Eveniment

Nu ne-a promis nouă ministrul finanțelor că urmează lucruri fantastice pentru România?

Publicat

acum 6 ani

martie 2, 2020

Deny

Reamintim cititorilor ca ziarul Incisiv de Prahova a tratat acest subiect urmare careia am primit fel de fel de amenintari de la varful Colegiului Farmacistilor din Romania. Iata ca Rise Project vine cu o ancheta lamuritoare completand pe alocuri dezvaluirile noastra de la aceea vreme.

Elena „Clara” Popescu (71 de ani, medalion) a fost vicepreședinte al Colegiului Farmaciștilor din România între 2000 și 2015. În această perioadă, fiul ei, Silviu-Laurențiu Constantinescu (51 de ani), a câștigat foarte mulți bani făcând comerț cu autorizații de funcționare farmaceutice. Astăzi, Elena Popescu s-a retras din fruntea Colegiului Farmaciștilor, însă fiul ei deține două poziții importante în organizația profesională pe care mama a condus-o vreme de 15 ani. FOTO: Facebook.
În timp ce fostul vicepreședinte al Colegiului Farmaciștilor din România – Elena „Clara” Popescu – milita pe lângă ministrul Sănătății pentru scoaterea din lege a unei derogări care permisese înmulțirea necontrolată a numărului de farmacii din orașe, fiul ei profita de ultimele zile în care această derogare era valabilă și se îmbogățea din comerțul cu autorizații de funcționare farmaceutice obținute prin această metodă.

Pe fiu îl cheamă Silviu-Laurențiu Constantinescu și, între timp, a devenit președintele Colegiului Farmaciștilor din Prahova și reprezentantul Colegiului Farmaciștilor din România în Grupul Farmaceutic al Uniunii Europene.

(Aceasta e o structură non-profit, în care sunt prinse 31 de țări și care are ca obiectiv promovarea intereselor activității farmaceutice pe lângă instituțiile Uniunii Europene).

Ambele roluri de reprezentare îndeplinite astăzi de Silviu Constantinescu au fost, în trecut, exercitate și de mama sa.

Citiți, mai jos, o descriere a rețetei prin care Silviu Constantinescu a câștigat bani înființând farmacii doar pe hârtie și vânzându-le, mai departe, cu sume de ordinul zecilor de mii de euro.

Nu e vorba doar de metoda întrebuințată de unul dintre multele gulere albe ale domeniul farmaceutic, al cărui nume ar putea să nu vă spună nimic, ci de o schemă care a fost pusă în practică în zeci de alte cazuri, pe tot cuprinsul țării. Această metodă a avut partea ei de contribuiție la hipertrofierea pe care piața farmaceutică o cunoaște astăzi în România.

Explicația lui Silviu Constantinescu – „Când am văzut că toată lumea făcea lucrul ăsta, l-am făcut și eu” – în cadrul unui mini-interviu, la finalul articolului.
În decembrie 2010, Guvernul României – la presiunea conducerii naționale a Colegiului Farmaciștilor – a șters din lege un paragraf care făcuse posibilă înființarea, pe căi ocolitoare, a sute de farmacii în întreaga țară.

Paragraful respectiv fusese introdus în octombrie 2004, în ultimele luni ale Guvernării Adrian Năstase, și menținut de majorități parlamentare succesive, PNL, PSD, PD-L, la fiecare revizuire ulterioară a legii.

Paragraful spunea că, în mediul urban, în centrele comerciale cu suprafețe de vânzare de peste 1.000 de mp, poate fi deschisă câte o farmacie, chiar dacă limita maximă a unităților de comerț cu medicamente, în localitățile respective, fusese deja atinsă.

(Limita era de cel mult o farmacie la 3.000 de locuitori, în București; cel mult una la 3.500 de locuitori, în reședințele de județ, și cel mult una la 4.000 de locuitori în celelalte orașe).

În cei șase ani în care acest paragraf fusese activ, sub umbrela lui, apucaseră să fie înființate circa 600 de farmacii, pe tot cuprinsul țării.

600, adică un surplus de aproximativ 13 la sută față de farmaciile care deja ticseau orașele României.

În decembrie 2010, atunci când Guvernul a decis să suprime din lege paragraful respectiv, un val de sute de cereri de înființare de farmacii a asediat Ministerul Sănătății.

Pentru oamenii de afaceri ai acestui domeniu era ultima șansă ca să mai poată obține autorizații de funcționare în mediul urban – mediu în care, la ora aceea, nu se mai puteau obține alte autorizații.

(Orașele erau suprasaturate de farmacii, luând în considerare grila demografică explicată mai sus).

Această ultimă șansă a fost fructificată și de Silviu-Laurențiu Constantinescu, fiul Elenei „Clara” Popescu – vicepreședinte, la acea dată, al Colegiului Farmaciștilor din România.

Însă nu pentru a-și deschide farmacii „la oraș”, pe care, altminteri, nu le-ar fi putut înființa.

Ci doar pentru a pune mâna pe niște autorizații de funcționare „orășenești”, pe care, în pasul imediat următor, să înceapă să le transforme în bani.

Altfel spus – în limbajul fără galanterii al Tranziției autohtone – Silviu Constantinescu a fructificat această ocazie pentru a da un tun financiar.

În câteva zile, din noiembrie și decembrie 2010, operând prin intermediul unei firme care administra câteva farmacii în niște sate din Prahova, Constantinescu a încheiat opt contracte de chirie pentru tot atâtea spații comerciale din Brașov, Predeal, Sinaia și Ploiești.

28-29 noiembrie 2010, Silviu Constantinescu încheie contracte de chirie pentru cinci spații comerciale din Ploiești și Brașov. Contractele au durate scurte, 1 an sau 2, și prețuri modice: de la 1,5 lei/mp/lună la 2 euro/mp/lună.

A avut nevoie de aceste contracte pentru a arăta că dispune de localuri pentru viitoarele sale „farmacii” și a putea, mai departe, să facă cereri de înființare pentru toate cele opt adrese, la Ministerul Sănătății.

Trei luni mai târziu, în martie 2011, Ministerul îi elibera opt autorizații de funcționare, pentru fiecare local în parte.

Și, în aceeași lună, Constantinescu începea să vândă autorizațiile, ca pe niște cupoane valorice.

