Eveniment

Prietenul fostului procuror Negulescu Mircea de la conducerea Politiei Locale Ploiesti prins ca a primit foloase necuvenite si a semnat in fals la cursurile de perfectionare din anul 2015/CSM PLoiesti a intrat in vizor pentru aceeasi inginerie si acelasi faptas

Publicat

acum 6 ani

ianuarie 23, 2020

Deny

Ca o confirmare de ce Orban si Iohannis nu vor o justitie independenta, ieri, Klaus Iohannis a decorat Grupul de Dialog Social, cel care l-a premiat pe Augustin Lazar – procurorul comunist care, in baza turnatoriilor infiltratului securitatii de la Aiud, – ,,Miron” a contribuit la prelungirea torționării lui Iulius Filip – deținut politic la Aiud. Motivul pe scurt: ,;GDS a promovat valorile”. Costica Iohannis, CE FEL DE VALOARE ESTE alde Augustin Lazar, pensionar special? Iată și motivele, pe larg dezvaluie analistul Radu Teodor Soviani.
,,Știi care e principala diferența dintre modificările de legislație din Statele Unite ale Americii și modificările de legislație din România?” mă întreba aceeași persoană pe care o respect enorm și care în trecut mai mi-a adresat o întrebare care mi-a permis să inițiez și să formulez un model econometric, în premieră despre sistemul de justiție din România și de larg interes în SUA (despre care am scris AICI). Vă voi spune ce am răspuns și cum am fost corectat, la final, dar înainte este necesar de reamintit, în preambul, studiul amintit.
Studiul din aprilie 2019 despre situația justiției din România m-a condus la următoarele
în căile definitive de atac, 67% dintre judecătorii din România nu dau doi bani pe lege; la acest rezultat contribuie lipsa reală de răspundere a magistraților.
în rândul procurorilor, proporția celor care nu dau doi bani pe lege este realmente groaznică;
rezultatele preliminare indicau o sensibilă îmbunătățire în instanțele civile după ce SRI nu a mai acordat protecție tuturor magistraților din civil, furnizori sau colaboratori ai serviciului, prin devoalarea publică a protocoalelor.
,,Am convingerea că odată ce vor fi lustrați și primii furnizor/colaboratori din justiție ai SRI de către CNSAS, ponderea judecătorilor care nu dau doi bani pe lege se va reduce”, concluzionam.
Studiul din aprilie 2019 se încheia și cu o NOTĂ: ,,Perioada de după denunțarea protocoalelor cu SRI este prea scurtă pentru a avea relevanță statistică și nu poate fi relevantă atâta timp cât rețelele din justiție subordonate în trecut prin protocol tind să se subordoneze unui soi de mafie în interesul altor rețele decât cele ,,supravegheate’‘ de SRI”.
În ciuda acestui indicator de avertizare timpurie reieșit din model, rezultatele din perioada de după studiu (mai 2019-decembrie 2019) arată cu probabilitate foarte mică de eroare că s-a îmbunătățit semnificativ proporția judecătorilor din căile definitive care judecă corect, în ciuda reculului încercat a fi imprimat de rețele și pe cale de consecință a scăzut ponderea judecătorilor care nu dau doi bani pe lege, în căile definitive de atac, care încă există totuși în proporție majoritară.
Faptul însă că aceștia, în lipsa scutului ,,așa ne-a spus SRI prin plic galben – urme la dosar”, și-au subordonat încă ticăloșia rețelelor private de trafic de influența, manifestate în principal prin avocați înrădăcinați și izvorâți din fost Securitate, preluați la SRI, dar care acum nu mai acționează la ordinul direct al SRI (ci folosesc vechile rețele din magistratură formate sub cupola SRI sub ochiul lipsit de vigilență al servicului NATO), începe să devină evident: SRI nu mai sprijină totuși pentru accesul la Înalta Curte pe colaboratorii magistrați care au lăsat urme ale judecății altfel decât pe lege, încălcând legea.
Or, acest lucru este evident că nu convine emanaților din vechea Securitate, încă infiltrată puternic în SRI, care încearcă și azi restaurația. De altfel, așa cum am scris încă din prima zi de funcționare a guvernului mandatat de Iohannis, 5 noiembrie 2019, obiectivul principal al schimbării de guvern a fost – Restaurația –
Fostei Securități nu îi convine că au început să se mai manifeste judecători tineri și independenți, care știu carte și care nu au metehnele protocoalelor, tendință observată pregnant în ultimul an și care acționează ca un turnesol pentru judecătorii și procurorii de protocol care își pun funcția și ,,neglijența” în beneficiul protejării infractorilor.
Pe acești judecători corecți îi amenință în fapt Orban și Iohannis (cu complicitatea PSD) prin ,,desființarea pensiilor speciale”. Cu alte cuvinte, lor li se adresează (cu complicitatea unor lichele din PSD manevrate de aceiași strategi de lungă durată) când îi amenință azi pe magistrați că le ia dreptul ca pe viitor să aibă pensii cuvenite statutului și meritelor derivate din știința de carte și respectarea legii, cu alte cuvinte, cei care judecă acum altfel decât pe protocoale.
L-ați auzit cumva vreodată pe Ludovic Orban (sau pe ,,verișorul” lui, Ciolacu de la PSD) să spună ceva de pensia lui Augustin Lazăr, cel care l-a condamnat în fapt încă o dată pe deținutul politic Iulius Filip pentru a executa integral o pedeapsă inventată, Lazăr – procurorul comunist de atunci fiind sprijinit în acest demers de infiltratul Securității din închisoarea Aiud, Gheorghe Mușat așezat acolo ca turnător voluntar și apoi oficial de deținuți politici? (Întreaga investigație, aici).
Nu. Despre pensia lui Augustin Lazăr nu ați nimic de la Iohannis sau de la Orban sau de la ,,verișorii lor”. Iohannis chiar a mai vrut să îi dea încă un mandat de procuror general al României pentru 2019 și mai încolo fostului procuror comunist, ,,bici” al Securității în închisoarea de la Aiud, șef al grupului operativ central începând cu 1998 format nelegal de către SRI și Valeriu Stoica, prin care SRI subordona cercetarea penală, așa cum am scris.
Privilegiile lui Augustin Lazăr vrea să le păstreze actuala guvernare, dar tot ei vor să închidă, prin amenințarea dreptului la o pensie decentă a judecătorilor corecți și care în ultimul an au văzut fereastra de oportunitate de a se desprinde de fosta Securitate preluată la SRI și de protocoale.
Acum Cătălin Predoiu, biet ministru de justiție de protocol, nici nu încearcă să ascundă acest lucru. Pentru el, propunerea de procuror general al României care să succeadă lui Augustin Lazăr (semnatar de protocol) este Gabriela Scutea (semnatară de protocol cu SRI și absolventă de școală SRI), fostă adjunctă a semnatarei de protocol Laura Kovesi.
Pentru Predoiu, Gabriela Scutea este cea mai bună întrucât îmbină ,,experiența” și ,,profesionalismul”. Despre profesionalism să se pronunțe alții care o cunosc, dar experiența semnării protocolului cu SRI și subordonării cercetării penale SRI-ului în opinia mea este una care trebuie să o lustreze de la candidatură, nu să o promoveze. Într-un stat de drept.
Dar bietul Predoiu nu are ce face. El nu ar desființa nici Secția Specială, pe care o știe infilitrată. Pentru că el știe cum îl trata Coldea când îl chema la el în birou împreună cu brokerul fugar Cristian Sima (care a făcut dezvăluirea în contextul discuțiilor despre colaborarea cu Securitatea) și cu Daniel Dăianu. Așa cum ați văzut, în exclusivitate, aici, în octombrie 2012:

