Connect with us

Eveniment

„Întâlnirile cu agricultorii vor continua și am convingerea că vom reuși împreună să rezolvăm problemele cu care aceștia se confruntă”

Publicat

pe

Principalele elemente ale contextului geopolitic enumerate mai jos, ar fi impus modificarea termenilor / redirecţionarea efortului de politică externă a României şi, by the way, recalibrarea aranjamentelor de securitatea naţională. Noi am mers înainte, păgubos, cu „cârpeli”.

România a dobândit statutul de Aliat NATO în 2004. După ce, la 29 martie 2004, la Washington, a fost depus instrumentul de aderare la Tratatul Atlanticului de Nord, la 2 aprilie 2004 a avut loc, la Bruxelles, ceremonia arborării drapelului de stat la Cartierul general al NATO şi Reuniunea miniştrilor de externe Aliaţi, marcând simbolic aderarea ţării noastre la Alianţă.
Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007. Această dată a fost propusă la summitul de la Salonic din 2003 și confirmată, la Bruxelles, pe 18 iunie 2004. Raportul de țară privind progresele României din octombrie 2004 a afirmat, de asemenea, data de 1 ianuarie 2007 ca dată de aderare pentru România și Bulgaria. Cele două țări au semnat Tratatul de aderare pe 25 aprilie 2005 la Abația Neumünster din Luxemburg.

Notă: Acest text nu este o lucrare de cercetare științifică, un eseu, o lecție, sau un instructaj. El conține doar câteva note de studiu modeste, personale, elaborate de subsemnatul pe timpul parcurgerii unei bibliografii pe care am considerat-o absolut necesară pentru inițierea mea în unele aspecte ale problematicii pe care mi-am propus să o desluşesc.

În context, să nu uităm, însă, că amânarea admiterii în NATO a statelor europene, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia şi România s-a făcut datorită opoziţiei Moscovei. Dreptul de „veto” al Rusiei în raporturile cu Occidentul în problemele securităţii europene, se pare că este luat în serios, oricâtă retorică s-ar fi consumat la Budapesta, Varşovia sau aiurea. Extinderea NATO a fost condamnată cu înverşunare de opoziţia comunistă şi de mass-media, de intelectuali, în fapt, de toate grupările influente ruseşti. Chiar dacă nu mai declară deschis că Europa Centrală şi de Est era „zonă de influenţă” rusească, Moscova pretinde că Rusia şi Europa Centrală şi de Est au interese comune şi prioritare de securitate.
Extinderea NATO şi lărgirea UE au influenţat în mod semnificativ stabilitatea şi securitatea europeană. Unii analişti politici şi militari consideră că mediul de securitate european s-a consolidat ca urmare a multiplicării eforturilor ţărilor democratice pentru edificarea unei noi arhitecturi de securitate europene. Adică ar fi influenţat în sens pozitiv mediul de Securitate European.
După umila mea părere, cred că ar trebui să fim mai rezervaţi în vânturarea acestui clişeu al caracterului exclusivist conferit beneficiilor, pentru că nu este, în realitate, chiar aşa. Elementele sun asamblate şi articulate mult mai complex, mai profund şi cu nuanţe date uneori de nişte tuşe apăsate, care fac diferenţa între oniric şi realitatea efectivă, necosmetizată prin cuvinte destinate receptării de către spaţiul public.
Ne place, nu ne place, vocile de la Moscova ar trebui cel puţin auzite, dacă nu cumva ar fi necesar să li se şi dea vreun răspuns, fie el şi diplomatic formulat. Dar aşa, fără vreun demers concret de repliere a agresivităţii NATO (măcar de ochii Moscovei !), este greu a se argumenta că aderările „au întărit climatul de securitate în Europa”. Că îl ţin, totuşi, într-un echilibru, da, admitem!
Este perfect adevărat că SUA şi majoritatea ţărilor vest-europene fac eforturi mari să asigure Rusia şi ţările din fosta URSS că NATO nu este împotriva lor. S-a lucrat intens la Washington pentru a redefini Pactul Nord-Atlantic, ca să încurajeze participarea directă şi constructivă a unei Rusii democratice şi neexpansioniste.
Dar, sa-mi fie cu iertare, aici este o primă fractură logică: nu-i poţi cere Rusiei sa-şi tempereze tendinţele expasioniste atâta timp când tu, NATO, te extinzi !
Una peste alta, NATO s-a oprit în Nord-Vestul şi Vestul Rusiei pe aliniamentul Finlanda (stat non-NATO, dar aflat în parteneriat cu Alianţa) – Estonia – Letonia – Lituania – Polonia – Ungaria – România – Bulgaria.
Argumentele strategice împotriva extinderii NATO spre flancul Est se bazează pe dorinţa sau interesul SUA de a nu afecta negativ relaţiile cu Rusia. Deşi oficialii americani au enunţat în mod repetativ că extinderea Alianţei nu este îndreptată împotriva nimănui, interesele Rusiei, aşa cum sunt ele definite de liderii de la Moscova, sunt direct afectate. Nu există nici o îndoială că motivul principal pentru care ţările din Europa Centrală şi de Est doresc să devină membre NATO, este speranţa de a putea obţine protecţie în viitor împotriva unei Rusii expansioniste, refăcute din punct de vedere economic şi militar. Adversarii din SUA ai extinderii NATO pretind că ţelul principal al Alianţei trebuie să fie integrarea Rusiei în comunitatea euro-atlantică. Ei susţin că extinderea NATO spre Est va face Rusia să se simtă ameninţată, exclusă şi izolată. Faptul că Statele Unite au reuşit să preseze şi să manipuleze guvernul slab, actual, al Rusiei să „accepte” fără ostilitate deschisă primul val, nu poate ascunde realitatea.
În Occident, crearea Consiliului Permanent NATO – Rusia, o palidă iniţiativă în scopul „liniştiri” Moscovei, a demontat câteva dintre îndoieli, dar, în mare parte, ideea că expansiunea NATO ar fi îndreptată direct împotriva Rusiei nu le-a fost scoasă din cap ruşilor. Cine crede contrariul, este cel puţin naiv. Mai ales că oficialii americanii şi-au dat cu stângul în dreptul când au susţinut, repetat, că „extinderea Alianţei nu este îndreptată împotriva nimănui!” Păi, nu i-a băgat pe ruşi şi mai mult la bănuieli, întrebându-se: atunci, cui prodest ?
Ţările din NATO au acceptat modificări importante în structura şi procedurile de funcţionare ale Alianţei, dar, în paralel au „băgat băţul prin gardul Ursului”:
– Ba câte un scut antirachetă în Polonia şi România,
– Ba un „Sea Shield 18” în 2019, cel mai mare exercițiu NATO în Marea Neagră, şi, normal, avioane din flotilla Crimeei s-au ridicat de la sol, iar flota maritimă rusă de la Sevastopol a fost plasată în stare de alertă, iar ambasadorul Rusiei la Bucuresti, Valeri Kuzmin, a considerat că, o eventuala înfiinţare a unei flote NATO la Marea Neagră, ar provoca tensiuni suplimentare şi „inutile” în regiune.
Notă: „Daca aţi înfiinţa o astfel de flotă – nu e un secret din ce înţeleg că va fi o flotă NATO – ar provoca tensiuni suplimentare şi inutile în această regiune din mai multe motive, precum convenţiile care limitează prezenţa străină din regiune, cum ar fi Convenţia de la Montreux” (A. Dughin/V. Kuzmin).

– Ba o brigadă multinaţională şi multirol la Craiova care este considerată un „pretext” pentru dislocarea unor forţe puternice ale Alianţei în vecinătatea Rusiei.
– Ba un incident de 19 minute în 7 septembrie 2016, când aeronava de recunoastere P8 Poseidon a Marinei americane a facut doua tentative de a se apropia de spatiul aerian rus, deasupra Mării Negre, in timp ce zbura cu transponderele inchise. Avioane de lupta Su-27 au fost ridicate atunci de la baza aeriana Belbek, Crimeea, într-un comunicat arătându-se că „Pilotii rusi au respectat cu strictete reglementarile internationale de zbor”. Ruşii au acuzat că nu a fost prima tentativă a unor avioane NATO de a se apropia de spaţiul aerian rus pentru a spiona, in timpul exercitiilor militare „Caucasus 2016”.
– Ba, recent, în februarie 2020, Secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, s-a văzut obligat / presat să dea asigurări Rusiei că viitoarele manevrele militare ale Alianței de pe continent, care se numesc „Defender Europe” și vor fi cele mai mari de la încheierea Războiului Rece încoace (circa 37.000 de soldați, din 18 țări), nu sunt îndreptate împotriva Rusiei: „Defender Europe” nu e îndreptată împotriva nimănui, a spus Stoltenberg. Manevrele vin, desigur, pe fundalul experienței, deja depășite, a retragerii armatei și armamentului SUA din Europa. În euforia căderii comunismului, acum trei decenii, Washingtonul și-a retras grosul trupelor, lăsând Europa vulnerabilă în eventualitatea unui atac, interior sau exterior. Statele Unite vor muta de altfel în Europa, în următoarele luni, 20.000 de militari ca parte a noii strategii SUA și NATO.
Aşadar, periodic, Federaţia Rusă este alimentată în suspiciunile sale. Or, ruşii nu sunt chiar aşa de slăbiţi din punct de vedere militar cum încearcă unii să acrediteze; din contră, e.g. fiind racheta balistică „Satan”.
Notă: Expertul militar rus Aleksei Leonkov a calculat că, pentru distrugerea întregii populaţii a Statelor Unite ale Americii, Rusia ar avea nevoie doar de zece rachete balistice intercontinentale RS-28 ‘Sarmat’ (‘Satan 2’ în codificarea NATO).