>> Două autorizații, eliberate pe 18 martie – la niște adrese din Predeal și Brașov – au fost vândute, trei zile mai târziu, pe 21 martie, cu 60.000 de euro.

>> O autorizație eliberată pentru o adresă din Ploiești a fost vândută, în iulie 2011, cu 55.000 de euro. (Contractul de vânzare-cumpărare, AICI).

>> Alte două autorizații emise în Brașov au fost vândute, în august, respectiv, în septembrie 2011, cu câte 40.000 de euro. (Contractele, AICI și AICI).

>> Alte două, de asemenea, din Brașov, au fost vândute, în aprilie 2012, tot cu câte 40.000 de euro. (Contractele, AICI și AICI).

>> Iar ultima, eliberată pentru parterul hotelului Montana din Sinaia, a fost vândută cu 36.000 de euro, în iulie 2012. (Contractul, AICI).

În total, la capătul acestor tranzacții, lui Constantinescu i-au intrat în conturi 311.000 de euro.

În majoritatea cazurilor, contractele de chirie pentru spațiile în care Ministerul a autorizat „farmaciile” lui Constantinescu au fost încheiate formal: pentru perioade scurte și la prețuri ridicole. Iar localurile în cauză, cu o singură excepție, au fost doar de decor: nu au ajuns niciodată să găzduiască vreo farmacie funcțională.

După ce autorizațiile au fost vândute, ele au fost transferate la alte adrese din aceleași localități, în acord cu opțiunea cumpărătorilor.

„Farmacia” din Ploiești, de exemplu, a fost autorizată de Minister într-o baracă ridicată din tablă, termopane și PVC, botezată, pompos, „Centrul Comercial <<Iris Val-do>>” . Aici, Constantinescu închiriase un compartiment de 60 de mp, cu prețul de 100 de lei pe lună (sic!).

Ministerul Sănătății a autorizat funcționarea farmaciei în acest „centru comercial” în martie 2011, iar patru luni mai târziu Constantinescu a vândut autorizația cu 55.000 de euro.

Odată cu vânzarea, „farmacia” a fost mutată la o altă adresă din centrul Ploieștiului.

Așa-zisul centru comercial „Iris Val-Do” este înghesuit între niște case vechi, pe o bucată de pământ care nu măsoară mai mult de 600 de mp – potrivit programelor on-line de calcul al suprafețelor, care folosesc imagini din satelit.

600 de mp, așadar, în timp ce legea spunea că centrele comerciale în care se pot autoriza farmacii, prin derogare de la criteriul demografic, trebuie să aibă o suprafață de vânzare de minimum 1.000 de mp!

Pentru un compartiment din această construcție improvizată din Ploiești, botezată, pompos, „Complexul Comercial <Iris Val-Do>”, Ministerul Sănătății i-a eliberat lui Silviu Constantinescu o autorizație de funcționare prin excepție de la criteriul demografic.

Contractul prin care Constantinescu a închiriat 60 de mp cu 100 pe lună, în „Complexul Comercial <Iris Val-do> din Ploiești”.

Astăzi, autorizația eliberată în „Complex-ul Iris Val-Do”a ajuns să fie exploatată de lanțul Catena, în acest local din centrul Ploieștiului, urmare a faptului că grupul Ancăi Vlad a cumpărat, la rândul lui, firma care cumpărase autorizația de la Constantinescu, cu 55.000 de euro, în iulie 2011. FOTO: RISE Project.

În Predeal, Constantinescu a procedat într-o manieră asemănătoare. A închiriat un spațiu comercial într-o clădire care nu era „centru comercial de mare suprafață”, ținând cont de definiția pe care acest tip de infrastructură o are în lege, a obținut autorizația de funcționare în martie 2011 și, trei zile mai târziu, a vândut-o cu 30.000 de euro către grupul Medimfarm.

Faptul că acel local nu se găsea într-un centru comercial cu suprafața de vânzare de 1.000 de mp, așa cum cerea legea, a fost stabilit de către Curtea de Apel Brașov, care a demonstrat, matematic, că imobilul la adresa căruia autorizația fusese emisă nu se încadra în această categorie de infrastructură negustorească. (Hotărârea instanței, AICI).

Deși emisă ilegal, autorizația aceasta a rămas totuși în vigoare: cei care o contestaseră în instanță și-au retras plângerea, în faza de recurs a dosarului, de la Înalta Curte de Casație și Justiție, după ce câștigaseră fondul, la Curtea de Apel Brașov.

Această farmacie Medimfarm, deschisă în Predeal, la parterul unei case, funcționează în baza autorizației cumpărate cu 30.000 de euro de la Silviu Constantinescu, în martie 2011. FOTO: RISE Project.

Modul de lucru pe care Constantinescu l-a utilizat în Ploiești și Predeal l-a replicat, cu aceeași eficiență, și în Brașov.

Una dintre cele cinci autorizații primite de la Minister în acest oraș i-a fost, de asemenea, contestată în instanță.

De data aceasta, contestarea autorizației a mers până în pânzele albe, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a acceptat cererea de anulare a ei.

(Autorizația a fost anulată din cauză că, înainte de a o vinde, Constantinescu o ținuse „la sertar” mai mult decât permitea legea – fără să o folosească la operarea propriu-zisă a unei farmacii. Procesul de anulare a autorizației, AICI).

GALERIE FOTO EXPLICATIVĂ CU OPERAȚIUNILE COMERCIALE ALE LUI SILVIU CONSTANTINESCU

Autorizația din Brașov anulată, în cele din urmă, în justiție, fusese eliberată, inițial, la acest parter de bloc din cartierul Valea Cetății, sub pretextul că se găsește într-un centru comercial. Ulterior, ea a fost mutată în cartierul Astra. Constantinescu a câștigat 40.000 de euro de pe urma vânzării ei. FOTO: RISE Project.

O altă autorizație eliberată de Minister la adresa unui parter de bloc din cartierul Valea Cetății, tot sub pretextul că se găsește într-un centru comercial, a fost vândută de Constantinescu, cu 30.000 de euro, de asemenea, grupului Medimfarm. Ulterior, autorizația a fost „transferată” în centrul Brașovului, pe Strada Iuliu Maniu, la acest local. FOTO: RISE Project.

Această farmacie, deschisă la o adresă din cartierul brașovean Astra, funcționează în baza unei autorizații cumpărate de Catena de la Silviu Constantinescu cu 40.000 de euro, în aprilie 2012. FOTO: RISE Project.