https://videos.files.wordpress.com/2Hh0miOF/sima-oct-2012-1_dvd.mp4
În timpul ăsta, în timp ce alde Augustin Lazăr sunt protejați (nici măcar nominalizați de PNL, Iohannis sau PSD!!!) și în locul investigării infracțiunilor lor reale de către SIIJ ceea ce ar conduce la pierderea justificată a pensiei de magistrat hârșâit nu pe drept, ci pe culoarele Securității, sunt acum amenințați magistrații cărora li s-a deschis fereastra unică până în acest moment, după 1989, de a judeca independent. Mesajul real care li se transmite este următorul: noi, care facem restaurația, facem ce vrem cu voi, care nu mai vreți să judecați pe protocol.
Care este mesajul real al amenințării cu tăierea dreptului la o pensie corespunzătoare poziției și carierei de judecător, pentru judecătorii realmente independenți? Cine are interesul ca judecătorii corecți să nu aibă nicio perspectivă, în timp ce pentru alde Augustin Lazăr să li se consolideze perspectiva și să își păstreze privilegiile?
Răspunsul este simplu: Restauratorii. Mesajul restauratorilor este acum: potoliți-vă, nu mai fiți independenți, fiți slugi. Fiți subordonați, nu fiți vocali, poate vă lăsăm să ieșiti la pensie de tehnician la 45 de ani, de unde să fiți forțați să vă angajați la societatea de avocatură a vreunui fost securist și să încasați sume mari pentru traficul de influență pe care vrem să îl faceți în fața foștilor colegi. Eu acest mesaj îl percep, subordonat acțiunilor marionetelor din PNL de pârjolire a pământului.
Eu însă am convingerea că magistrații cu adevărat independenți știu că există și o altă soluție și anume cea legală. Percepând mesajul real al restauratorilor, ei își vor consolida principiul că trebuie să respecte legea pentru a fi protejați de ea, să judece conform legii și nu conform protocoalelor și nici conform metehnelor fostei Securități. Astfel, ei vor ajunge în mod cert să câștige la pensie sume cuvenite unei cariere ireproșabile, în ciuda zabterilor de acum ale celor care vor să pârjolească pământul.
Și vor realiza că un singur compromis în cariera de judecător este un compromis prea mult.
Dar pentru asta trebuie ca ei, magistrații corecți, să înceteze să mai acopere și să accepte pe ,,magistrații de protocol”. Gen Augustin Lazăr sau ,,colegi patrioți” care la scutul jurământului pe steag au fost infiltrați ca slugi în justiție și au devenit șantajabili în fiecare secundă a bietei lor vieți.
Apropos, las aici și expresia ,,interesului” achitatului de protocol, Ludovic Orban (nu m-ar mira ca el să fi fost reprezentat la ICCJ-ul subordonat prin protocol SRI-ului de societatea vreunui fost lucrător al Securității inflitrat de Securitate cine știe pe unde pentru a înrăutăți situația deținuților politici), față de Augustin Lazăr și mai ales, față de una dintre victimele lui, Iulius Filip. Orban a vorbit de parcă ,,Miron” i-ar fi pus vorbe în gură: ,,Nu am înțeles… nu știu… nu știu…”