Când a devenit evident faptul că NATO se va extinde în Europa Centrală oricare ar fi obiecţiile Rusiei, Polonia, Ungaria şi Republica Cehă fiind invitate să adere în iunie 1997, Kremlinul a început să acorde mai puţină atenţie extinderii Alianţei. Nu voia să pună în primejdie eventualele investiţii occidentale sau să se confrunte cu izolarea, dând impresia de slăbiciune şi ineficacitate. Moscova încerca să reducă importanţa implicaţiilor extinderii NATO prin limitarea rolului noilor membri. Extinderea trebuia privată de orice semnificaţie propriu-zisă şi Rusia trebuia să joace un rol mai proeminent în problema securităţii prin intermediul Consiliului NATO-Rusia. Moscova cerea, de asemenea asigurări, că infrastructura militară a NATO nu va fi extinsă spre noile state membre, că noile state nu vor avea capacităţi nucleare şi nici nu vor găzdui vreo unitate militară nord-atlantică. Rusia a pretins că NATO căpătase o poziţie antirusă mai pronunţată odată cu intrarea Poloniei, Ungariei şi a Republicii Cehe, în 1999, în această organizaţie.
Moscova pretindea că, dacă NATO ar fi renunţat la extinderea spre Est, Rusia ar fi ratificat tratatul „Cer Deschis” şi tratatul de reducere a armamentelor START 2 şi ar fi acum în tratative cu SUA în privinţa etapei următoare, START 3.
Motivele de securitate invocate de liderii ruşi pentru a obiecta faţă de lărgirea Alianţei înspre ţările din Europa Centrală şi de Est nu par să fie justificate.
Argumentul conform căruia această lărgire ar deplasa forţele NATO cu o mie de kilometri spre est se bazează pe un fundament de geografie fizică. Într-adevăr, atunci când a avut loc reunificarea Germaniei, Moscova a primit asigurarea că forţele aliate continuă sa rămână la vest de fosta frontieră a Germaniei Federale. Nu se vede cum, luând în considerare condiţiile geografice, aceleaşi dispoziţii ar putea să nu fie aplicate în cazul teritoriilor noilor membri, după toate probabilităţile ţări componente ale Grupului de la Vişegrad, adică Polonia, Ungaria, Republica Cehă şi, eventual, Slovacia. O asigurare ce ar putea fi echilibrată cu un angajament al Rusiei de nonstaţionare a trupelor sale în Ucraina şi Belarus. O mie cinci sute de kilometri de uscat, fluvii şi mlaştini s-ar interpune astfel între forţele pe care, în perioada Războiului Rece, le despărţeau doar apele fluviului Elba.
Un al doilea motiv este că, departe de a se constitui într-o ameninţare pentru Rusia, lărgirea NATO înspre ţările respective este cea mai bună garanţie pentru extinderea spre acea zonă a Europei a politicii de pace care domneşte între membrii Alianţei încă de la crearea acesteia. Ideea că Alianţa, astfel lărgită, ar putea servi unei politici agresive îndreptate împotriva cuiva, cu atât mai puţin împotriva puterii militare a Moscovei, nu rezistă nici măcar la o analiză superficială. Adevărul este că, dacă în această regiune apare o cauză de tulburări, aceasta rezidă în primul şi în primul rând, şi înainte de toate, în tensiunile dintre statele din zonă sau din interiorul uneia sau alteia dintre ţări (fosta Iugoslavie federativă nu numai cu problema Kosovo), Albania, Macedonia, Nagorno-Karabah, Abhazia, Osetia, Transnistria, dar și de cel din Cecenia. Trebuie să subliniem rolul Rusiei în aceste conflicte. În diferendul din Nagorno-Karabah, Moscova nu a jucat un rol-cheie, nu a fost detonatorul acestui conflict, iar astăzi Rusia încearcă să mențină relații bune cu ambele părți – atât cu Armenia, cât și cu Azerbaidjan. Rusia s-a implicat mai tare în conflictele din Georgia. Dar aici vreau să menționez că în această țară cauzele izbucnirii au fost unele interne. Rolul naționalismului georgian, al președintelui Gamsakhurdia, a fost unul fatal și doar pe urmă Rusia s-a implicat direct. În Transnistria noi am văzut că Federația Rusă s-a implicat chiar din primele zile, iar Armata a 14-a a fost un catalizator al conflictului. Și, în fine, e vorba de Ucraina, unde au izbucnit ultimele conflicte, iar „mâna Moscovei” se vede de departe, iar noi deja putem spune că acesta nu este un conflict local, ci unul internațional, ruso-ucrainean.
Aderarea lor la Alianţă ar fi, pentru Rusia, cea mai bună garanţie pentru stabilitatea acestei Europe ce-i este vecină şi împotriva unor eventuale tentative de exploatare a „perioadelor de vid”, care ar afecta puterea rusească, sau a unor crize din interiorul Comunităţii Statelor Independente.
În realitate, ceea ce motivează, în principal, obiecţiile Kremlinului la adresa intrării unora dintre foştii săi sateliţi în Alianţa Atlantică este o problemă de prestigiu, de „rang” în lume.
Doctrina militară rusă din aprilie 2000, descria extinderea NATO şi cooperarea cu fostele republici sovietice ca pe nişte ameninţări la securitatea rusă. Lărgirea NATO era percepută ca o ofensivă antirusă, care ar fi putut până la urmă să înglobeze toate fostele republici sovietice şi să le submineze interesele naţionale.
La sfârşitul lui 2001, Kremlinul înţelesese deja că opoziţia deschisă faţă de extinderea NATO va fi ineficientă şi va slăbi prestigiul Rusiei. Consensul Alianţei cu privire la un al doilea val de extindere avea să demonstreze din nou scăderea influenţei regionale şi globale a Rusiei.
Moscova se opunea vehement intrării în NATO a celor şapte ţări invitate la Praga, în 2002, – Bulgaria, România, Slovenia, Lituania, Letonia, Estonia şi Slovenia-, şi avertiza că o astfel de mişcare ar grăbi apariţia unui conflict cu Alianţa. Deşi Kremlinul acceptase deja inevitabilitatea intrării acestor state în NATO, a continuat totuşi să ameninţe cu acţiuni nespecificate, în cazul în care interesele Rusiei erau încălcate.
În ciuda opoziţiilor Rusiei, Alianţa s-a extins, au devenit membre ţările invitate la Praga, în aprilie 2004.
Pe de alta parte, argumentul forte pentru care nu credem în contrapropaganda rusă, cam stearpă, este generarea (şi degenerarea) conflictului ucrainean şi anexarea Crimeei.
Evoluţia mediului de securitate este caracterizată acum de aceeaşi dinamică complexă: eforturile pentru integrare europeană şi euroatlantică a statelor din sud-estul şi centrul Europei, versus dorinţa maximă a liderilor politici de la Moscova de a reface imperiul şi „sferele de influenţă”.
Preocupările Rusiei sunt de a recâştiga un rol de decizie în problemele internaţionale (ajutată, indirect, de dorinţa ţărilor asiatice de a-şi creşte rolul în viaţa politică mondială), este în conflict nemijlocit cu extinderea protecţiei NATO asupra ţărilor democratice din Europa Centrală şi de Est.
La toate acestea se adaugă crizele din Ucraina, din zona Golfului şi din Asia Centrală, efectele crimei organizate şi ale sărăciei. Sunt create condiţiile ca stabilitatea şi securitatea mondială să fie influenţate din ce în ce mai mult de aceşti factori.
Anexarea Crimeei este o poveste de mai multe secole.
În data de 8 aprilie 1783, țarina Ecaterina cea Mare a Rusiei proclama anexarea Peninsulei Crimeea la Rusia. Azi, Crimeea este un teritoriu disputat de Rusia și de Ucraina, aflat de facto sub control rus, ca urmare a invaziei rusești din 2014. Din cauza anexării Crimeii, Rusia este supusă mai multor sancțiuni internaționale.
Crimeea a fost un teritoriu disputat încă din Antichitate. O vreme, Crimeea a fost inclusă în Imperiul Persan. Ulterior, ea a trecut sub controlul grecilor, apoi sub cel al Imperiului Roman și, mai apoi, al Imperiului Bizantin. În epoca migrațiilor, nordul peninsulei a fost subiect de dispută între romani și goți, apoi între bizantini, cumani, khazari și slavi. În Evul Mediu, italienii, mai ales genovezii și venețienii, și-au creat colonii în Crimeea. Genova a fost câștigătoarea competiției cu Veneția pentru controlul coloniilor italiene din Crimeea.
Sudul peninsulei a rămas o provincie bizantină, care a evoluat în ceea ce este cunoscut în istorie sub numele de Principatul de Theodoro, care a rămas sub suzeranitatea Imperiului Bizantin de Trapezunt.
Din 1238, Crimeea a fost cucerită de Imperiul Mongol, iar după destrămarea acestuia a devenit parte a Hanatului Hoardei de Aur.
Tătarii au condus Hanatul Crimeii, aflat în război cu polonezii, cu lituanienii, cu cazacii și cu Principatul Moldovei pentru controlul stepelor din sudul de azi al Ucrainei. Din 1449, Hanatul Crimeii a devenit stat vasal Imperiului Otoman, iar dependența față de sultanii din Constantinopole a crescut treptat.
Populația hanatului era compusă în principal din tătari, însă includea și cumani, precum și alți turci kîpceaci, greci, italieni, armeni, evrei și urmașii goților, din ce în ce mai puțini, convertiți la Islam.
În 1783, Hanatul Crimeii a fost anexat de Imperiul Rus. Între 1853 și 1856, peninsula a devenit unul dintre principalele teatre de operațiuni ale Războiului Crimeii, încheiat cu victoria coaliției compuse din Franța, Anglia, Piemont și Imperiul Otoman asupra Rusiei. Una dintre consecințele acestui război a fost Unirea Principatelor Moldovei și Țării Românești și restituirea de către Rusia către români a trei județe din sudul Basarabiei, cotropite de ruși în 1812.
Crimeea a rămas parte a Imperiului Rus până la revoluțiile din 1917. După ce bolșevicii au preluat controlul asupra Sankt Petersburgului și a Moscovei, Crimeea a rămas unul dintre bastioanele rezistenței împotriva comuniștilor. A fost controlată de ofițerii Armatei Albe și de cei ai Armatei Verzi până în noiembrie 1920, când comuniștii au reușit să cucerească peninsula. Aproape 150.000 de ruși loiali țarismului s-au refugiat în Imperiul Otoman și în România, iar alți 150.000 au fost uciși de comuniști.
În Cel de-al Doilea Război Mondial, Crimeea a fost cucerită, în 1941, de către români și germani și recucerită de ruși în 1944. Naziștii au ucis 40.000 de evrei crimeeni. La rândul lor, rușii i-au deportat în Uzbekistan pe cei 283.000 de tătari crimeeni, drept pedeapsă pentru colaborarea lor cu naziștii.
În 1954, în cadrul URSS, Rusia a cedat Crimeea Ucrainei, în condițiile în care Ucraina încorpora și teritorii românești, poloneze și slovace. În 2014, Rusia a invadat și anexat Crimeea, după revoluția ucraineană pro-occidentală.
Ocuparea militară a spaţiului european nu mai reprezintă o soluţie de rezolvarea dilemelor de natură geopolitică ale Rusiei, astfel încât se impune reorganizarea spaţiului european care „ar face din acest sector geopolitic un aliat strategic de nădejde al Moscovei, păstrându-i suveranitatea, autonomia şi autarhia”. O Europă unită din punct de vedere politic şi economic, în jurul axei Paris – Berlin, reprezintă un obiectiv strategic al Kremlinului. Federaţia Rusă este interesată să contribuie la unificarea europeană, să consolideze legăturile de integrare cu Europa Centrală sub semnul axei Moscova-Berlin, axa de bază a politicii externe ruseşti. „Eurasia – scrie Aleksandr G. Dughin – are nevoie de o Europă aliată şi prietenă. Din punct de vedere militar ea nu va prezenta încă mult timp (fără SUA) un pericol serios, iar cooperarea economică cu o Europă neutră poate să rezolve majoritatea problemelor tehnologice ale Rusiei şi Asiei, în schimbul resurselor şi al parteneriatului strategic”.