Farmacie din Brașov, deschisă în zona Bisericii Sfântul Bartolomeu, operată printr-o autorizație de funcționare cumpărată de Catena de la Silviu Constantinescu cu 40.000 de euro, în august 2011. FOTO: RISE Project.

Una dintre autorizațiile pe care Ministerul i le-a eliberat lui Constantinescu în Brașov a fost emisă la adresa acestui complex comercial – în care Constantinescu închriase un spațiu de 65 de mp, cu 2 euro/mp/lună, pentru un an. Șase luni mai târziu, Constantinescu a vândut-o cu 40.000 de euro către firma Life Plus Generation din localitate. FOTO: RISE Project.

Dintre cele opt autorizații de funcționare obținute de Silviu Constantinescu în 2011, doar una singură a fost operată, cu adevărat, de firma sa, Elitepharm Impex. Cea eliberată pentru parterul hotelului Montana din Sinaia. Iar aceasta doar puțin timp, aproximativ un an. Imagine din arhiva Google Street View (2012), care surprinde farmacia Elitepharm, funcționând la respectiva adresă.

Pentru a primi cele opt autorizații de funcționare de la Ministerul Sănătății, în martie 2011, Constantinescu a trebuit să depună, în dosarul de autorizare, nu doar niște acte care să demonstreze că avea la dispoziție opt spații de funcționare pentru viitoarele lui „farmacii”.

A trebuit să prezinte și opt contracte de muncă, încheiate între firma sa și opt farmaciști, care să ocupe funcția de șefi ai viitoarelor unități de comercializare a medicamentelor.

Un raport întocmit în 2012 de Colegiul Farmaciștilor din Brașov, raport care acuza invazia de farmacii-fantomă (cu sedii-fantomă și farmaciști-șefi-fantomă) pe piața acestui oraș, spune că, la două dintre „farmaciile” sale, Silviu Constantinescu a plantat, pe post de farmaciști-șefi, niște persoane care, simultan, ocupau această poziție la alte farmacii – lucru care era interzis de lege.

Pe lângă aceste două persoane – spune raportul – alte două – puse, de asemenea, „în geam”, cu titlul de farmaciști-șefi – se aflau la vârsta neputinței fizice generalizate, aveau 83, respectiv, 84 de ani, și nici măcar nu locuiau în județul Brașov.

Explicațiile lui Silviu Constantinescu, legate de tunul financiar pe care l-a dat vânzând autorizații de funcționare, obținute, în parte, în mod dubios, în mini-interviul de mai jos.

Silviu Constantinescu: „Dacă toți o făceau, am făcut-o și eu”

Ați avut vreo clipă intenția să folosiți autorizațiile emise în martie 2011 pentru a administra farmacii, prin intermediul lor? Sau le-ați cerut de la Minister doar ca să le vindeți mai departe?
Eram în dezvoltare, în perioada aia. M-am dezvoltat, dar n-am putut să fac față la unele dintre ele și atunci le-am vândut. N-a fost așa un mare câștig la ele, pentru că le-am ținut mult, am plătit chirii pentru spații…

Două dintre ele au fost vândute la doar câteva zile după ce le-ați obținut.
Două, da. Mi-am dat seama că n-aveam personal pentru ele și le-am vândut celor de la Medimfarm, imediat după autorizare. Dar nu e nimic ilegal, n-am nicio problemă cu ele…

Pe altele trei le-ați vândut după câteva luni…
Dar care este, de fapt, problema? Este un business ca oricare altul. Nu sunt singurul care l-a făcut. Toți care au avut ideea asta au pus-o în practică. Sunt o mulțime de exemple în sensul ăsta. Business-ul ăsta cu farmaciile nu constă doar în vânzarea de medicamente… Era o oportunitate pe care am văzut-o și pe care am folosit-o. Totul a fost făcut legal. La Brașov, de exemplu, am avut adeverințe de la Primărie cu șapte semnături care confirmau că spațiile acelea se găseau în niște centre comerciale.

La Ploiești însă vi s-a autorizat o farmacie într-o baracă.
Nu e o baracă. De ce vorbiți așa ceva?! Spațiul era complet amenajat. Era farmacie în toată regula. Numai că n-am putut eu să o fac să funcționeze. Toate autorizațiile au fost emise în urma unor inspecții făcute de Minister.

Avea complexul acela comercial, „Iris Val-do”, 1.000 de mp?
Cred că am avut o adeverință de la Primăria Ploiești și pentru acest centru comercial. Nu m-am ocupat eu, personal, de obținerea adeverințelor. Da, era centru comercial… Acum, dacă mergeți să-l vedeți, a decăzut…

Două dintre autorizațiile din Brașov au fost contestate în instanță, iar una din cele două, anulată.
Procesele respective au fost deschise de Colegiul Farmaciștilor din Brașov. Eu am avut mai multe dispute cu ei, la vremea aceea. Ei m-au reclamat pe mine, fiindcă îmi deschisesem aceste farmacii în centre comerciale, dar ei, la rândul lor, făcuseră același lucru. Vicepreședinta Colegiului Brașov de la vremea respectivă își deschisese și ea două farmacii în același fel în Brașov…

Credeți că tipul de afaceri pe care l-ați făcut cu autorizații de funcționare e compatibil cu funcțiile dvs. de reprezentare de acum, de la Colegiul Farmaciștilor?
Nu am amestecat niciodată partea de business cu partea profesională. Eu am fost mereu împotriva excepției cu farmaciile din centrele comerciale… Dar dacă am văzut că fenomenul se extindea și se tot extindea, până la urmă, am zis, domnule, dacă toți o fac, o s-o fac și eu.

În 2010, mama dvs. – vicepreședinte al Colegiului Farmaciștilor din România – participa la discuții cu ministrul Sănătății, în care îi cerea să scoată din lege derogarea înființării de farmacii în centrele comerciale. Mama dvs. v-a spus că derogarea urma să fie eliminată, astfel încât v-ați grăbit și dvs. să faceți cerere, pe ultima sută de metri, pentru autorizarea celor opt farmacii?
Nu. Exclus! N-are nicio legătură… Nu știa nimeni ce voia să facă Ministerul. Nu amestecați lucrurile, pentru că le amestecați aiurea. Cererea pentru eliminarea acelei excepții din lege fusese susținută ani de zile, fără niciun rezultat, de către Colegiu. Noi cerem Ministerului, și acum, foarte multe, dar habar nu avem dacă ține cineva cont de ce spunem noi…

În toamna lui 2010, atunci când s-a lansat în turul de forță pentru obținerea celor opt autorizații de funcționare de la Ministerul Sănătății, Silviu Constantinescu avea 40 de ani și tocmai terminase, abia la această vârstă, facultatea.