https://videos.files.wordpress.com/OrKxWNWu/soviani-orban-lazar_dvd.mp4
Cu cine se luptă în fapt Orban?
Cu magistrații independenți (puțini, dar în creștere), cu pensionarii care au încă pensii mizerabile – pensia medie este de 1203 lei (253 de Euro) – spre deosebire de Augustin Lazăr care are aproape de 20 de ori mai mult și cu nivelul de trai al familiilor care au dreptul la dublarea alocațiilor, pentru că așa spune legea, iar executivul este obligat să aplice legea, nu să o proroge.
Cum ar fi ca toate companiile din România să acționeze căcăcios, precum Orban, și anume în loc să execute obligațiile stabilite de legile în vigoare, să le ,,proroge”? Cum ar fi ca, în 25 ianuarie 2020, nicio companie din România să nu mai plătească TVA-ul și impozitul pe salarii pe motivul că ,,situația companiei nu permite, dar poate facem o rectificare la 1 august, dacă nu intrăm în recesiune”. Cum ar fi Orbane?
Și acum răspunsul la întrebarea din debut. Am răspuns așa:
,,Principala diferență dintre modificările de legislație din SUA și cele din România este legată de stabilitate, frecvență și predictibilitate. În ultimii 233 de ani de când a fost scrisă Constituția SUA (1787) au fost doar 27 de amendamente. 10 dintre ele au fost introduse în primii 3 ani după ratificare (1791). Din 1791 și până acum nu au mai existat decât 17 amendamente.”.
,,Ai dreptate doar parțial” mi-a răspuns în limba română cel care îmi pusese întrebarea. ,,Principala diferență dintre modificările de legislație din SUA și cele din România este că toate modificările de legislație din SUA au fost făcute în favoarea cetățenilor americani, în timp ce toate modificările de legislație din România, sau aproape toate, au fost făcute în defavoarea cetățenilor români”.
Abia aștept să mă contrazică inșii care susțin că nu este în interesul cetățenilor români să avem magistrați independenți cu pensii corespunzătoare, că nu este în interesul cetățenilor români să majorăm punctul de pensie într-o țară în care marea majoritate a pensionarilor câștigă sub 250 de Euro, că nu este în interesul cetățenilor români să respectăm legea de dublare a alocațiilor, sau că este în interesul cetățenilor români să păstrăm ca pensionar special, pe alde Augustin Lazăr, în loc să îi fie anulat dreptul la pensie. Abia aștept!
În fapt, guvernarea de restaurație Orban pârjolește zi de zi pământul, precum guvernarea Ciorbea din 1997 astfel încât să conducă la disoluția statului român (ceea ce nici măcar PSD nu a reușit). ,,Judecătorii nu ar trebui să aibă pensii speciale, ne spune Orban. Copiii nu ar trebui să beneficieze de alocații decente, ne mai spune el. Doar Augustin Lazăr și generalii cu 5 stele ai Securității trebuie să aibă mii de Euro pe lună”. După cum vă avertizam în urmă cu ceva timp, exact CDR, ,,sub semnul Victoriei”.

Pe alde Augustin Lazăr îi văd ca exponenți care impersonează profilul psihologic de procuror selectat de Securitate sa ancheteze deținuții politici, mai corect spus să se ocupe de ei, care au fost infiltrați după 1990 în magistratura democratică. Alde Augustin Lazăr mai precizeaza analistul. (Cerasela N.).

Articole pe aceiasi tema:prima

Urmatorul

De ce vor Orban și Iohannis disoluția României și atacă magistratura. Strategia pământului pârjolit

Nu ratati

Un papagal fost denuntator de serviciu si prieten cu fostul procuror Negulescu Mircea se duce la magar

Citeste in continuare

Comenteaza si tu

Eveniment

Proiecție specială a comediei despre relații „În pielea mea” la Pitești, în prezența actorilor Oana Gherman, Vlad Gherman, Ioana Ginghină, pe 17 februarie

Publicat

acum 5 luni

februarie 12, 2026

native

Spectatorii din Pitești sunt invitați pe 17 februarie la o întâlnire specială cu o parte din membrii echipei comediei „În pielea mea”: Oana Gherman, Vlad Gherman, Ioana Ginghină. Evenimentul va avea loc la Cinema City Vivo! Pitești de la ora 18:30. Proiecția filmului va începe la ora 19:00 și va fi urmată de o discuție cu actorii.

O comedie savuroasă despre un „schimb de roluri” pe care patru cupluri îl acceptă pe durata unui weekend, ce se dovedește un mod haios prin care protagoniștii reușesc să-și cunoască mai bine partenerii și să renunțe la orgolii și preconcepții, „În pielea mea” propune o experiență de cinema relaxantă și amuzantă.

TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Mai multe detalii: inpieleamea.ro

Reprezentativă pentru modul în care majoritatea tinerilor se raportează la relațiile de cuplu, comedia „În pielea mea” îi reunește în distribuție pe Ioana State, George Tănase, Sergiu Costache, Oana Gherman, Vlad Gherman, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, alături de Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane și alții.

Regizorul și scenaristul Paul Decu, absolvent al Facultății de Teatru UNATC „I.L.Caragiale” și al masteratului în regie de film de la MetFilm School Londra, a colaborat la realizarea primului său lungmetraj cu o echipă de profesioniști din care fac parte Adrian Pădurețu (imagine), Bogdan Ivanovici (sunet), Anca Miron (scenografie), Francisca Vass (costume).

