pe care merită să o reții pentru data viitoare.
Cu timpul se formează un fel de arhivă mentală. Știi că sora ta preferă albul, că un anumit coleg apreciază verdele structurat, că mama ta se topește la bujori și rămâne indiferentă la orhidee. Informația asta valorează mai mult decât orice ghid, fiindcă e verificată în practică, pe oameni reali, cu reacții reale. Iar buchetul care nimerește nu e niciodată cel mai scump din vitrină, ci cel ales de cineva care a fost atent.
Întrebări frecvente despre alegerea buchetului
Cum aleg un buchet dacă nu cunosc bine gusturile persoanei?
Pornește de la ce ai văzut la ea acasă și de la culorile pe care le poartă de obicei. Dacă tot nu ai suficiente indicii, alege un buchet cu o singură specie și o singură nuanță, în alb, crem sau roz pudrat, cu ambalaj mat. E varianta cu cel mai mic risc, arată bine în orice interior și nu transmite un mesaj pe care nu l-ai intenționat.
Ce flori se potrivesc unei persoane discrete?
Buchetele monocrome, cu puține specii, ambalate în hârtie mată, fără celofan și fără sclipici. Lalelele, freziile, eustoma și hortensia într-un singur ton funcționează foarte bine. Evită florile intens parfumate, cum sunt crinii sau zambilele, mai ales dacă persoana locuiește într-un apartament mic.
Ce buchet i se potrivește cuiva foarte sociabil?
Volum și contrast cromatic. Gerberele, floarea soarelui, ranunculus în nuanțe intense și trandafirii în două culori sunt alegeri sigure. Pentru acest profil merge și livrarea într-un context public, la birou sau la o petrecere, fiindcă gestul vizibil face parte din cadou.
Ce flori rezistă cel mai mult în vază?
Crizantemele trec de obicei de două săptămâni, iar garoafele, eustoma, alstroemeria și orhideele tăiate depășesc zece zile dacă apa se schimbă la două zile și tijele se retează scurt, în unghi. Pentru cineva care apreciază durabilitatea, un buchet mediu din aceste specii are mai mult impact decât unul mare din flori care se ofilesc rapid.
Ce culori e mai bine să evit când nu cunosc bine persoana?
Galbenul folosit ca dominantă, fiindcă percepția lui variază mult în România, de la simbol al prieteniei până la asociere cu despărțirea. Ca accent, alături de alte culori, nu ridică probleme. Roșul intens e la fel de riscant în afara unei relații romantice, pentru că se citește ca declarație.
Contează cu adevărat mesajul scris pe panglică?
Contează mai mult decât numărul de fire. Un mesaj scurt și personal transformă un buchet standard într-unul adresat unei persoane anume. La aniversări, unde majoritatea buchetelor arată destul de asemănător, mesajul e adesea singurul element care rămâne în memorie.
Ce trimit cuiva care trece printr-o perioadă grea?
Ceva mic, în nuanțe pale, aranjat deja într-o cutie cu burete umed sau într-un ghiveci care nu cere întreținere zilnică. Buchetele mari presupun efort, iar pentru cineva epuizat asta devine o obligație în plus. Un rând scris de mână alături face mai mult decât o compoziție elaborată.
Ce fac dacă persoana are alergii?
Ocolește florile cu polen abundent și pe cele cu parfum puternic. La crini, îndepărtarea staminelor reduce considerabil cantitatea de polen și pata galbenă care ajunge pe haine, iar un florar cu experiență face asta la cerere sau din obișnuință. Alternativele sigure includ trandafirii, lalelele, orhideele și buchetele din materiale care nu eliberează polen.
Eveniment
Solisti.ro, platformă online pentru soliști, formații și artiști la nunți și alte evenimente
Solisti.ro este o platformă online dedicată promovării soliștilor, formațiilor și artiștilor care oferă servicii muzicale pentru nunți și alte evenimente, precum botezuri, majorate, petreceri private și alte tipuri de evenimente.
Prin Solisti.ro, artiștii care doresc să își facă serviciile mai cunoscute și să primească solicitări pentru evenimente au la dispoziție un spațiu online de promovare.
Platforma se adresează atât soliștilor, cât și trupelor și formațiilor care activează în zona evenimentelor private și care vor să ajungă mai ușor la publicul interesat de servicii artistice.
Promovare pentru soliști, trupe și formații
Solisti.ro este dedicată artiștilor care cântă la nunți și alte evenimente și care doresc să își crească vizibilitatea.
Platforma poate include soliști vocali, trupe și formații care oferă muzică pentru nunți, botezuri, majorate, petreceri private și alte evenimente.
Prin prezența pe Solisti.ro, artiștii își pot prezenta serviciile și pot fi descoperiți de persoane interesate să contracteze momente muzicale pentru diverse tipuri de evenimente.