Urmase Farmacia la Universitatea din Oradea, o școală care, alături de cea de la Arad și de cea de la Constanța, e vestită pentru indulgența cu care își tratează studenții de la acest profil.

Interesant e că Farmacia este o facultate ale cărei cursuri, peste tot în țară, se țin doar „la zi”, nu și la seral sau „la distanță”.

Cum a reușit Silviu Constantinescu să trăiască în Ploiești, orașul său de reședință, să administreze câteva farmacii în niște sate din Prahova și să frecventeze, zi de zi, cinci ani de zile, cursurile de la Oradea? Între Ploiești și Oradea e totuși o distanță de 530 de kilometri…

„Am mai și chiulit de la ore. Dar recuperam. Stăteam și câte-o lună, la școală, la Oradea”, e răspunsul lui la această întrebare.

În 2011, la doar un an după ce a terminat această „îndepărtată” facultate, Constantinescu – aflat în plin negoț cu autorizațiile de funcționare pe care tocmai le primise de la Minister – a fost numit de Colegiul Farmaciștilor ca reprezentant al breslei române în Grupul Farmaceutic al Uniunii Europene.

În același an, a fost ales și vicepreședinte al Colegiului Farmaciștilor Prahova, filială pe care acum o conduce din poziția de președinte.

Colegiul Farmaciștilor din România, condus de Elena „Clara” Popescu, l-a considerat pe fiul acesteia drept cel mai potrivit farmacist din țară pentru a reprezenta breasla în ONG-ul european care apără interesele farmaciștilor pe lângă instituțiile Uniunii Europene.

În total, aproximativ 900 de farmacii au fost înființate în orașele din România, prin invocarea amplasării lor în niște centre comerciale, între 2004 și 2011.

600, din 2004 și până la sfârșitul lui 2010 – momentul în care Guvernul a eliminat această portiță din lege. Și alte 300 (!) în prima parte a lui 2011, în perioada de analiză de care au beneficiat sutele de cereri depuse la minister în ultimele luni ale lui 2010.

Multe dintre acestea din urmă, după exact același patent folosit de Silviu Constantinescu.

Ionuț Stănescu

Articole pe aceiasi tema:prima

Urmatorul

Tunuri financiare cu autorizatii de functionare la varful Colegiului Farmacistilor din Romania

Nu ratati

Un martisor virtual doar pentru voi si toate urarile noastre de bine! La multi ani!

Citeste in continuare

Comenteaza si tu

Eveniment

Proiecție specială a comediei despre relații „În pielea mea” la Pitești, în prezența actorilor Oana Gherman, Vlad Gherman, Ioana Ginghină, pe 17 februarie

Publicat

acum 3 luni

februarie 12, 2026

native

Spectatorii din Pitești sunt invitați pe 17 februarie la o întâlnire specială cu o parte din membrii echipei comediei „În pielea mea”: Oana Gherman, Vlad Gherman, Ioana Ginghină. Evenimentul va avea loc la Cinema City Vivo! Pitești de la ora 18:30. Proiecția filmului va începe la ora 19:00 și va fi urmată de o discuție cu actorii.

O comedie savuroasă despre un „schimb de roluri” pe care patru cupluri îl acceptă pe durata unui weekend, ce se dovedește un mod haios prin care protagoniștii reușesc să-și cunoască mai bine partenerii și să renunțe la orgolii și preconcepții, „În pielea mea” propune o experiență de cinema relaxantă și amuzantă.

TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Mai multe detalii: inpieleamea.ro

Reprezentativă pentru modul în care majoritatea tinerilor se raportează la relațiile de cuplu, comedia „În pielea mea” îi reunește în distribuție pe Ioana State, George Tănase, Sergiu Costache, Oana Gherman, Vlad Gherman, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, alături de Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane și alții.

Regizorul și scenaristul Paul Decu, absolvent al Facultății de Teatru UNATC „I.L.Caragiale” și al masteratului în regie de film de la MetFilm School Londra, a colaborat la realizarea primului său lungmetraj cu o echipă de profesioniști din care fac parte Adrian Pădurețu (imagine), Bogdan Ivanovici (sunet), Anca Miron (scenografie), Francisca Vass (costume).

O comedie actuală și colorată, filmul „În pielea mea” are premiera națională pe 10 februarie, distribuit de T.R.I.B.E. Films.

Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film și declarații din partea actorilor sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.

„În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES.

Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS; Producător executiv: Adela Mara.

Manager producție: Iulia Cezara Roșu.
Casting: ELEPHANT MEDIA.

Realizat cu sprijinul:

Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON

Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.
Partener social: Asociația „România Zâmbește”.

Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/

Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA

Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.

Citeste in continuare

Eveniment

Peste 1400 de spectatori entuziaști la premiera de gală a comediei ÎN PIELEA MEA, cu: George Tănase, Ioana State, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Ioana Ginghină, Daria Jane, Mihai Găinușă

Publicat

acum 3 luni

februarie 11, 2026

native

Premiera de gală a comediei „În pielea mea” de la Cinema City AFI Cotroceni București a fost primită pe 9 februarie de peste 1400 de spectatori cu aplauze, râsete și bucurie.
Numeroase vedete și influenceri au fost alături de actorii George Tănase, Ioana State, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane, Cătălin Coșarcă și Toto Dumitrescu.

„Este o comedie care nu urmărește tiparele ultimelor comedii lansate în ultimul timp la noi. Filmul are o narațiune jucăușă cu personaje construite în jurul unei tematici aprins dezbătută în societatea de astăzi. Filmul nu conține înjurături și este bazat pe situații inspirate din viața reală.”, spune regizorul Paul Decu.

Echipa filmului „În pielea mea”, scris și regizat de Paul Decu, propune spectatorilor o abordare amuzantă a unei situații des întâlnite în micile certuri dintr-un cuplu: pentru cine e mai greu/ mai ușor. În urma unei provocări pe care patru cupluri de prieteni o duc la bun sfârșit, după multe peripeții, într-un weekend, personajele ajung să câștige o altă viziune despre relațiile lor, lăsând deoparte presupunerile, orgoliile și preconcepțiile, pentru a încerca să comunice mai bine între ei.