O comedie actuală și colorată, filmul „În pielea mea” are premiera națională pe 10 februarie, distribuit de T.R.I.B.E. Films.

Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film și declarații din partea actorilor sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.

„În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES.

Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS; Producător executiv: Adela Mara.

Manager producție: Iulia Cezara Roșu.
Casting: ELEPHANT MEDIA.

Realizat cu sprijinul:

Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON

Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.
Partener social: Asociația „România Zâmbește”.

Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/

Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA

Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.

Citeste in continuare

Eveniment

Peste 1400 de spectatori entuziaști la premiera de gală a comediei ÎN PIELEA MEA, cu: George Tănase, Ioana State, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Ioana Ginghină, Daria Jane, Mihai Găinușă

Publicat

acum 5 luni

februarie 11, 2026

native

Premiera de gală a comediei „În pielea mea” de la Cinema City AFI Cotroceni București a fost primită pe 9 februarie de peste 1400 de spectatori cu aplauze, râsete și bucurie.
Numeroase vedete și influenceri au fost alături de actorii George Tănase, Ioana State, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane, Cătălin Coșarcă și Toto Dumitrescu.

„Este o comedie care nu urmărește tiparele ultimelor comedii lansate în ultimul timp la noi. Filmul are o narațiune jucăușă cu personaje construite în jurul unei tematici aprins dezbătută în societatea de astăzi. Filmul nu conține înjurături și este bazat pe situații inspirate din viața reală.”, spune regizorul Paul Decu.

Echipa filmului „În pielea mea”, scris și regizat de Paul Decu, propune spectatorilor o abordare amuzantă a unei situații des întâlnite în micile certuri dintr-un cuplu: pentru cine e mai greu/ mai ușor. În urma unei provocări pe care patru cupluri de prieteni o duc la bun sfârșit, după multe peripeții, într-un weekend, personajele ajung să câștige o altă viziune despre relațiile lor, lăsând deoparte presupunerile, orgoliile și preconcepțiile, pentru a încerca să comunice mai bine între ei.

Cu râs pe săturate, surprize și personaje pline de viață, comedia independentă „În pielea mea” intră în cinematografele din toată țara din 10 februarie.

Spectatorilor li s-a pregătit o surpriză pentru data de 12 februarie: o seară specială „Date Night” organizată în mai multe cinematografe din rețeaua Cinema City unde toți cei care cumpără un bilet la comedia „În pielea mea” vor primi un premiu garantat din partea Avon.

Până pe 23 februarie, toți spectatorii din țară care și-au cumpărat bilet la filmul „În pielea mea” se pot înscrie în cursa pentru un iPhone 17 Pro Max, încărcând dovada achiziției biletului la cinema în formularul dedicat concursului, premiul fiind oferit prin tragere la sorți pe 24 februarie.

După proiecțiile speciale din Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea, cu săli pline, multe aplauze, râsete și discuții îndelungate cu spectatorii curioși și încântați de poveste și de prestațiile actorilor, caravana „În pielea mea” continuă în mai multe orașe.

Pe 11 februarie va avea loc proiecția specială „În pielea mea” de la Cinema City din City Park Constanța, de la 18:30, unde regizorul Paul Decu și actrița Azaleea Necula, originari din Constanța și împrejurimi, vor prezenta filmul alături de colegii lor Ioana State, Alexandra Răduță și Gabriel Vatavu.

Cinema City Shopping City Galați invită spectatorii pe 12 februarie de la 18:30 la întâlnirea cu actrițele Ioana State și Azaleea Necula și regizorul Paul Decu.

Pe 13 februarie la ora 18:30, spectatorii din Iași sunt invitați la proiecția specială din Cinema City Iulius Mall, alături de regizorul Paul Decu și de actorii Gabriel Vatavu, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță.

De „Ziua Îndrăgostiților”, pe 14 februarie, în Cinema City Iulius Mall Suceava, de la 18:30, spectatorii sunt invitați la film alături de regizorul Paul Decu și de actorii Sergiu Costache, Vlad si Oana Gherman, Alexandra Răduță.

Cineplexx Băneasa Shopping City București găzduiește o proiecție specială în prezența întregii echipe pe 15 februarie, de la 17:30.

În Craiova, regizorul Paul Decu și actorii Sergiu Costache, Azaleea Necula și Oana Gherman vor ajunge la cinematograful Inspire VIP Electroputere Mall pe 16 februarie de la ora 18:00.

Actorii Vlad Gherman, Oana Gherman și Ioana Ginghină vin la întâlnirea cu publicul din Cinema City Vivo! Pitești pe 17 februarie, de la 18:30 și vor participa la o discuție după proiecție, alături de regizorul Paul Decu.

Caravana „În pielea mea” ajunge la Cinema City Shopping City Ploiești, pe 18 februarie, de la 18:30, la proiecția specială introdusă de regizorul Paul Decu, alături de actorii Ioana State, Vlad și Oana Gherman, Azaleea Necula și Gabriel Vatavu.

O comedie actuală și spumoasă, filmul „În pielea mea” este distribuit de T.R.I.B.E. Films.

TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Site oficial: inpieleamea.ro

Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film, declarații din partea actorilor și informații despre concursuri sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.

Adrian Pădurețu semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.

„În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES.

Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS

Producător: Claudiu Boboc

Producător executiv: Adela Mara

Manager producție: Iulia Cezara Roșu

Casting: ELEPHANT MEDIA

Realizat cu sprijinul:

Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON

Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.