În efortul de „finlandizare” a întregii Europe, Kremlinul se confruntă cu procesul de reorganizare a spaţiilor apropiate nemijlocit de Rusia, respectiv apariţia unui „cordon sanitar” şi care grupează, în aceste momente, o serie de state membre NATO (Polonia, Cehia, România, Bulgaria, Turcia). „Este vorba despre apariţia unei zonei geopolitice între Marea Baltică şi Marea Neagră, formată din state ce nu pot să intre ca nişte componente depline în Europa, dar care resping cu îndârjire Moscova şi Eurasia. Pretendenţii titlului de membri ai «cordonului sanitar» sunt următorii: popoarele baltice (lituanienii, letonienii, estonienii), Polonia (inclusiv Prusia Occidentală), Bielorusia (această idee este susţinută de minoritatea catolică antieurasiatică), Ucraina (cea occidentalizată, în special – uniato-catolică), Ungaria, România (la fel sub influenţa uniaţilor), Cehia şi Slovacia. Este evident că pretutindeni este vorba de sectorul catolic al Europei de Est care a aparţinut, tradiţional, zonei de influenţă a Occidentului. Totodată noi avem de a face cu aceleaşi ţări care s-au manifestat (nu o singură dată) în istoria geopoliticii, în calitate de pârghii de distrugere a formaţiunilor continentale – Imperiul Rus, Imperiul Austro-Ungar, nu demult URSS. Sarcina Eurasiei este ca acest cordon să nu existe. Aceasta este în interesul Europei şi al Rusiei”, concluzionează geopoliticianul rus Aleksandr G. Dughin. Reîmpărţirea noilor formaţiuni statale şi crearea în locul statelor a federaţiilor sau a câtorva state a căror orientare geopolitică va fi univocă, respectiv formaţiuni mici, unitare din punct de vedere etnic, cultural şi confesional, va permite o integrare mai uşoară în blocuri geopolitice mari. Dintr-o astfel de perspectivă geopolitică poate fi înţeles planul Kremlinului de a întreţine o serie de „conflicte îngheţate” în spaţiul ex-sovietic, în speţă Transnistria, care pot împiedica constituirea acelui „cordon sanitar” atât de temut de sovietici şi, mai apoi, de ruşi. „Sarcina Eurasiei este ca acest cordon să nu existe. Aceasta este în interesul Europei şi al Rusiei. Dacă e să privim aceste formaţiuni în calitate de state, ele sunt nejustificate, sunt contradictorii din punct de vedere etnic şi confesional, sunt înapoiate din punct de vedere strategic şi economic, sunt lipsite de resurse. Cu alte cuvinte, existenţa acestor state fictive are sens doar ca zone strategice, susţinute artificial de atlantism. Pretutindeni există factori care le leagă de Eurasia (pot fi: ortodoxia, conştientizarea înrudirii cu slavii, prezenţa populaţiei ruse, apropierea istorică, câteva componente laolaltă etc.), există însă şi factori opuşi, care le apropie de Occident (catolicismul, uniaţii, eterogenitatea etnică, tradiţiile politice de suveranitate etc.). Atâta timp cât aceste formaţiuni reprezintă un întreg, ele nu pot să prefere nici una din aceste două orientări şi tocmai de aceea devin un «cordon sanitar» în sensul deplin al acestui cuvânt. Integrarea cu Estul este împiedicată de unele elemente, integrarea cu Occidentul, de altele.
“De aici rezultă această permanentă instabilitate internă şi externă, provocată de aceste ţări, ceea ce dă apă la moară talasocraţiei şi este o piedică permanentă în calea geopoliticii eurasiatice şi a blocului continental”, scrie Aleksandr G. Dughin.
Geopoliticienii de la Moscova recomandă ca formulă de înlăturare a acestui „cordon sanitar” reîmpărţirea totală a noilor formaţiuni statale şi crearea în locul statelor a federaţiilor sau a câtorva state a căror orientare geopolitică va fi univocă. „Formaţiunilor mici – scrie Aleksandr G. Dughin – , unitare din punct de vedere etnic, cultural şi confesional, le va fi mai uşor să se integreze în blocurile geopolitice mari, iar în prezenţa unor relaţii strânse de alianţă, dintre Rusia şi Europa, noile frontiere nu vor însemna un prag adevărat, o ruptură. Mai mult decât atât, numai lipsa acestui «cordon sanitar» poate să facă aceste relaţii general eurasiatice reale, să transforme spaţiul dintre «Dublin şi Vladivostok» într-o zonă de cooperare eurasiatică, de colaborare şi parteneriat strategic”. În planurile geopolitice ale Kremlinului, Serbia reprezintă avanpostul Eurasiei în Balcani, astfel încât un „bloc ortodox”, de la Nistru până în Muntenegru, cu România reunificată, trebuie să se formeze în colaborare cu Berlinul. Un Berlin trufaş, cu aere de superioritate, căruia i se oferă al IV-lea Reich: „partea cea mai de vest a Europei Centrale, din Prusia, prin Cehia şi Slovacia, spre Ungaria şi Austria, apoi spre Croaţia, până la Marea Adriatică” astfel încât „continuarea firească a Rusiei spre vest, în regiunea balcanică – opinează Aleksandr G. Dughin –, va fi logică şi acceptabilă, nu va încălca echilibrul geopolitic al Europei Centrale care, din punct de vedere geopolitic, aparţine sferei de influenţă a Germaniei”.
Aşadar, Axa Berlin-Moscova devine clară. Washingtonul îşi caută aliaţi în Europa de Est.
După cel de Al Doilea Război Mondial, Statele Unite s-au erijat în protectorul Europei. Chiar proiectul Uniunii Europene a fost sugerat şi mai apoi sprijinit de SUA. În timpul războiului rece, NATO a reprezentat cheia de boltă a politicii americane în Europa. După căderea comunismului, rolul NATO în Europa Occidentală a scăzut, iar Germania a văzut în asta o oportunitate de îndepărtare faţă de Washington.
Astfel, primul dezacord major a apărut în anul 2001, după atentatele din 11 septembrie. Atunci SUA au activat articolul 5 (principiul apărării colective), iar statele membre ale tratatului au răspuns, dar implicarea Germaniei în Afganistan a fost redusă, desfăşurând o forţă relativ mică şi cu restricţii în privinţa operaţiunilor de luptă. În războiul din Irak, Germania nu s-a implicat deloc, nemaifiind obligaţi de tratat. În urma acestei poziţionări, relaţia SUA – Germania a avut de suferit dar lucrurile păreau că vor fi reglate.
Totuşi, criza s-a adâncit mai mult în anul 2013, când a început scandalul declanşat de Edward Snowden. Activitatea CIA la Berlin a fost pusă sub lupă, au apărut informaţii despre ascultarea telefonului Angelei Merkel de către NSA, iar sondajele arătau o prăbuşire a încrederii publicului german în SUA. Scandalul declanşat de informaţiile oferite de Snowden au dus la expulzarea şefului antenei CIA la Berlin, la înaintarea mai multor proteste diplomatice şi, inevitabil, au dus relaţiile SUA-Germania la un nou minim istoric.
Principalul beneficiar al aceste crize a fost Rusia care s-a grăbit să-i ofere azil lui Edward Snowden, acesta fiind şi la această oră refugiat în Rusia şi aflându-se sub protecţia administraţiei de la Kremlin. În comunitatea de informaţii s-a vorbit la acea oră  chiar despre o strângere a relaţiilor între FSB şi BND pe teme de contraspionaj. Răcirea relaţiilor dintre Germania şi SUA a continuat cu „scandalul Volkswagen” din anul 2015. Pe măsura distanţării de Washington, Berlinul s-a apropiat tot mai mult de Kremlin, iar acest lucru a fost foarte evident la începutul conflictului ruso-ucrainean. După începerea ostilităţilor din Crimeea şi după impunerea sancţiunilor împotriva Rusiei, compania germană Rheinmetall a fost acuzată că a construit o bază ultramodernă de antrenament pentru ministerul Apărării din Rusia. Izomorfismul dintre politicile externe ale Germaniei şi Rusiei a continuat, Berlinul obţinând preţ preferenţial pentru gazul rusesc.
În logica acestor relaţii, în anul 2015, în plin regim sancţionator împotriva Rusiei, se semnează proiectul de construcţie al gazoductului North Stream 2. Acesta va fi realizat de Gazprom împreună cu firme din Germania şi Franţa. Gazele naturale vor fi transportate din Rusia spre Germania prin Marea Baltică, ocolind Polonia, Ucraina şi ţările baltice. Practic, acest proiect transformă Germania în principalul distribuitor al gazului rusesc în Uniunea Europeană. North Stream 2 este privit cu multă reticenţă de către statele Est-europene şi de SUA pentru că prin acest gazoduct Rusia câştigă mult mai multă influenţă la nivel european.
Criticile Est-europene şi americane la adresa North Stream 2 nu au împiedicat Germania să susţină în continuare proiectul. De curând chiar, Rusia şi Germania au semnat la Forumul Economic Internaţional de la Sankt Petersburg (Supranumit ”Davosul rus”)  o declaraţie comună privind iniţiativa strategică bilaterală intitulată „Parteneriat pentru eficienţă”. Documentul semnat de miniştrii Maksim Oreşkin şi Peter Altmaier, are drept scop îmbunătăţirea eficacităţii economiei ruse prin intermediul tehnologiilor germane.
În semn de protest față de procedurile lansate în Rusia împotriva lui Michael Calvey, cofondator al Fondul Baring Vostok, ambasadorul Statelor Unite la Moscova Jon Huntsman a boicotat ediția din 2019 a formului.
Cooperarea ruso-germană se vede şi în ceea ce priveşte poziţionare internaţională a celor două state. Ambele manifestă deschidere către investiţiile chineze şi sunt favorabile păstrării unui acord cu Iranul. Relaţiile dintre Berlin şi Moscova nu sunt tot timpul roz, există divergenţe, dar Germania este conştientă că implicare prea mare a americanilor în treburile Europei îi ştirbeşte din prestigiu şi putere. Pe de altă parte, nici Rusia nu vrea creşterea puterii SUA în Europa. Astfel, dincolo de interesele economice, cele două state sunt unite şi de interesul strategic de a ţine SUA cât mai departe de afacerile europene. Reorientarea SUA către Europa de Est Dacă multe din statele occidentale văd în NATO un organism fără sens, care serveşte doar intereselor americane, în Europa de Est problema se pune cu totul altfel. Incursiunea ”omuleţilor verzi” în Ucraina a tras un puternic semnal de alarmă pentru Polonia, România şi statele baltice. Mişcarea Kremlinului a resemnificat NATO în Europa de Est. Statele foste comuniste din Est, mai ales cele cu graniţă comună cu Rusia au înţeles că singurul organism care le oferă protecţie în faţa Rusiei este NATO, iar NATO înseamnă SUA. Administraţia de Washington profită şi ea de această situaţie şi a cerut imperativ respectarea acordurilor de intrare în NATO şi alocarea a 2% din PIB pentru Apărare, ceea ce duce la un nou conflict cu Germania care refuză acest lucru. România s+a conformat. Prin apropierea de statele Est-europene, SUA îşi păstrează încă o voce puternică la nivelul UE şi după Brexit.
Pentru Germania pare să primeze problema economică în relaţia cu Rusia, pentru că are nevoie de gaz, dar şi viziunea europeană a Angelei Merkel este una total diferită de viziunea americană. Merkel şi mai nou Macron susţin că Uniunea Europeană trebuie să fie o forţă de sine stătătoare care să concureze cu SUA, China şi Rusia dar acest lucru nu se poate întâmpla decât dacă toate statele membre trag în aceiaşi direcţie. E greu să vorbeşte de Uniunea Europeană unitară când propui două viteze sau când nu ţi cont de problemele Europei de Est cu Rusia. Germania poate face acorduri echidistante cu Rusia, pot existata tratate care să fie respectate de ambele părţi dar state ca Letonia, Lituania, Estonia, Polonia sau România nu se pot aştepta la tratament corect din partea Rusiei. În acest context, apropierea de Washington devine esenţială.
Astfel, la nivelul Uniunii Europene se creează o nouă falie între Est şi Vest dincolo de cea economică. (Col (R) Florin Gulianu).