Cu râs pe săturate, surprize și personaje pline de viață, comedia independentă „În pielea mea” intră în cinematografele din toată țara din 10 februarie.

Spectatorilor li s-a pregătit o surpriză pentru data de 12 februarie: o seară specială „Date Night” organizată în mai multe cinematografe din rețeaua Cinema City unde toți cei care cumpără un bilet la comedia „În pielea mea” vor primi un premiu garantat din partea Avon.

Până pe 23 februarie, toți spectatorii din țară care și-au cumpărat bilet la filmul „În pielea mea” se pot înscrie în cursa pentru un iPhone 17 Pro Max, încărcând dovada achiziției biletului la cinema în formularul dedicat concursului, premiul fiind oferit prin tragere la sorți pe 24 februarie.

După proiecțiile speciale din Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea, cu săli pline, multe aplauze, râsete și discuții îndelungate cu spectatorii curioși și încântați de poveste și de prestațiile actorilor, caravana „În pielea mea” continuă în mai multe orașe.

Pe 11 februarie va avea loc proiecția specială „În pielea mea” de la Cinema City din City Park Constanța, de la 18:30, unde regizorul Paul Decu și actrița Azaleea Necula, originari din Constanța și împrejurimi, vor prezenta filmul alături de colegii lor Ioana State, Alexandra Răduță și Gabriel Vatavu.

Cinema City Shopping City Galați invită spectatorii pe 12 februarie de la 18:30 la întâlnirea cu actrițele Ioana State și Azaleea Necula și regizorul Paul Decu.

Pe 13 februarie la ora 18:30, spectatorii din Iași sunt invitați la proiecția specială din Cinema City Iulius Mall, alături de regizorul Paul Decu și de actorii Gabriel Vatavu, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță.

De „Ziua Îndrăgostiților”, pe 14 februarie, în Cinema City Iulius Mall Suceava, de la 18:30, spectatorii sunt invitați la film alături de regizorul Paul Decu și de actorii Sergiu Costache, Vlad si Oana Gherman, Alexandra Răduță.

Cineplexx Băneasa Shopping City București găzduiește o proiecție specială în prezența întregii echipe pe 15 februarie, de la 17:30.

În Craiova, regizorul Paul Decu și actorii Sergiu Costache, Azaleea Necula și Oana Gherman vor ajunge la cinematograful Inspire VIP Electroputere Mall pe 16 februarie de la ora 18:00.

Actorii Vlad Gherman, Oana Gherman și Ioana Ginghină vin la întâlnirea cu publicul din Cinema City Vivo! Pitești pe 17 februarie, de la 18:30 și vor participa la o discuție după proiecție, alături de regizorul Paul Decu.

Caravana „În pielea mea” ajunge la Cinema City Shopping City Ploiești, pe 18 februarie, de la 18:30, la proiecția specială introdusă de regizorul Paul Decu, alături de actorii Ioana State, Vlad și Oana Gherman, Azaleea Necula și Gabriel Vatavu.

O comedie actuală și spumoasă, filmul „În pielea mea” este distribuit de T.R.I.B.E. Films.

TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Site oficial: inpieleamea.ro

Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film, declarații din partea actorilor și informații despre concursuri sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.

Adrian Pădurețu semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.

„În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES.

Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS

Producător: Claudiu Boboc

Producător executiv: Adela Mara

Manager producție: Iulia Cezara Roșu

Casting: ELEPHANT MEDIA

Realizat cu sprijinul:

Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON

Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.

Partener social: Asociația „România Zâmbește”.

Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/

Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA

Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.

Citeste in continuare

Cultură

Buchetele de flori în formă neobișnuită: rotund, triunghi, inel?

Publicat

acum 4 luni

ianuarie 19, 2026

Cristian Geamanu

Buchetele de flori în formă neobișnuită: rotund, triunghi, inel?

De ce ne atrag formele, chiar și atunci când ținem flori în mână

Într-un fel, florile au fost mereu despre formă, chiar dacă noi le spunem culoare, miros, gest, surpriză. Când eram mică, mă uitam la buchețelele puse pe masa din bucătărie, în vazele acelea de sticlă, și aveam impresia că ele își aleg singure locul. Nu stăteau niciodată perfect, se aplecau într-o parte, unele își căutau lumina, altele parcă își căutau companie. Abia mai târziu am înțeles că tocmai asta e frumusețea, faptul că, deși vorbim despre aranjamente, totul rămâne un pic viu și imprevizibil.

Formele neobișnuite, rotund, triunghi, inel, sunt felul în care lumea florilor a început să vorbească mai direct cu ochiul nostru modern. Trăim printre ecrane, icoane, pictograme, interfețe. Ne plac lucrurile care au contur, care pot fi recunoscute repede. Și totuși, când cineva îți întinde flori, nu vrei să fie doar o imagine bună pentru o poză. Vrei să simți că e un gând pus în mâinile tale. Forma poate face exact asta: să transforme un gest simplu într-un mesaj mai clar.

Dar să spun ceva din capul locului: nu există o formă corectă. Sunt doar forme care se potrivesc mai bine cu un moment, cu o persoană, cu un loc. Uneori, o alegi din instinct. Alteori, pentru că rochia are un anume croi și, dacă te uiți în oglindă, îți dai seama că un aranjament rotund îți înmoaie linia umerilor. Sau poate pentru că masa e lungă și îngustă și un triunghi vertical ar aduce un pic de energie, un pic de direcție. Știi cum e, în viața reală, nu ne trezim dimineața cu un manual de estetică în mână.

Rotundul: clasicul care nu se termină, doar se reinventează

Rotundul e, probabil, forma cu cea mai lungă poveste în florărie, măcar în felul în care îl recunoaștem azi. E familiar, e blând, e „ca acasă” pentru ochi. Când spui rotund, îți vine în minte un ansamblu compact, cu flori așezate astfel încât să se susțină una pe alta, fără colțuri, fără vârfuri care fug. E genul de formă care pare simplă, dar tocmai de asta cere atenție, pentru că orice mic dezechilibru se vede imediat.