Partener social: Asociația „România Zâmbește”.

Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/

Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA

Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.

Citeste in continuare

Cultură

Buchetele de flori în formă neobișnuită: rotund, triunghi, inel?

Publicat

acum 5 luni

ianuarie 19, 2026

Cristian Geamanu

Buchetele de flori în formă neobișnuită: rotund, triunghi, inel?

De ce ne atrag formele, chiar și atunci când ținem flori în mână

Într-un fel, florile au fost mereu despre formă, chiar dacă noi le spunem culoare, miros, gest, surpriză. Când eram mică, mă uitam la buchețelele puse pe masa din bucătărie, în vazele acelea de sticlă, și aveam impresia că ele își aleg singure locul. Nu stăteau niciodată perfect, se aplecau într-o parte, unele își căutau lumina, altele parcă își căutau companie. Abia mai târziu am înțeles că tocmai asta e frumusețea, faptul că, deși vorbim despre aranjamente, totul rămâne un pic viu și imprevizibil.

Formele neobișnuite, rotund, triunghi, inel, sunt felul în care lumea florilor a început să vorbească mai direct cu ochiul nostru modern. Trăim printre ecrane, icoane, pictograme, interfețe. Ne plac lucrurile care au contur, care pot fi recunoscute repede. Și totuși, când cineva îți întinde flori, nu vrei să fie doar o imagine bună pentru o poză. Vrei să simți că e un gând pus în mâinile tale. Forma poate face exact asta: să transforme un gest simplu într-un mesaj mai clar.

Dar să spun ceva din capul locului: nu există o formă corectă. Sunt doar forme care se potrivesc mai bine cu un moment, cu o persoană, cu un loc. Uneori, o alegi din instinct. Alteori, pentru că rochia are un anume croi și, dacă te uiți în oglindă, îți dai seama că un aranjament rotund îți înmoaie linia umerilor. Sau poate pentru că masa e lungă și îngustă și un triunghi vertical ar aduce un pic de energie, un pic de direcție. Știi cum e, în viața reală, nu ne trezim dimineața cu un manual de estetică în mână.

Rotundul: clasicul care nu se termină, doar se reinventează

Rotundul e, probabil, forma cu cea mai lungă poveste în florărie, măcar în felul în care îl recunoaștem azi. E familiar, e blând, e „ca acasă” pentru ochi. Când spui rotund, îți vine în minte un ansamblu compact, cu flori așezate astfel încât să se susțină una pe alta, fără colțuri, fără vârfuri care fug. E genul de formă care pare simplă, dar tocmai de asta cere atenție, pentru că orice mic dezechilibru se vede imediat.

Ce înseamnă, de fapt, un rotund reușit

Un rotund reușit nu e o sferă rigidă. Nu e o minge de flori, ca un obiect din vitrină. E mai degrabă o conversație între proporții. Ai centrul, care atrage privirea, apoi o zonă de trecere, unde florile fac legătura, și apoi marginea, care spune cât de „aerisit” sau cât de „plin” e totul. Dacă marginea e prea tăiată, pare ca un tort decorat mecanic. Dacă e prea dezordonată, rotundul se pierde și devine doar o adunare de tulpini.

Aici intervine o mică lecție pe care o înveți, de obicei, când ții ceva în mână și simți că e prea greu sau prea instabil. Rotundul trebuie să fie echilibrat și în greutate, nu doar în imagine. Florile cu cap mare, ca hortensia sau bujorul, îți dau volum repede, dar îți cer și o structură bună. Florile cu tulpină lungă și flexibilă, ca laleaua, îți dau mișcare, dar dacă exagerezi, îți „sparg” conturul.

Rotundul și emoția pe care o poartă

Rotundul transmite, de obicei, siguranță. E forma pe care o alegi când vrei să spui: sunt aici, îmi pasă, nu vreau să complic lucrurile. O oferi ușor, o primești ușor, o pui într-o vază fără să te stresezi prea tare. În mod ciudat, deși e clasic, rotundul poate fi și modern, dacă îl construiești cu spații mici de respirație, cu texturi diferite, cu frunze care nu sunt doar fundal, ci parte din poveste.

Rotundul e minunat pentru momentele în care vrei să rămâi aproape de terenul sigur, dar să aduci un detaliu care să spună ceva despre tine. De pildă, o singură pată de culoare neobișnuită, un ton de cărămiziu într-un ansamblu alb, sau un verde prăfuit care schimbă complet atmosfera.

Rotundul ca obiect, nu doar ca simbol

Practic vorbind, forma rotundă e prietenoasă cu transportul și cu viața de zi cu zi. Încap mai ușor în ambalaj, se protejează mai ușor. Dacă e un dar care trebuie să ajungă într-un birou, într-un apartament mic, într-un loc unde nimeni nu vrea să facă pe floristul în pauza de prânz, rotundul e o alegere inteligentă. În plus, are o calitate discretă: nu cere un spațiu special ca să arate bine. Îl pui pe masă și deja funcționează.

Triunghiul: energie, direcție, un pic de îndrăzneală

Triunghiul e forma care îți spune că cineva a avut un gând mai clar decât „să fie frumos”. Triunghiul are vârf, are bază, are direcție. E ca o propoziție care începe cu un verb. Simți o intenție. Și da, poate părea intimidant, pentru că un triunghi prost făcut arată rigid, ca un decor de scenă dintr-o piesă veche. Dar un triunghi bine gândit e surprinzător de viu.