Surse bibliografice:
– https://www.profit.ro/stiri/politic/putin-incearca-la-forumul-economic-de-la-sankt-petersburg-sa-atraga-investitori-zguduiti-de-dosare-judiciare-19026328, accesat 07.05.2020,
– adev.ro/ptr4oa, https://adevarul.ro/international/europa/axa-berlin–moscova-devine-clara-washingtonul-isi-cauta-aliati-europa-est-1_5d148d0e892c0bb0c6daa7c2/index.html, accesat 07.05.2020,
– HUNTINGTON, Samuel, Political Order in Changing Societies, Yale University Press, New Haven, 1968; http://projects.iq.harvard.edu/gov2126/files /huntington_political_order_changing_soc.pdf; accesat la data de 07.05.2020,
– http://geopolitics.ro/rusia-si-procesul-de-extindere-al-nato/, accesat 05.05.2020,
– https://www.dw.com/ro/cum-pot-fi-solu%C8%9Bionate-conflictele-armate-din-europa-de-est/a-42901290, accesat în 07.05.2020,
– https://stirileprotv.ro/stiri/international/expert-rus-cu-10-rachete-satan-2-rusia-poate- distruge-intreaga-populatie-a-sua.html, 07.05.2020,
– https://www.aesgs.ro/trecutul-si-perspectiva-unui-conflict-inghetat/,
– http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie accesat 05.05.2020.