Promovare gratuită în această lună
În această lună, Solisti.ro oferă promovare gratuită pentru soliștii, trupele și formațiile care oferă muzică pentru nunți și alte evenimente.
Oferta se adresează artiștilor care vor să fie incluși pe platformă și să își promoveze serviciile către publicul interesat.
Cei care doresc să beneficieze de această promovare pot transmite informațiile necesare pentru includerea în platformă.
Muzică pentru nunți, botezuri și petreceri private
Solisti.ro se adresează în special artiștilor care activează în zona evenimentelor private.
Printre tipurile de evenimente pentru care platforma menționează servicii muzicale se numără nunțile, botezurile, majoratele și petrecerile private.
Pot fi promovate și alte tipuri de evenimente, în funcție de serviciile oferite de fiecare artist, trupă sau formație.
Cum poate fi contactată Solisti.ro
Pentru includerea pe platformă și promovarea serviciilor artistice, Solisti.ro poate fi contactată prin e-mail sau WhatsApp.
Email: info@solisti.roWhatsApp: 0773 826 750
Eveniment
Proiecție specială a comediei despre relații „În pielea mea” la Pitești, în prezența actorilor Oana Gherman, Vlad Gherman, Ioana Ginghină, pe 17 februarie
Spectatorii din Pitești sunt invitați pe 17 februarie la o întâlnire specială cu o parte din membrii echipei comediei „În pielea mea”: Oana Gherman, Vlad Gherman, Ioana Ginghină. Evenimentul va avea loc la Cinema City Vivo! Pitești de la ora 18:30. Proiecția filmului va începe la ora 19:00 și va fi urmată de o discuție cu actorii.
O comedie savuroasă despre un „schimb de roluri” pe care patru cupluri îl acceptă pe durata unui weekend, ce se dovedește un mod haios prin care protagoniștii reușesc să-și cunoască mai bine partenerii și să renunțe la orgolii și preconcepții, „În pielea mea” propune o experiență de cinema relaxantă și amuzantă.
TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Mai multe detalii: inpieleamea.ro
Reprezentativă pentru modul în care majoritatea tinerilor se raportează la relațiile de cuplu, comedia „În pielea mea” îi reunește în distribuție pe Ioana State, George Tănase, Sergiu Costache, Oana Gherman, Vlad Gherman, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, alături de Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane și alții.
Regizorul și scenaristul Paul Decu, absolvent al Facultății de Teatru UNATC „I.L.Caragiale” și al masteratului în regie de film de la MetFilm School Londra, a colaborat la realizarea primului său lungmetraj cu o echipă de profesioniști din care fac parte Adrian Pădurețu (imagine), Bogdan Ivanovici (sunet), Anca Miron (scenografie), Francisca Vass (costume).
O comedie actuală și colorată, filmul „În pielea mea” are premiera națională pe 10 februarie, distribuit de T.R.I.B.E. Films.
Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film și declarații din partea actorilor sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.
„În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES.
Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS; Producător executiv: Adela Mara.
Manager producție: Iulia Cezara Roșu.
Casting: ELEPHANT MEDIA.
Realizat cu sprijinul:
Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON
Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.
Partener social: Asociația „România Zâmbește”.
Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/
Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA
Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.
-
Administrație localăacum 9 aniConsiliul Judeţean Argeş, pe primul loc la… salarii
-
Evenimentacum 3 aniCel mai mare secret al Mafiei din adevarata „mafie a gunoaielor din Prahova” va fi deconspirat, luni, 04.12.2023, orele 13.00/Politisti corupti cu functie de conducere din MAI si I.P.J. Prahova – complici la santajele gruparii de criminalitate economico-financiar organizata pe care o acopera in acest judet/DOCUMENTE SI INREGISTRARI AUDIO – IN EXCXLUSIVITATE – Ziarul Incisiv de Prahova
-
Afaceriacum 9 aniStilul traditional se pastreaza cu un semineu pe lemne
-
Turismacum 4 aniCazare la hotel cu piscină în Călimăneşti-Căciulata
-
Afaceriacum 8 aniTot ce trebuie sa stii despre cum se poarta o camasa
-
Afaceriacum 8 aniLenjerii de pat confortabile si moderne de la Karo Boutique
-
Evenimentacum 7 aniMAI “crapa” de deontologie profesionala/Seful IPJ Gorj- sex in masina cu amanta/Inregistrari audio si stenograme incendiare (I)
-
Evenimentacum 3 aniSANTAJELE MAFIEI CU AUTORITATI ale statului roman/Grupul de crima financiar – organizata locala cu sprijinul politistilor corupti si cu sprijinul parchetelor si instantelor/Documente si inregistrari audio, in exclusivitate/Azi, orele 13.00