Cum arată un triunghi modern

În florărie, triunghiul nu trebuie să fie „trasat” cu rigla. De fapt, dacă îl vezi prea clar, ceva s-a întâmplat. Un triunghi modern sugerează forma, nu o desenează agresiv. Se joacă cu înălțimi diferite ale tulpinilor, cu un punct de accent sus, cu o bază mai densă sau mai stabilă, iar între ele lasă spații mici, ca niște pauze. Asta îl face să pară natural.

Triunghiul funcționează foarte bine cu flori care au tulpini elegante și capete nu foarte grele. Delphinium, snapdragon, lisianthus, chiar și anumite crenguțe cu flori mici pot ridica vârful fără să apese. La bază, florile mai rotunde, mai pline, îl țin pe loc, ca și cum i-ar spune: poți să visezi sus, dar ai nevoie de rădăcini.

Ce spune despre persoana care îl alege

Dacă rotundul e confortabil, triunghiul e un pas spre expresie. E forma potrivită când vrei să exprimi energie, curaj, un soi de optimism activ. Îl văd adesea ca pe o formă care se potrivește cu începuturile: începutul unui job, începutul unui proiect, o mutare într-o casă nouă. Triunghiul pare să se ridice dintr-un punct și să se ducă în sus, și asta, fără să vrei, îți dă o senzație de mișcare.

Într-o cameră, un triunghi floral poate „desena” și el spațiul. Dacă ai o masă joasă, un triunghi înalt o face să pară mai importantă. Dacă ai o încăpere cu tavan înalt și ai impresia că totul e puțin gol, un triunghi vertical umple acel gol fără să fie masiv. E o soluție estetică, dar e și un mic truc de interior.

Detaliile care pot strica totul, dacă nu ești atent

Triunghiul cere atenție la un lucru pe care lumea îl ignoră de multe ori: linia de privire. Dacă îl pui pe o masă unde oamenii stau și vorbesc, și triunghiul are vârful prea înalt, devine un zid. Dacă e prea compact, pare un obiect decorativ, nu un gest. Dacă e prea „gol”, pare că lipsește ceva. Când e echilibrat, însă, creează acel sentiment plăcut că totul are locul lui, dar nimic nu e forțat.

Inelul: forma care se poartă ca o amintire

Forma de inel e, pentru mine, cea mai emoționantă dintre toate. Poate pentru că inelul nu e doar o formă geometrică. E un simbol pe care îl purtăm pe corp, e ceva ce promite continuitate. Și, în același timp, e o formă care cere un alt fel de relație cu florile: nu le mai privești doar din față, le privești în jur, le lași să te înconjoare.

De la coroniță la cerc contemporan

Când spui inel floral, unii oameni se gândesc imediat la coronițe, la tradiții, la sărbători de vară, la mirese cu flori în păr. E o asociere frumoasă și adevărată, dar inelul modern poate fi mult mai mult decât atât. Poate fi o formă de centru de masă, o formă de decor pentru ușă, o formă de aranjament care stă pe un suport și creează un gol intenționat în mijloc, ca un cadru.

Golul din mijloc e partea cea mai interesantă, pentru că îl obligă pe privitor să completeze. Într-un fel, îi face loc și persoanei care primește. Nu e doar un obiect care ocupă spațiu. E o formă care invită.

Cum se construiește și de ce contează asta

Inelul e, tehnic, mai dificil decât pare. Are nevoie de bază. Uneori e un suport de sârmă, alteori e o structură de burete floral, alteori e o combinație. Trebuie să fie stabil, pentru că altfel, în momentul în care îl ridici, se deformează și totul se duce într-o parte. Și mai e ceva: inelul nu se susține din interior ca rotundul. Rotundul poate fi compact și se ține în sine. Inelul are un gol, iar asta înseamnă că distribuția greutății trebuie gândită aproape ca la o brățară.

Mai e și ideea de ritm. Pe un cerc, dacă pui flori identice la distanțe egale, obții ceva foarte uniform, dar și puțin rece. Dacă pui totul într-o parte, obții un cerc dezechilibrat care pare greșit. Un inel reușit are densitate variabilă, cu zone mai pline și zone mai aerisite, dar păstrează senzația de continuitate.

Când e potrivit un inel

Inelul se potrivește perfect pentru evenimente care au o încărcătură de legătură, de apartenență. Aniversări, logodne, nunți, dar și întâlniri de familie care nu sunt neapărat oficiale. Și, uneori, inelul e potrivit și pentru momente de comemorare, pentru că cercul sugerează un fel de întoarcere, un fel de amintire care nu dispare, doar își schimbă forma.

Aici, sincer, depinde mult de gustul celui care primește. Unii oameni iubesc simbolurile. Alții se simt sufocați de ele. E important să nu proiectezi prea mult. Dacă persoana e genul care preferă simplitatea, un inel mic, delicat, cu verdeață și câteva flori de accent, poate fi mult mai puternic decât un cerc mare și dramatic.

Formele acestea nu sunt doar „trend”, sunt limbaje

E ușor să spui: formele neobișnuite sunt o modă. Și da, sigur, rețelele sociale au împins mult estetica asta în față. Dar nu e doar atât. Când alegi rotund, triunghi sau inel, alegi un limbaj. Rotundul spune armonie și apropiere, triunghiul spune direcție și energie, inelul spune continuitate și intimitate. Nu trebuie să crezi în simboluri ca într-o religie, dar e greu să nu simți ceva când le vezi.