Eveniment

Buchetul în funcție de personalitate, ce flori i se potrivesc

Publicat

pe

Buchetul în funcție de personalitate, ce flori i se potrivesc

Am dus odată un buchet de crini albi, uriași, parfumați cât toată bucătăria, unei colege care tocmai se mutase în primul ei apartament. Mi s-a părut o alegere impecabilă. A doua zi mi-a scris, jumătate amuzată, jumătate stânjenită, că i-a scos pe balcon fiindcă mirosul îi dădea dureri de cap și că nu voise să-mi spună asta de față. Buchetul costase cât o cină în doi. Efectul lui real a fost o migrenă și un balcon ocupat.

De atunci mă uit altfel la lucrurile astea. Florile nu se aleg ca un produs, după cât de impresionant arată în vitrină, ci ca un mesaj care ajunge la o persoană anume, cu istoria ei, cu gusturile ei, cu felul ei de a se comporta când se emoționează în fața altora. Același buchet, cu aceleași flori și același preț, poate să fie perfect pentru cineva și complet pe lângă pentru altcineva.

Ideea de a alege florile după personalitate sună, la prima vedere, a subiect de revistă. În practică e mult mai puțin misterioasă. Nu îți trebuie nicio teorie. Îți trebuie două minute de atenție și memoria a ceea ce ai văzut la omul acela acasă, ce poartă, cum vorbește, ce îl scoate din sărite. Restul vine aproape de la sine.

De ce florile spun mai multe despre destinatar decât despre ocazie

Ocazia stabilește doar cadrul, iar reacția reală depinde de firea celui care primește buchetul. Multă lume pornește invers. Aniversare, deci ceva vesel. Înmormântare, deci ceva sobru. Cerere în căsătorie, deci trandafiri roșii. Logica nu e greșită, e doar incompletă.

Am observat asta cel mai clar la petreceri. Sunt oameni care, când primesc flori, se aprind la față, mulțumesc de trei ori, cheamă pe cineva să vadă și pun buchetul pe masa cea mai vizibilă din casă. Și sunt oameni care spun un mulțumesc scurt, duc buchetul în bucătărie și se întorc repede la conversație. Al doilea tip nu e nerecunoscător. Doar că atenția publică îl face inconfortabil, iar un buchet mare, viu colorat, cu celofan care foșnește la fiecare mișcare, îl expune exact în felul în care el nu vrea să fie expus.

De aici vine diferența dintre un cadou care place și unul care nimerește. Cel care place e frumos și cam atât. Cel care nimerește îi transmite omului că l-ai văzut cu adevărat, iar asta rămâne în memorie mult după ce florile s-au uscat.

Ideea nu e nouă, apropo. În epoca victoriană circula ceea ce astăzi numim floriografie, un vocabular simbolic al florilor, cu înțelesuri atribuite fiecărei specii și chiar felului în care era prinsă panglica. Se exagerează adesea cât de riguros era folosit sistemul acela, dar impulsul din spatele lui e cât se poate de real. Oamenii au vrut mereu ca buchetul să spună ceva precis. Diferența e că astăzi codul nu mai e comun, nimeni nu mai știe pe de rost ce înseamnă o floare anume, așa că mesajul se transmite altfel, prin potrivire.

Cum citești personalitatea cuiva înainte să intri în florărie

Nu e nevoie de nicio analiză elaborată. Trei indicii banale, pe care le are oricine la îndemână, rezolvă cea mai mare parte din problemă.

Ce observi în casa omului

Casa e cel mai onest indiciu. Dacă intri la cineva și vezi pereți albi, două obiecte pe raft și o singură plantă verde într-un ghiveci de ceramică mată, ai deja răspunsul. Persoana aceea preferă lucrurile curate, cu linii clare. Un buchet stufos, cu zece specii amestecate și panglică lucioasă, va arăta acolo ca un intrus care a greșit adresa. Șapte lalele albe într-o vază simplă, în schimb, vor părea că au fost dintotdeauna acolo.

Invers, dacă intri într-o casă cu perne colorate, tablouri suprapuse, cărți în teancuri pe jos și o colecție de căni care nu seamănă între ele, restrângerea nu mai e o virtute. Acolo un buchet abundent, cu contraste puternice, se integrează firesc. Am o verișoară care are trei modele diferite de perdele în același living și care mi-a spus odată, foarte serios, că florile albe o deprimă. Nu glumea deloc.

Ce spune garderoba despre paleta lui de culori

Culorile pe care cineva le poartă zilnic sunt, de regulă, culorile în care se simte bine. E o scurtătură care funcționează surprinzător de des. Cineva care se îmbracă în bej, gri și verde stins nu se va regăsi într-un buchet fucsia cu portocaliu, oricât ar fi de spectaculos. Nu fiindcă nu i-ar plăcea culorile în general, ci pentru că buchetul acela va domina camera în care își petrece serile.

Sunt și excepții, evident. Unii se îmbracă sobru din motive profesionale și compensează acasă cu culoare. Dacă bănuiești că e cazul, uită-te la accesorii, la husa telefonului, la geantă, la ce își pune pe birou. Acolo iese la iveală preferința adevărată.

Cum reacționează la atenția publică

Indiciul pe care îl ignoră cei mai mulți. Un buchet livrat la birou, pe la unsprezece dimineața, cu curier, în fața a douăzeci de colegi, e un gest complet diferit de același buchet lăsat acasă, seara. Pentru unii, prima variantă e punctul culminant al zilei. Pentru alții e o mică tortură. Dacă persoana evită de obicei să povestească despre viața ei personală la muncă, livrarea la birou o pune într-o poziție ingrată, în care trebuie să dea explicații pe care nu și le dorea.

Firea rezervată și florile care nu forțează atenția

Pentru oamenii discreți merg buchetele cu puține specii și cu o paletă restrânsă. Lalelele funcționează aproape întotdeauna. Freziile la fel, cu parfumul lor blând. Eustoma are o eleganță ușor demodată care prinde foarte bine aici, iar hortensia într-un singur ton rezolvă și problema volumului, fiindcă umple fără să facă zgomot vizual.

Buchetul nu trebuie să fie mic, trebuie să fie liniștit. Poți avea douăzeci de fire de lalele albe și tot va părea discret, fiindcă ochiul are de procesat o singură formă și o singură culoare.

Ce ajută enorm la acest tip de persoană e ambalajul sobru. Hârtie mată în tonuri naturale, fără celofan, fără sclipici, panglică de bumbac sau de satin într-o nuanță apropiată de a florilor. Cineva care nu vrea să atragă privirile nu vrea nici ca buchetul lui să foșnească pe hol până la lift.

Parfumul e capitolul la care se greșește cel mai des. Crinii și zambilele au un miros care ocupă tot spațiul, iar unele soiuri de eucalipt intră în aceeași categorie. Într-un apartament mic, cu ferestrele închise iarna, devine copleșitor în două zile. Pentru firile sensibile la stimuli, un buchet aproape neutru olfactiv e o alegere mai bună decât unul care se simte din camera alăturată.

Extrovertitul care se simte bine în centrul atenției

Aici lucrurile sunt mai simple și, sincer, mai distractive. Persoanele expansive, care râd tare, fac poze la orice și au deja un plan pentru unde să pună buchetul, răspund excelent la volum și la culoare. Gerberele merg mereu. Floarea soarelui are un efect de bună dispoziție greu de egalat. Ranunculus în nuanțe intense sau trandafirii în două culori contrastante arată exact cât de mult trebuie pentru cineva care nu se ferește de privirile din jur.

Tot aici funcționează partea teatrală. Buchetul supradimensionat, livrat la birou, cu un mesaj scris pe panglică pe care îl citește toată lumea din open space, aterizează perfect. N-are rost să fii subtil cu cineva care apreciază fățiș gestul mare.

Un singur avertisment, învățat pe pielea mea. Volumul nu înseamnă îngrămădeală. Am văzut buchete uriașe care arătau ca o grămadă de flori legate în grabă, fără nicio ierarhie între ele. Chiar și un buchet exuberant are nevoie de o floare dominantă și de un ritm al compoziției. Altfel obosește privirea, iar în poze, care contează enorm pentru acest tip de om, iese prost.