Ce înseamnă, de fapt, un rotund reușit

Un rotund reușit nu e o sferă rigidă. Nu e o minge de flori, ca un obiect din vitrină. E mai degrabă o conversație între proporții. Ai centrul, care atrage privirea, apoi o zonă de trecere, unde florile fac legătura, și apoi marginea, care spune cât de „aerisit” sau cât de „plin” e totul. Dacă marginea e prea tăiată, pare ca un tort decorat mecanic. Dacă e prea dezordonată, rotundul se pierde și devine doar o adunare de tulpini.

Aici intervine o mică lecție pe care o înveți, de obicei, când ții ceva în mână și simți că e prea greu sau prea instabil. Rotundul trebuie să fie echilibrat și în greutate, nu doar în imagine. Florile cu cap mare, ca hortensia sau bujorul, îți dau volum repede, dar îți cer și o structură bună. Florile cu tulpină lungă și flexibilă, ca laleaua, îți dau mișcare, dar dacă exagerezi, îți „sparg” conturul.

Rotundul și emoția pe care o poartă

Rotundul transmite, de obicei, siguranță. E forma pe care o alegi când vrei să spui: sunt aici, îmi pasă, nu vreau să complic lucrurile. O oferi ușor, o primești ușor, o pui într-o vază fără să te stresezi prea tare. În mod ciudat, deși e clasic, rotundul poate fi și modern, dacă îl construiești cu spații mici de respirație, cu texturi diferite, cu frunze care nu sunt doar fundal, ci parte din poveste.

Rotundul e minunat pentru momentele în care vrei să rămâi aproape de terenul sigur, dar să aduci un detaliu care să spună ceva despre tine. De pildă, o singură pată de culoare neobișnuită, un ton de cărămiziu într-un ansamblu alb, sau un verde prăfuit care schimbă complet atmosfera.

Rotundul ca obiect, nu doar ca simbol

Practic vorbind, forma rotundă e prietenoasă cu transportul și cu viața de zi cu zi. Încap mai ușor în ambalaj, se protejează mai ușor. Dacă e un dar care trebuie să ajungă într-un birou, într-un apartament mic, într-un loc unde nimeni nu vrea să facă pe floristul în pauza de prânz, rotundul e o alegere inteligentă. În plus, are o calitate discretă: nu cere un spațiu special ca să arate bine. Îl pui pe masă și deja funcționează.

Triunghiul: energie, direcție, un pic de îndrăzneală

Triunghiul e forma care îți spune că cineva a avut un gând mai clar decât „să fie frumos”. Triunghiul are vârf, are bază, are direcție. E ca o propoziție care începe cu un verb. Simți o intenție. Și da, poate părea intimidant, pentru că un triunghi prost făcut arată rigid, ca un decor de scenă dintr-o piesă veche. Dar un triunghi bine gândit e surprinzător de viu.

Cum arată un triunghi modern

În florărie, triunghiul nu trebuie să fie „trasat” cu rigla. De fapt, dacă îl vezi prea clar, ceva s-a întâmplat. Un triunghi modern sugerează forma, nu o desenează agresiv. Se joacă cu înălțimi diferite ale tulpinilor, cu un punct de accent sus, cu o bază mai densă sau mai stabilă, iar între ele lasă spații mici, ca niște pauze. Asta îl face să pară natural.

Triunghiul funcționează foarte bine cu flori care au tulpini elegante și capete nu foarte grele. Delphinium, snapdragon, lisianthus, chiar și anumite crenguțe cu flori mici pot ridica vârful fără să apese. La bază, florile mai rotunde, mai pline, îl țin pe loc, ca și cum i-ar spune: poți să visezi sus, dar ai nevoie de rădăcini.

Ce spune despre persoana care îl alege

Dacă rotundul e confortabil, triunghiul e un pas spre expresie. E forma potrivită când vrei să exprimi energie, curaj, un soi de optimism activ. Îl văd adesea ca pe o formă care se potrivește cu începuturile: începutul unui job, începutul unui proiect, o mutare într-o casă nouă. Triunghiul pare să se ridice dintr-un punct și să se ducă în sus, și asta, fără să vrei, îți dă o senzație de mișcare.

Într-o cameră, un triunghi floral poate „desena” și el spațiul. Dacă ai o masă joasă, un triunghi înalt o face să pară mai importantă. Dacă ai o încăpere cu tavan înalt și ai impresia că totul e puțin gol, un triunghi vertical umple acel gol fără să fie masiv. E o soluție estetică, dar e și un mic truc de interior.

Detaliile care pot strica totul, dacă nu ești atent

Triunghiul cere atenție la un lucru pe care lumea îl ignoră de multe ori: linia de privire. Dacă îl pui pe o masă unde oamenii stau și vorbesc, și triunghiul are vârful prea înalt, devine un zid. Dacă e prea compact, pare un obiect decorativ, nu un gest. Dacă e prea „gol”, pare că lipsește ceva. Când e echilibrat, însă, creează acel sentiment plăcut că totul are locul lui, dar nimic nu e forțat.

Inelul: forma care se poartă ca o amintire

Forma de inel e, pentru mine, cea mai emoționantă dintre toate. Poate pentru că inelul nu e doar o formă geometrică. E un simbol pe care îl purtăm pe corp, e ceva ce promite continuitate. Și, în același timp, e o formă care cere un alt fel de relație cu florile: nu le mai privești doar din față, le privești în jur, le lași să te înconjoare.

De la coroniță la cerc contemporan

Când spui inel floral, unii oameni se gândesc imediat la coronițe, la tradiții, la sărbători de vară, la mirese cu flori în păr. E o asociere frumoasă și adevărată, dar inelul modern poate fi mult mai mult decât atât. Poate fi o formă de centru de masă, o formă de decor pentru ușă, o formă de aranjament care stă pe un suport și creează un gol intenționat în mijloc, ca un cadru.

Golul din mijloc e partea cea mai interesantă, pentru că îl obligă pe privitor să completeze. Într-un fel, îi face loc și persoanei care primește. Nu e doar un obiect care ocupă spațiu. E o formă care invită.

Cum se construiește și de ce contează asta

Inelul e, tehnic, mai dificil decât pare. Are nevoie de bază. Uneori e un suport de sârmă, alteori e o structură de burete floral, alteori e o combinație. Trebuie să fie stabil, pentru că altfel, în momentul în care îl ridici, se deformează și totul se duce într-o parte. Și mai e ceva: inelul nu se susține din interior ca rotundul. Rotundul poate fi compact și se ține în sine. Inelul are un gol, iar asta înseamnă că distribuția greutății trebuie gândită aproape ca la o brățară.