Și mai e un motiv pentru care formele au devenit mai importante: trăim într-o perioadă în care oamenii își personalizează gesturile. Mesajul pe o panglică, culoarea care are o poveste, floarea care amintește de o bunică sau de o primă întâlnire. Forma vine peste toate acestea ca un cadru.

Dacă ai nevoie de un punct de pornire, când vrei să te uiți la opțiuni și să îți faci o idee despre stiluri, culori și compoziții, îți poate fi util să răsfoiești buchet de flori și să vezi ce te atrage instinctiv. Uneori instinctul e mai deștept decât toate sfaturile.

Cum alegi forma potrivită fără să te blochezi în reguli

Corpul și gestul, înainte de fotografie

Un detaliu pe care îl uităm des, pentru că suntem obișnuiți să vedem flori în imagini, este că ele sunt ținute în mână. Sunt purtate. Și asta schimbă totul.

Rotundul stă bine în brațe, e confortabil, îl strângi ușor. Triunghiul cere să îl ții cu o atenție mică, pentru că vârful are direcție și, dacă îl înclini, poate părea că se prăbușește. Inelul, uneori, se poartă diferit, poate fi ținut ca un obiect, poate fi așezat pe masă, poate fi sprijinit. Asta înseamnă că forma potrivită nu e doar cea care arată bine, ci cea care se simte bine.

Îmi amintesc de o situație mică, poate banală, la un eveniment de familie. O fată tânără, emoționată, ținea flori în mâini și, din când în când, le schimba poziția, pentru că îi obosea brațul. Erau frumoase, dar prea grele. În poze arătau splendid. În viața reală, ea își dorea să le lase jos. Asta e diferența dintre estetică și viață.

Încăperea în care vor ajunge florile

Când oferi flori, oferi și o mică responsabilitate. Persoana trebuie să le pună undeva, să le îngrijească, să le integreze. Dacă știi că locuiește într-un apartament mic, cu puține suprafețe libere, un inel de masă poate fi mai potrivit decât un triunghi înalt care cere spațiu. Dacă știi că are un birou, un rotund compact e mai ușor de gestionat.

În același timp, uneori tocmai forma „neobișnuită” e surpriza care face diferența. Dacă știi că persoana e creativă, că îi place designul, că apreciază obiectele care au un twist, un triunghi aerisit sau un cerc delicat poate fi exact acel lucru care o face să zâmbească, chiar înainte să simtă mirosul.

Culoarea și textura, ca să nu iasă forțat

Formele geometrice pot deveni ușor teatrale dacă sunt combinate cu culori stridente fără un fir narativ. Și aici nu e vorba de morală, e vorba de senzația pe care o ai când privești. Un triunghi în roșu intens, cu multe flori identice, poate arăta agresiv. Un inel plin de flori foarte mari, toate la fel, poate părea masiv și greu.

De multe ori, ceea ce face un aranjament să pară „scump” sau „fin” nu e prețul florilor, ci modul în care texturile se echilibrează. Petale catifelate lângă frunze mate, ceva mic și delicat lângă ceva mai plin, o singură floare cu formă sculpturală care schimbă ritmul. Sunt detalii pe care le simți mai mult decât le explici.

Partea mai puțin romantică: structură, apă, transport

Florile, oricât am vrea să le ținem în zona emoției, sunt și materie. Au tulpini, au apă, au greutate, au fragilitate. Formele neobișnuite pun presiune pe partea asta practică.

Rotundul, dacă e făcut corect, se ține bine, dar poate avea un centru prea dens, ceea ce înseamnă că unele flori nu primesc aer și își pierd prospețimea mai repede. Triunghiul are riscul de a fi instabil în ambalaj, pentru că vârful se poate îndoi sau se poate lovi. Inelul e sensibil la orice deformare, iar dacă structura de bază nu e solidă, devine un cerc obosit, care parcă stă strâmb și își pierde farmecul.

Transportul contează. Nu doar livrarea, ci drumul până acasă, drumul până la petrecere, momentul în care cineva îl ține în brațe într-un taxi sau într-o mașină cu scaune înguste. Un florist bun se gândește la asta, uneori mai mult decât la fotografie. Îți dă un ambalaj care protejează, îți dă un mod de a-l ține, îți spune două lucruri simple despre apă și temperatură.

Și, da, temperatura e un personaj principal aici. Într-o iarnă rece, florile pot suferi de la șocul termic când intri într-un spațiu încălzit. Vara, într-o mașină parcată, se duc repede. E motivul pentru care formele mai complexe, cum e inelul, sunt adesea făcute cu flori care rezistă mai bine, sau cu o structură care le păstrează umede mai mult timp.

Când vrei ceva personal, dar nu exagerat

Aici e partea care îmi place cel mai mult: modul în care forma devine un fel de amprentă, fără să fie stridentă. Nu toată lumea vrea să fie centrul atenției. Unii oameni sunt mai rezervați, mai liniștiți. Le place frumosul, dar nu vor să-l poarte ca pe o pancartă.

Rotundul poate fi personalizat prin culori și texturi, fără să schimbi forma. Triunghiul poate fi îmblânzit prin flori care curg ușor, care se apleacă, care nu fac colțuri. Inelul poate fi făcut discret, aproape ca un cadru verde, cu câteva puncte de culoare.

Uneori, personalizarea vine dintr-un detaliu mic. O floare care amintește de grădina bunicilor. O nuanță care se potrivește cu o eșarfă preferată. Un verde care aduce aminte de o pădure de pin. Nu trebuie să spui asta cu voce tare. E suficient să o simtă cel care primește.