Pragmaticul care întreabă întâi cât rezistă buchetul

Sunt oameni care primesc flori și, la douăzeci de secunde după mulțumire, se gândesc deja la momentul în care vor trebui aruncate. Nu sunt cinici, sunt practici. Pentru ei, un buchet care se ofilește în trei zile rămâne o mică frustrare, oricât de frumos ar fi fost la început.

Florile cu rezistență lungă rezolvă problema. Crizantemele trec ușor de două săptămâni. Garoafele, cam la fel, cu condiția să retezi tijele din când în când. Eustoma, alstroemeria și orhideele tăiate depășesc de obicei zece zile dacă apa se schimbă la două zile. Merge și planta în ghiveci, care elimină complet efemeritatea, deși pierde din spectacolul momentului.

Alternativa modernă e buchetul din trandafiri de săpun sau din materiale care nu se degradează. Aici opiniile sunt împărțite și le înțeleg pe amândouă. Unii le consideră un compromis, alții le consideră soluția evidentă pentru cineva care vrea să păstreze cadoul. Am văzut destule cazuri în care un buchet de săpun a stat pe comodă doi ani și era arătat oaspeților. Florile naturale, oricât de scumpe, nu au cum să facă asta.

Ce contează la pragmatic e senzația că nu s-a risipit nimic. Un buchet mediu, bine construit, dintr-o floare care ține, are mai mult impact decât unul enorm care se face praf până duminică.

Romanticul clasic și de ce trandafirul rămâne o alegere sigură

Se spune adesea că trandafirii roșii sunt o alegere lipsită de imaginație. Uneori chiar sunt. Dar pentru romanticul autentic, adică pentru omul care crede în simboluri și ține minte aniversări fără să și le noteze în telefon, trandafirul roșu nu e clișeu, e limbaj. E singura floare al cărei sens l-a păstrat toată lumea, fără să fie nevoie de explicații.

Diferența dintre un buchet de trandafiri banal și unul memorabil ține de execuție, nu de idee. Număr impar, tije curate, o singură verdeață discretă, fără gips albit și fără hârtie strălucitoare. Nouă trandafiri roșii aranjați în spirală, cu hârtie mată neagră sau crem, arată complet altfel decât aceiași nouă trandafiri împachetați în celofan cu buline.

Pentru romanticii mai delicați, care preferă nuanțele calde, merg trandafirii pudrați, cei în tonuri de piersică sau soiurile cu petale multe, tip grădină. Au un aer nostalgic, ușor demodat în sensul bun al cuvântului, și se potrivesc oamenilor care păstrează scrisori.

Spiritul creativ care vrea ceva ce nu a mai văzut

Creativii sunt cei mai grei clienți dintr-o florărie și, în același timp, cei mai recunoscători când nimerești. Ei nu caută frumusețe convențională, caută ceva interesant. Textura contează mai mult decât culoarea, iar formele neregulate sunt un plus, nu un defect.

Combinațiile neașteptate funcționează cel mai bine. Protea are o formă aproape arhitecturală. Anthuriumul aduce luciu și geometrie. Ramurile uscate, iarba de pampas, spicele sau eucaliptul dau volum fără să adauge culoare, iar elementele care nu sunt flori, păstăile sau bumbacul, schimbă complet registrul buchetului. Merge și varianta monocromă construită din trei texturi diferite ale aceleiași culori, care e mult mai greu de făcut decât pare.

Un truc care mi-a ieșit de mai multe ori e să las buchetul deliberat asimetric. O floare mai înaltă care iese din compoziție, o ramură care pleacă lateral. Pentru cineva cu ochi format, asimetria aceea citită corect e semnul că buchetul a fost gândit, nu scos dintr-o vitrină cu douăzeci identice.

Nostalgicul și florile care aduc înapoi o curte de bunici

Categoria asta e subestimată în România și mi se pare că merită mai multă atenție. Sunt oameni pentru care florile de grădină înseamnă mai mult decât orice import exotic. Bujorii sunt campionii absoluți aici. Liliacul vine imediat după, urmat de dalii, crăițe, zambile de primăvară și lăcrămioare. Flori pe care le-au văzut la bunici, în curte, în ghivece de tablă vopsite în verde.

Pentru ei, un buchet scump de orhidee albe e pur și simplu rece. Un braț de bujori roz, în schimb, îi mișcă instantaneu. E vorba de memorie olfactivă și vizuală, care e mult mai puternică decât estetica pură. Am văzut oameni cu ochii în lacrimi la un buchet de liliac cules din curte, oameni care ar fi rămas complet indiferenți la un aranjament de trei ori mai scump.

Problema practică e sezonalitatea. Bujorii se găsesc câteva săptămâni pe an, liliacul și mai puțin. Dacă persoana e de tipul ăsta și aniversarea ei cade în noiembrie, merită să cauți echivalente ca senzație, nu ca specie. Crizantemele de grădină, daliile târzii sau garoafele mari fac o treabă bună în direcția asta.

Persoana obosită sau anxioasă și florile care liniștesc

Nu toate buchetele sunt pentru sărbători. Uneori le trimiți cuiva care trece printr-o perioadă grea, iar acolo regulile se schimbă complet. Culorile puternice pot obosi. Buchetele foarte mari cer efort, trebuie tăiate tijele, găsită vaza, schimbată apa, iar pentru cineva epuizat asta devine încă o sarcină pe listă.

Merge mai bine ceva mic, într-un recipient care nu cere pregătire. Un aranjament gata pus în cutie, cu burete umed la bază, sau o plantă în ghiveci care nu are nevoie de nimic zilnic. Cromatic, nuanțele pale, verzuiul, albul spart, roz foarte deschis. Nimic care să țipe din colțul mesei.

Mesajul, în cazul ăsta, contează mai mult decât florile. Un rând scris de mână, scurt, fără patos, face mai mult decât zece specii rare puse la un loc.

Cum influențează culoarea percepția buchetului

Culoarea e primul lucru pe care îl procesează creierul, înaintea formei și cu mult înaintea speciei. De asta merită gândită separat, înainte de a alege florile propriu-zise.

Roșu, roz și registrul afectiv

Roșul e citit aproape universal ca declarație, ceea ce îl face excelent într-o relație romantică și riscant în orice alt context. Rozul pudrat transmite tandrețe fără presiune, motiv pentru care funcționează bine când relația e la început sau când nu e romantică deloc. Fucsia stă la polul opus, e energie pură și veselie, potrivit pentru firile expansive și cam obositor pentru cele rezervate.

Alb, crem și verde

Albul e curat, formal, uneori distant. Într-un context festiv poate părea prea sobru, într-o casă minimalistă e perfect. Verdele folosit ca element dominant, nu ca umplutură între flori, a devenit foarte popular în ultimii ani și merge excelent pentru bărbați, pentru birouri și pentru oricine nu vrea să pară că a primit un cadou sentimental.

Galben, portocaliu și mov

Galbenul are în România o reputație ciudată. Unii îl asociază cu despărțirea, alții cu prietenia și cu bucuria, iar linia dintre cele două interpretări trece pe la mijlocul generațiilor. Dacă nu știi sigur ce crede persoana, folosește-l ca accent, nu ca dominantă. Portocaliul e cald și optimist, se potrivește aniversărilor. Movul e cel mai subtil dintre toate, sugerează rafinament și e o alegere bună pentru cineva cu gusturi formate.

Ocazia care se suprapune peste personalitate

Aniversările sunt momentul în care cele două straturi, ocazia și firea omului, se ciocnesc cel mai des. Toată lumea vrea ceva festiv, dar festiv înseamnă altceva pentru fiecare. Soluția pe care am ajuns să o folosesc e să păstrez tonul general al zilei și să adaptez doar intensitatea. Pentru cineva discret, un buchet elegant cu un singur accent de culoare și un mesaj scris pe panglică. Pentru cineva expansiv, volum, contrast, poate și un element ludic alături.

Partea cu mesajul e mai importantă decât pare. Când cauți buchete de flori cu La multi ani, diferența dintre un cadou standard și unul personal stă adesea în cele două rânduri scrise pe panglică, nu în numărul de fire. Atelierul cu Daruri, fondat in 2024, este un brand romanesc de cadouri personalizate si buchete de flori. Conceptul e orientat spre tineri, cu accent pe calitate si pe un proces de comanda exclusiv, simplu si orientat catre client — de la selectie si mesaj pe panglica, la livrare. Exact genul de detaliu care transformă un buchet generic într-unul care i se potrivește omului.

Pentru celelalte ocazii logica rămâne aceeași. La o promovare profesională, buchetul trebuie să arate bine într-un mediu de birou, deci mai degrabă structurat și sobru. La o naștere contează practicabilitatea, fiindcă o cameră de spital nu are loc pentru un aranjament de un metru. La o împăcare, discreția bate spectacolul aproape întotdeauna.