Mai e și ideea de ritm. Pe un cerc, dacă pui flori identice la distanțe egale, obții ceva foarte uniform, dar și puțin rece. Dacă pui totul într-o parte, obții un cerc dezechilibrat care pare greșit. Un inel reușit are densitate variabilă, cu zone mai pline și zone mai aerisite, dar păstrează senzația de continuitate.

Când e potrivit un inel

Inelul se potrivește perfect pentru evenimente care au o încărcătură de legătură, de apartenență. Aniversări, logodne, nunți, dar și întâlniri de familie care nu sunt neapărat oficiale. Și, uneori, inelul e potrivit și pentru momente de comemorare, pentru că cercul sugerează un fel de întoarcere, un fel de amintire care nu dispare, doar își schimbă forma.

Aici, sincer, depinde mult de gustul celui care primește. Unii oameni iubesc simbolurile. Alții se simt sufocați de ele. E important să nu proiectezi prea mult. Dacă persoana e genul care preferă simplitatea, un inel mic, delicat, cu verdeață și câteva flori de accent, poate fi mult mai puternic decât un cerc mare și dramatic.

Formele acestea nu sunt doar „trend”, sunt limbaje

E ușor să spui: formele neobișnuite sunt o modă. Și da, sigur, rețelele sociale au împins mult estetica asta în față. Dar nu e doar atât. Când alegi rotund, triunghi sau inel, alegi un limbaj. Rotundul spune armonie și apropiere, triunghiul spune direcție și energie, inelul spune continuitate și intimitate. Nu trebuie să crezi în simboluri ca într-o religie, dar e greu să nu simți ceva când le vezi.

Și mai e un motiv pentru care formele au devenit mai importante: trăim într-o perioadă în care oamenii își personalizează gesturile. Mesajul pe o panglică, culoarea care are o poveste, floarea care amintește de o bunică sau de o primă întâlnire. Forma vine peste toate acestea ca un cadru.

Dacă ai nevoie de un punct de pornire, când vrei să te uiți la opțiuni și să îți faci o idee despre stiluri, culori și compoziții, îți poate fi util să răsfoiești buchet de flori și să vezi ce te atrage instinctiv. Uneori instinctul e mai deștept decât toate sfaturile.

Cum alegi forma potrivită fără să te blochezi în reguli

Corpul și gestul, înainte de fotografie

Un detaliu pe care îl uităm des, pentru că suntem obișnuiți să vedem flori în imagini, este că ele sunt ținute în mână. Sunt purtate. Și asta schimbă totul.

Rotundul stă bine în brațe, e confortabil, îl strângi ușor. Triunghiul cere să îl ții cu o atenție mică, pentru că vârful are direcție și, dacă îl înclini, poate părea că se prăbușește. Inelul, uneori, se poartă diferit, poate fi ținut ca un obiect, poate fi așezat pe masă, poate fi sprijinit. Asta înseamnă că forma potrivită nu e doar cea care arată bine, ci cea care se simte bine.

Îmi amintesc de o situație mică, poate banală, la un eveniment de familie. O fată tânără, emoționată, ținea flori în mâini și, din când în când, le schimba poziția, pentru că îi obosea brațul. Erau frumoase, dar prea grele. În poze arătau splendid. În viața reală, ea își dorea să le lase jos. Asta e diferența dintre estetică și viață.

Încăperea în care vor ajunge florile

Când oferi flori, oferi și o mică responsabilitate. Persoana trebuie să le pună undeva, să le îngrijească, să le integreze. Dacă știi că locuiește într-un apartament mic, cu puține suprafețe libere, un inel de masă poate fi mai potrivit decât un triunghi înalt care cere spațiu. Dacă știi că are un birou, un rotund compact e mai ușor de gestionat.

În același timp, uneori tocmai forma „neobișnuită” e surpriza care face diferența. Dacă știi că persoana e creativă, că îi place designul, că apreciază obiectele care au un twist, un triunghi aerisit sau un cerc delicat poate fi exact acel lucru care o face să zâmbească, chiar înainte să simtă mirosul.

Culoarea și textura, ca să nu iasă forțat

Formele geometrice pot deveni ușor teatrale dacă sunt combinate cu culori stridente fără un fir narativ. Și aici nu e vorba de morală, e vorba de senzația pe care o ai când privești. Un triunghi în roșu intens, cu multe flori identice, poate arăta agresiv. Un inel plin de flori foarte mari, toate la fel, poate părea masiv și greu.

De multe ori, ceea ce face un aranjament să pară „scump” sau „fin” nu e prețul florilor, ci modul în care texturile se echilibrează. Petale catifelate lângă frunze mate, ceva mic și delicat lângă ceva mai plin, o singură floare cu formă sculpturală care schimbă ritmul. Sunt detalii pe care le simți mai mult decât le explici.

Partea mai puțin romantică: structură, apă, transport

Florile, oricât am vrea să le ținem în zona emoției, sunt și materie. Au tulpini, au apă, au greutate, au fragilitate. Formele neobișnuite pun presiune pe partea asta practică.

Rotundul, dacă e făcut corect, se ține bine, dar poate avea un centru prea dens, ceea ce înseamnă că unele flori nu primesc aer și își pierd prospețimea mai repede. Triunghiul are riscul de a fi instabil în ambalaj, pentru că vârful se poate îndoi sau se poate lovi. Inelul e sensibil la orice deformare, iar dacă structura de bază nu e solidă, devine un cerc obosit, care parcă stă strâmb și își pierde farmecul.

Transportul contează. Nu doar livrarea, ci drumul până acasă, drumul până la petrecere, momentul în care cineva îl ține în brațe într-un taxi sau într-o mașină cu scaune înguste. Un florist bun se gândește la asta, uneori mai mult decât la fotografie. Îți dă un ambalaj care protejează, îți dă un mod de a-l ține, îți spune două lucruri simple despre apă și temperatură.

Și, da, temperatura e un personaj principal aici. Într-o iarnă rece, florile pot suferi de la șocul termic când intri într-un spațiu încălzit. Vara, într-o mașină parcată, se duc repede. E motivul pentru care formele mai complexe, cum e inelul, sunt adesea făcute cu flori care rezistă mai bine, sau cu o structură care le păstrează umede mai mult timp.