Atelierul cu Daruri și felul în care un brand ajunge să înțeleagă un gest

Mi se pare interesant cum, în ultimii ani, au apărut branduri care nu tratează florile ca pe un produs banal, ci ca pe un fel de experiență de comandă, la fel de atentă ca orice alt serviciu bun.

Atelierul cu Daruri, fondat in 2024, este un brand romanesc de cadouri personalizate si buchete de flori. Conceptul e orientat spre tineri, cu accent pe calitate si pe un proces de comanda exclusiv, simplu si orientat catre client — de la selectie si mesaj pe panglica, la livrare.

Când citești asta, poate pare un detaliu de marketing, dar în viața reală contează enorm. Pentru că florile sunt adesea comandate în grabă, între două întâlniri, în drum spre un aniversar, în timp ce îți amintești brusc că nu ai apucat să scrii un mesaj. Un proces simplu și curat înseamnă că gestul rămâne gest, nu devine stres.

Și mai e ceva: tinerii au o relație diferită cu estetica. Ei văd instantaneu dacă ceva arată învechit, dacă un ambalaj e prea încărcat, dacă o combinație de culori e obosită. Un brand care înțelege asta nu doar vinde flori. Ajută oamenii să comunice într-un limbaj care se simte actual.

Trei scene din viața reală, ca să simți diferența dintre formă și intenție

O aniversare într-un apartament mic

Îmi imaginez, pentru că am văzut asta de atâtea ori, un apartament mic, dar îngrijit. O masă rotundă în bucătărie, poate două scaune și o bancă lipită de perete. Într-un spațiu ca acesta, un aranjament rotund, nu foarte înalt, devine parte din încăpere, nu o ocupă.

Persoana îl pune în centru și, imediat, masa pare pregătită pentru o discuție lungă. Rotundul, aici, e ca o îmbrățișare. Nu deranjează, nu domină, doar încălzește.

Un birou cu multe ecrane și puțin aer

Un birou modern e deseori o colecție de linii drepte. Monitoare, agende, obiecte. Într-un astfel de spațiu, un triunghi floral poate fi o gură de aer, dar doar dacă e gândit cu delicatețe.

Dacă e prea compact, devine încă un obiect. Dacă e aerisit, cu o linie care urcă și câteva puncte de culoare care se repetă, îți dă senzația că spațiul respiră. Și, da, știu că sună aproape poetic, dar e și foarte concret: ochiul se odihnește pe ceva viu.

O masă de familie, când vrei să aduci pe toți împreună

Inelul, pe o masă de familie, are un efect aproape social. Pentru că nu blochează privirea. Lumea se vede prin el. Dacă pui în mijloc o lumânare sau un obiect simplu, cercul devine un cadru. În jurul lui, oamenii vorbesc, se întind după pâine, râd, povestesc. Forma nu e doar decor, e parte din felul în care masa se simte.

Asta, pentru mine, e semnul că o formă a fost aleasă bine: nu doar arată bine, ci se integrează în felul în care oamenii trăiesc momentul.

Ce se întâmplă când „neobișnuit” devine prea mult

E o linie fină între creativ și obositor. Uneori, formele neobișnuite sunt folosite ca să acopere lipsa de gust sau lipsa de idee. Un triunghi făcut doar ca să fie triunghi, fără ritm și fără echilibru, arată ca un experiment. Un inel prea încărcat, prea dens, îți dă senzația de greutate, nu de continuitate. Un rotund făcut prea perfect îți amintește de un obiect din plastic, nu de ceva viu.

Când ai îndoieli, e util să te întorci la întrebarea simplă: ce vreau să simtă omul care primește? Vreau să simtă liniște? Entuziasm? Sprijin? Un pic de joacă? Formele sunt instrumente. Emoția e scopul.

Ce rămâne după ce florile se ofilesc

Florile nu durează, și tocmai asta le face să conteze. Forma, culorile, felul în care au fost ținute în mână, toate rămân în memorie mai mult decât credem. Uneori rămâne și un detaliu banal, cum ar fi panglica, sau felul în care ambalajul a foșnit când a fost desfăcut. Alteori rămâne doar senzația, că cineva a ales cu grijă.

Rotund, triunghi, inel, toate sunt moduri de a spune: m-am gândit la tine. Și poate că asta e partea frumoasă. Într-o lume în care multe lucruri sunt rapide și reci, un gest care are formă, care are intenție, care are un pic de căldură, se simte ca un mic act de grijă.

Dacă ar fi să îți dau o singură idee de luat cu tine, ar fi asta: nu alege forma ca să impresionezi. Alege forma ca să potrivești gestul pe omul din fața ta. Când reușești asta, chiar și cea mai neobișnuită formă pare, de fapt, naturală.

Citeste in continuare

Administrație localăacum 8 ani

Consiliul Judeţean Argeş, pe primul loc la… salarii

Evenimentacum 3 ani

Cel mai mare secret al Mafiei din adevarata „mafie a gunoaielor din Prahova” va fi deconspirat, luni, 04.12.2023, orele 13.00/Politisti corupti cu functie de conducere din MAI si I.P.J. Prahova – complici la santajele gruparii de criminalitate economico-financiar organizata pe care o acopera in acest judet/DOCUMENTE SI INREGISTRARI AUDIO – IN EXCXLUSIVITATE – Ziarul Incisiv de Prahova