Greșelile care se repetă cel mai des

Cea mai frecventă greșeală e alegerea după propriul gust. Cumperi ce ți-ar plăcea ție, nu ce i-ar plăcea celuilalt, iar asta explică, după ochiul meu, aproape jumătate din buchetele nepotrivite. Imediat după vine supralicitarea prin preț, convingerea că un buchet mai scump e automat mai bun. Nu ține. Un buchet de trei sute de lei prost aranjat arată mai rău decât unul de o sută cincizeci făcut cu cap, fiindcă florile scumpe nu compensează niciodată o compoziție dezordonată.

Se uită apoi contextul fizic, care e mai important decât pare. Nu toată lumea are vază acasă. Sună banal, dar se întâmplă des la tineri care s-au mutat recent, iar un buchet mare ajunge în chiuvetă până se rezolvă problema. Dacă bănuiești că e cazul, un aranjament în cutie sau într-un recipient inclus scapă pe toată lumea de stres.

Ultima greșeală, și cea mai delicată, ține de alergii. Nu afli întotdeauna din timp, dar dacă știi că persoana are sensibilități respiratorii, ocolește florile intens parfumate și pe cele cu polen abundent. Crinii se pot curăța de stamine, ceea ce reduce mult problema, iar un florar bun face asta din oficiu, fără să i se ceară.

Cum îți dai seama dacă ai nimerit

Semnele apar în primele zece secunde, dacă te uiți. Persoana care ia buchetul și îl întoarce ca să îl vadă din toate părțile e un semn bun. Cea care caută imediat vaza, la fel. Cea care îl pune undeva pe un colț de masă și schimbă subiectul, mai puțin.

Al doilea test vine peste câteva zile. Dacă buchetul apare într-o poză, dacă se vede în fundalul unui apel video, dacă persoana îl pomenește într-o conversație, atunci a funcționat. Dacă nu, nu e nicio dramă, dar e o informație pe care merită să o reții pentru data viitoare.

Cu timpul se formează un fel de arhivă mentală. Știi că sora ta preferă albul, că un anumit coleg apreciază verdele structurat, că mama ta se topește la bujori și rămâne indiferentă la orhidee. Informația asta valorează mai mult decât orice ghid, fiindcă e verificată în practică, pe oameni reali, cu reacții reale. Iar buchetul care nimerește nu e niciodată cel mai scump din vitrină, ci cel ales de cineva care a fost atent.

Întrebări frecvente despre alegerea buchetului

Cum aleg un buchet dacă nu cunosc bine gusturile persoanei?

Pornește de la ce ai văzut la ea acasă și de la culorile pe care le poartă de obicei. Dacă tot nu ai suficiente indicii, alege un buchet cu o singură specie și o singură nuanță, în alb, crem sau roz pudrat, cu ambalaj mat. E varianta cu cel mai mic risc, arată bine în orice interior și nu transmite un mesaj pe care nu l-ai intenționat.

Ce flori se potrivesc unei persoane discrete?

Buchetele monocrome, cu puține specii, ambalate în hârtie mată, fără celofan și fără sclipici. Lalelele, freziile, eustoma și hortensia într-un singur ton funcționează foarte bine. Evită florile intens parfumate, cum sunt crinii sau zambilele, mai ales dacă persoana locuiește într-un apartament mic.

Ce buchet i se potrivește cuiva foarte sociabil?

Volum și contrast cromatic. Gerberele, floarea soarelui, ranunculus în nuanțe intense și trandafirii în două culori sunt alegeri sigure. Pentru acest profil merge și livrarea într-un context public, la birou sau la o petrecere, fiindcă gestul vizibil face parte din cadou.

Ce flori rezistă cel mai mult în vază?

Crizantemele trec de obicei de două săptămâni, iar garoafele, eustoma, alstroemeria și orhideele tăiate depășesc zece zile dacă apa se schimbă la două zile și tijele se retează scurt, în unghi. Pentru cineva care apreciază durabilitatea, un buchet mediu din aceste specii are mai mult impact decât unul mare din flori care se ofilesc rapid.

Ce culori e mai bine să evit când nu cunosc bine persoana?

Galbenul folosit ca dominantă, fiindcă percepția lui variază mult în România, de la simbol al prieteniei până la asociere cu despărțirea. Ca accent, alături de alte culori, nu ridică probleme. Roșul intens e la fel de riscant în afara unei relații romantice, pentru că se citește ca declarație.

Contează cu adevărat mesajul scris pe panglică?

Contează mai mult decât numărul de fire. Un mesaj scurt și personal transformă un buchet standard într-unul adresat unei persoane anume. La aniversări, unde majoritatea buchetelor arată destul de asemănător, mesajul e adesea singurul element care rămâne în memorie.

Ce trimit cuiva care trece printr-o perioadă grea?

Ceva mic, în nuanțe pale, aranjat deja într-o cutie cu burete umed sau într-un ghiveci care nu cere întreținere zilnică. Buchetele mari presupun efort, iar pentru cineva epuizat asta devine o obligație în plus. Un rând scris de mână alături face mai mult decât o compoziție elaborată.

Ce fac dacă persoana are alergii?

Ocolește florile cu polen abundent și pe cele cu parfum puternic. La crini, îndepărtarea staminelor reduce considerabil cantitatea de polen și pata galbenă care ajunge pe haine, iar un florar cu experiență face asta la cerere sau din obișnuință. Alternativele sigure includ trandafirii, lalelele, orhideele și buchetele din materiale care nu eliberează polen.

Citeste in continuare

Eveniment

Proiecție specială a comediei despre relații „În pielea mea” la Pitești, în prezența actorilor Oana Gherman, Vlad Gherman, Ioana Ginghină, pe 17 februarie

Publicat

pe

De

Spectatorii din Pitești sunt invitați pe 17 februarie la o întâlnire specială cu o parte din membrii echipei comediei „În pielea mea”: Oana Gherman, Vlad Gherman, Ioana Ginghină. Evenimentul va avea loc la Cinema City Vivo! Pitești de la ora 18:30. Proiecția filmului va începe la ora 19:00 și va fi urmată de o discuție cu actorii.

O comedie savuroasă despre un „schimb de roluri” pe care patru cupluri îl acceptă pe durata unui weekend, ce se dovedește un mod haios  prin care protagoniștii reușesc să-și cunoască mai bine partenerii și să renunțe la orgolii și preconcepții, „În pielea mea” propune o experiență de cinema relaxantă și amuzantă.

TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Mai multe detalii: inpieleamea.ro

Reprezentativă pentru modul în care majoritatea tinerilor se raportează la relațiile de cuplu, comedia „În pielea mea” îi reunește în distribuție pe Ioana State, George Tănase, Sergiu Costache, Oana Gherman, Vlad Gherman, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, alături de Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane și alții.

Regizorul și scenaristul Paul Decu, absolvent al  Facultății de Teatru UNATC „I.L.Caragiale” și al masteratului în regie de film de la MetFilm School Londra, a colaborat la realizarea primului său lungmetraj cu o echipă de profesioniști din care fac parte Adrian Pădurețu (imagine), Bogdan Ivanovici (sunet), Anca Miron (scenografie), Francisca Vass (costume).

O comedie actuală și colorată, filmul „În pielea mea” are premiera națională pe 10 februarie, distribuit de T.R.I.B.E. Films.

Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film și declarații din partea actorilor sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.

 „În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES. 

Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS; Producător  executiv: Adela Mara.

Manager producție: Iulia Cezara Roșu.
Casting: ELEPHANT MEDIA.

Realizat cu sprijinul: 

Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON

Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.
Partener social: Asociația „România Zâmbește”.

Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.rowww.instagram.com/tribefilms.ro/

Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA

Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.

Citeste in continuare

Eveniment

Peste 1400 de spectatori entuziaști la premiera de gală a comediei ÎN PIELEA MEA, cu: George Tănase, Ioana State, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Ioana Ginghină, Daria Jane, Mihai Găinușă

Publicat

pe

De

Premiera de gală a comediei „În pielea mea” de la Cinema City AFI Cotroceni București a fost primită pe 9 februarie de peste 1400 de spectatori cu aplauze, râsete și bucurie.
Numeroase vedete și influenceri au fost alături de actorii George Tănase, Ioana State, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane, Cătălin Coșarcă și Toto Dumitrescu.

„Este o comedie care nu urmărește tiparele ultimelor comedii lansate în ultimul timp la noi. Filmul are o narațiune jucăușă cu personaje construite în jurul unei tematici aprins dezbătută în societatea de astăzi. Filmul nu conține înjurături și este bazat pe situații inspirate din viața reală.”, spune regizorul Paul Decu.

Echipa filmului „În pielea mea”, scris și regizat de Paul Decu, propune spectatorilor o abordare amuzantă a unei situații des întâlnite în micile certuri dintr-un cuplu: pentru cine e mai greu/ mai ușor. În urma unei provocări pe care patru cupluri de prieteni o duc la bun sfârșit, după multe peripeții, într-un weekend, personajele ajung să câștige o altă viziune despre relațiile lor, lăsând deoparte presupunerile, orgoliile și preconcepțiile, pentru a încerca să comunice mai bine între ei. 