Când vrei ceva personal, dar nu exagerat

Aici e partea care îmi place cel mai mult: modul în care forma devine un fel de amprentă, fără să fie stridentă. Nu toată lumea vrea să fie centrul atenției. Unii oameni sunt mai rezervați, mai liniștiți. Le place frumosul, dar nu vor să-l poarte ca pe o pancartă.

Rotundul poate fi personalizat prin culori și texturi, fără să schimbi forma. Triunghiul poate fi îmblânzit prin flori care curg ușor, care se apleacă, care nu fac colțuri. Inelul poate fi făcut discret, aproape ca un cadru verde, cu câteva puncte de culoare.

Uneori, personalizarea vine dintr-un detaliu mic. O floare care amintește de grădina bunicilor. O nuanță care se potrivește cu o eșarfă preferată. Un verde care aduce aminte de o pădure de pin. Nu trebuie să spui asta cu voce tare. E suficient să o simtă cel care primește.

Atelierul cu Daruri și felul în care un brand ajunge să înțeleagă un gest

Mi se pare interesant cum, în ultimii ani, au apărut branduri care nu tratează florile ca pe un produs banal, ci ca pe un fel de experiență de comandă, la fel de atentă ca orice alt serviciu bun.

Atelierul cu Daruri, fondat in 2024, este un brand romanesc de cadouri personalizate si buchete de flori. Conceptul e orientat spre tineri, cu accent pe calitate si pe un proces de comanda exclusiv, simplu si orientat catre client — de la selectie si mesaj pe panglica, la livrare.

Când citești asta, poate pare un detaliu de marketing, dar în viața reală contează enorm. Pentru că florile sunt adesea comandate în grabă, între două întâlniri, în drum spre un aniversar, în timp ce îți amintești brusc că nu ai apucat să scrii un mesaj. Un proces simplu și curat înseamnă că gestul rămâne gest, nu devine stres.

Și mai e ceva: tinerii au o relație diferită cu estetica. Ei văd instantaneu dacă ceva arată învechit, dacă un ambalaj e prea încărcat, dacă o combinație de culori e obosită. Un brand care înțelege asta nu doar vinde flori. Ajută oamenii să comunice într-un limbaj care se simte actual.

Trei scene din viața reală, ca să simți diferența dintre formă și intenție

O aniversare într-un apartament mic

Îmi imaginez, pentru că am văzut asta de atâtea ori, un apartament mic, dar îngrijit. O masă rotundă în bucătărie, poate două scaune și o bancă lipită de perete. Într-un spațiu ca acesta, un aranjament rotund, nu foarte înalt, devine parte din încăpere, nu o ocupă.

Persoana îl pune în centru și, imediat, masa pare pregătită pentru o discuție lungă. Rotundul, aici, e ca o îmbrățișare. Nu deranjează, nu domină, doar încălzește.

Un birou cu multe ecrane și puțin aer

Un birou modern e deseori o colecție de linii drepte. Monitoare, agende, obiecte. Într-un astfel de spațiu, un triunghi floral poate fi o gură de aer, dar doar dacă e gândit cu delicatețe.

Dacă e prea compact, devine încă un obiect. Dacă e aerisit, cu o linie care urcă și câteva puncte de culoare care se repetă, îți dă senzația că spațiul respiră. Și, da, știu că sună aproape poetic, dar e și foarte concret: ochiul se odihnește pe ceva viu.

O masă de familie, când vrei să aduci pe toți împreună

Inelul, pe o masă de familie, are un efect aproape social. Pentru că nu blochează privirea. Lumea se vede prin el. Dacă pui în mijloc o lumânare sau un obiect simplu, cercul devine un cadru. În jurul lui, oamenii vorbesc, se întind după pâine, râd, povestesc. Forma nu e doar decor, e parte din felul în care masa se simte.

Asta, pentru mine, e semnul că o formă a fost aleasă bine: nu doar arată bine, ci se integrează în felul în care oamenii trăiesc momentul.

Ce se întâmplă când „neobișnuit” devine prea mult

E o linie fină între creativ și obositor. Uneori, formele neobișnuite sunt folosite ca să acopere lipsa de gust sau lipsa de idee. Un triunghi făcut doar ca să fie triunghi, fără ritm și fără echilibru, arată ca un experiment. Un inel prea încărcat, prea dens, îți dă senzația de greutate, nu de continuitate. Un rotund făcut prea perfect îți amintește de un obiect din plastic, nu de ceva viu.

Când ai îndoieli, e util să te întorci la întrebarea simplă: ce vreau să simtă omul care primește? Vreau să simtă liniște? Entuziasm? Sprijin? Un pic de joacă? Formele sunt instrumente. Emoția e scopul.

Ce rămâne după ce florile se ofilesc

Florile nu durează, și tocmai asta le face să conteze. Forma, culorile, felul în care au fost ținute în mână, toate rămân în memorie mai mult decât credem. Uneori rămâne și un detaliu banal, cum ar fi panglica, sau felul în care ambalajul a foșnit când a fost desfăcut. Alteori rămâne doar senzația, că cineva a ales cu grijă.

Rotund, triunghi, inel, toate sunt moduri de a spune: m-am gândit la tine. Și poate că asta e partea frumoasă. Într-o lume în care multe lucruri sunt rapide și reci, un gest care are formă, care are intenție, care are un pic de căldură, se simte ca un mic act de grijă.

Dacă ar fi să îți dau o singură idee de luat cu tine, ar fi asta: nu alege forma ca să impresionezi. Alege forma ca să potrivești gestul pe omul din fața ta. Când reușești asta, chiar și cea mai neobișnuită formă pare, de fapt, naturală.

Citeste in continuare

Administrație localăacum 8 ani

Consiliul Judeţean Argeş, pe primul loc la… salarii

Evenimentacum 2 ani

Cel mai mare secret al Mafiei din adevarata „mafie a gunoaielor din Prahova” va fi deconspirat, luni, 04.12.2023, orele 13.00/Politisti corupti cu functie de conducere din MAI si I.P.J. Prahova – complici la santajele gruparii de criminalitate economico-financiar organizata pe care o acopera in acest judet/DOCUMENTE SI INREGISTRARI AUDIO – IN EXCXLUSIVITATE – Ziarul Incisiv de Prahova