Cu râs pe săturate, surprize și personaje pline de viață, comedia independentă „În pielea mea” intră în cinematografele din toată țara din 10 februarie.

Spectatorilor li s-a pregătit o surpriză pentru data de 12 februarie: o seară specială  „Date Night” organizată în mai multe cinematografe din rețeaua Cinema City unde toți cei care cumpără un bilet la comedia „În pielea mea” vor primi un premiu garantat din partea Avon.


Până pe 23 februarie, toți spectatorii din țară care și-au cumpărat bilet la filmul „În pielea mea” se pot înscrie în cursa pentru un iPhone 17 Pro Max, încărcând dovada achiziției biletului la cinema în formularul dedicat concursului, premiul fiind oferit prin tragere la sorți pe 24 februarie.

După proiecțiile speciale din Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea, cu săli pline, multe aplauze, râsete și discuții îndelungate cu spectatorii curioși și încântați de poveste și de prestațiile actorilor, caravana „În pielea mea” continuă în mai multe orașe.

Pe 11 februarie va avea loc proiecția specială „În pielea mea” de la Cinema City din City Park Constanțade la 18:30, unde regizorul Paul Decu și actrița Azaleea Necula, originari din Constanța și împrejurimi, vor prezenta filmul alături de colegii lor Ioana State, Alexandra Răduță și Gabriel Vatavu.

Cinema City Shopping City Galați invită spectatorii pe 12 februarie de la 18:30 la întâlnirea cu actrițele Ioana State și Azaleea Necula și regizorul Paul Decu.

Pe 13 februarie la ora 18:30, spectatorii din Iași sunt invitați la proiecția specială din Cinema City Iulius Mall, alături de regizorul Paul Decu și de actorii Gabriel Vatavu, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță.

De „Ziua Îndrăgostiților”, pe 14 februarie, în Cinema City Iulius Mall  Suceava, de la 18:30, spectatorii sunt invitați la film alături de regizorul Paul Decu și de actorii Sergiu Costache, Vlad si Oana Gherman, Alexandra Răduță.

Cineplexx Băneasa Shopping City București găzduiește o proiecție specială în prezența întregii echipe pe 15 februarie, de la 17:30.

În Craiova, regizorul Paul Decu și actorii Sergiu Costache, Azaleea Necula și Oana Gherman vor ajunge la cinematograful Inspire VIP Electroputere Mall pe 16 februarie de la ora 18:00.

Actorii Vlad Gherman, Oana Gherman și Ioana Ginghină vin la întâlnirea cu publicul din Cinema City Vivo! Pitești pe 17 februarie, de la 18:30 și vor participa la o discuție după proiecție, alături de regizorul Paul Decu.

Caravana „În pielea mea” ajunge la Cinema City Shopping City Ploiești, pe 18 februarie, de la 18:30, la proiecția specială introdusă de regizorul Paul Decu, alături de actorii Ioana State, Vlad și Oana Gherman, Azaleea Necula și Gabriel Vatavu.

O comedie actuală și spumoasă, filmul „În pielea mea” este distribuit de T.R.I.B.E. Films.

TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Site oficial: inpieleamea.ro

Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film, declarații din partea actorilor și informații despre concursuri sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de FacebookInstagramTikTok.

Adrian Pădurețu semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.

 „În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES. 

Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS 

Producător: Claudiu Boboc

Producător  executiv: Adela Mara

Manager producție: Iulia Cezara Roșu

Casting: ELEPHANT MEDIA  

Realizat cu sprijinul: 

Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON

Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.

Partener social: Asociația „România Zâmbește”.

Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/

Partener media principalVIRGIN RADIO ROMANIA

Parteneri mediaCineFanNews.roZile și NopțiCinemapRevista FILMPlaytechHapp.roCinefiliaDaily MagazineFilme-cartiMovieNewsThe MovienatorMunteanu.

Citeste in continuare

Parteneri

Ultimile stiri locale

Social2 ore inainte

Vrei să rămâi însărcinată? Pregătirea cu 6 luni înainte

Atunci când îți dorești un copil, gândurile se îndreaptă, de cele mai multe ori, către momentul în care vei vedea...

Uncategorized14 ore inainte

Companii independente de analiză plasează Genetec pe primul loc la nivel global în domeniul software-ului de management video

Studiile arată că Genetec continuă să câștige cotă de piață, pe măsură ce piețele VMS și VSaaS se extind la...

Uncategorized14 ore inainte

Zyxel Networks sporește eficiența operațională la JW Marriott Maldives Resort & Spa cu ajutorul unei rețele WiFi fiabile pentru personalul hotelului

Rețeaua WiFi gestionată în cloud, cu monitorizare bazată pe inteligență artificială, asigură conectivitatea personalului și buna desfășurare a operațiunilor. Zyxel...

Uncategorized15 ore inainte

Garmin își extinde gama de ceasuri inteligente de top cu modelele fēnix 9 și fēnix 9 Pro

Modelul Pro, robust și rafinat, are prima carcasă de ceas din titan și cel mai mare ecran AMOLED de pe un...

Buchetul în funcție de personalitate, ce flori i se potrivesc Buchetul în funcție de personalitate, ce flori i se potrivesc
Eveniment2 zile inainte

Buchetul în funcție de personalitate, ce flori i se potrivesc

Am dus odată un buchet de crini albi, uriași, parfumați cât toată bucătăria, unei colege care tocmai se mutase în...

Uncategorized3 zile inainte

BAC IN MY MIND – Festivalul Generației Z: literatura română iese din manual și urcă pe scenă, în oraș

București, 2026 – Cum ar arăta literatura pentru Bacalaureat dacă adolescenții n-ar mai fi nevoiți doar să o memoreze, ci...

aerocrop aerocrop
Social3 zile inainte

AEROCROP aduce serviciile agricole cu drona mai aproape de fermierii din sudul României

Compania intervine în culturi cu tratamente fitosanitare, fertilizare, aplicare granulară și monitorizare multispectrală, inclusiv atunci când accesul utilajelor terestre este...

Uncategorized3 zile inainte

tbi bank își consolidează echipa de management: Costin Mincovici devine Director Executiv și Chief Risk Officer

tbi bank își consolidează în continuare echipa de management, în urma achiziției de către Advent International, companie globală de investiții...

Uncategorized3 zile inainte

Monitorizarea traficului si controlul accesului prin recunoasterea numerelor de inmatriculare

Axis Communications lanseaza trei noi kituri de camere echipate cu aplicatia AXIS License Plate Verifier, concepute pentru recunoasterea automata a...

Uncategorized3 zile inainte

Regulamentul UE 2023/1542: ce trebuie sa stie producatorii si importatorii de baterii

Putini consumatori se gandesc ca aceeasi tehnologie care alimenteaza telefoanele mobile, bicicletele electrice, vehiculele electrice si sistemele de stocare a...

Uncategorized4 zile inainte

Renault Captur – un crossover versatil pentru oraș și călătorii

Pentru cei care își doresc o mașină compactă, dar nu vor să renunțe la spațiu și confort, Renault Captur poate...

Uncategorized4 zile inainte

Curs peisagistică acreditat – de la pasiune la competențe practice

Peisagistica înseamnă mai mult decât alegerea unor plante frumoase și amplasarea lor într-o grădină. Un proiect bine realizat pornește de...

Uncategorized4 zile inainte

De la rutine simplificate prin tehnologie la timp investit pentru ceea ce contează: Samsung deschide conversația despre SmartTime

București, 24 august 2026 – Pe măsură ce tehnologia simplifică tot mai multe dintre rutinele zilnice, discuția despre eficiență merge...

Uncategorized4 zile inainte

Synology® lansează RackStation RS1226+ și RS1226RP+, concepute pentru infrastructuri edge și locații remote aflate în dezvoltare

București, România — 24 august 2026 — Synology a lansat RackStation RS1226+ și RS1226RP+, două sisteme de stocare 2U cu 8 bay-uri,...

Știri din județ5 zile inainte

Laptopul se închide singur sau devine lent în jocuri? De cele mai multe ori, cauza e căldura

Îți pornești jocul preferat sau începi o randare și, după câteva minute, laptopul fie devine brusc lent, fie se închide...

Când merită să investești în soluții inteligente pentru controlul instalației electrice de acasă sau la birou? Când merită să investești în soluții inteligente pentru controlul instalației electrice de acasă sau la birou?
Uncategorized5 zile inainte

Când merită să investești în soluții inteligente pentru controlul instalației electrice de acasă sau la birou?

Gestionarea instalației electrice a unei locuințe sau a unui spațiu de lucru poate fi, în mod tradițional, o activitate ce...

Știrile Săptămânii