Connect with us

Eveniment

Infracțiuni contra umanității săvârșite de funcționarii statului român în era comunistă și ignorate de justiție

Publicat

pe

In perioada 15-16 mai 2020 a avut loca la Bucuresti Conferinta Internationala de Drept, Studii Europene si Relatii Internationale cu tema “ Dreptul romanesc la 30 de ani de la prabusirea comunismului”.

In afara unui embargou total al presei “libere” din Romania asupra acestui eveniment de marca care condamna comunismul, securitatea si Justitia din Romania pana in acest moment – nu am descoperit decat o carte in limba engleza ce trateaza pe larg acest subiect:

“Romanian law, 30 years after the collapse of communism”.

In aceasta carte ne-a atras atentia lucrarea “Infractiuni contra umanitatii savarsite de functionarii statului roman in era comunista si ignorate de justitie”, lucrare complexa conceputa de unul dintre cei mai profesionisti procurori din Romania, magistrat Vasile Doana.

Lucrarea confirma dezvaluirile ziarului Incisiv de Prahova cu privire la dosarele “Revolutiei”, “Mineriadei”, dosarul “Sibiu”, etc, tratate pe larg si profesional de catre redactia noastra.

Va redam aceasta lucrare de exceptie, TRADUSA pentru cititorii nostri. (Ec Adrian Radu).

Abstract

Până în prezent, justiția română nu a declanșat cercetări pentru tragerea la răspundere a persoanelor vinovate pentru comiterea, în perioada comunistă, a crimelor contra umanității, putându-se astfel afirma că ea încă aplică în acest domeniu un principiu al lui I.V.Stalin, respectiv: ”Moartea unui om este o tragedie dar moartea unui milion de oameni este o simplă statistică”.

Cuvinte cheie: infracțiuni contra umanității, strămutați, deportați, frontieriștii, represiunea țărănimii.

La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod Penal care, în Titlul XII, incriminează “Infracțiunile de genocid, contra umanității și de război”, cu precizarea că în capitolul I din acest titlu, la art. 438-439, sunt prevăzute infracțiunile de genocid și contra umanității, ambele fapte având un caracter imprescriptibil; cele două infracțiuni au fost pentru prima dată prevăzute în Statutul Tribunalului Penal Internațional de la Nurnberg și ulterior legiferate ca atare prin convenții internaționale la care România a aderat [1], introducându-și astfel cele două infracțiuni în legislația penală națională.

Infracțiunea de genocid a fost incriminată în legislația penală românească, din anul 1960 și până în prezent [2] sub aceeași titulatură, pe când infracțiunile contra umanității [2] au fost consacrate sub această titulatură numai de la data de 01.02.2014, cu precizarea că acestea au existat și anterior în legislația penală românească dar sub altă titulatură, respectiv aceea de “tratamente neomenoase”, prevăzută de art.358 din Vechiul Codul Penal, 1968, conținutul constitutiv al celor două fapte fiind însă același.

Pentru acest motiv, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronuntat, de dată recentă, în sensul condamnării definitive în dosarele foștilor comandanți de penitenciare, denumite generic “dosarele torționarilor”,  inc. Vișinescu Alexandru [3] și Ficior Ion [4], ambii fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni contra umanității, în condițiile în care faptele reținute în sarcina acestora au fost săvârșite în perioada 1959-1963. Instanța Supremă a constatat existența continuității incriminării pentru acest tip de fapte, de la data săvârșirii acestora și până în prezent, însă a făcut aplicațiunea art.5 C.pr.pen, care consacra principiul “mitior lex”, aplicându-le astfel inculpaților legea mai favorabilă, identificată de instanța supremă ca fiind Codul Penal din 1968.

Din textul infracțiunii de genocid rezultă intenția legiuitorului de a proteja, atât pe timp de pace dar și pe timp de război, întregi segmente de populație împotriva uciderii, vătămării fizice și psihice, împiedicarea nașterilor, supunerea la condiții de existență care sunt de natură să ducă la distrugerea fizică a unor grupuri entice, religioase, rasiale sau naționale.

În cazul infracțiunii contra umanității legiuitorul protejează populația civilă în situația exercitării unui atac generalizat și sistematic îndreptat asupra ei, în cadrul căruia se săvârșesc o serie de fapte, cum ar fi: uciderea;  deportarea sau transferarea forțată a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau spre un alt teritoriu ori prin folosirea altor măsuri de constrângere;  întemnițarea sau altă formă de privare de libertate cu încălcarea regulilor generale ale dreptului internațional.

În actuala reglementare, textele celor doua crime internaționale au fost preluate în legislația penală românească din prevederile Statutului Curții Penale Internaționale.

Eforturile făcute din anul 1990 până în prezent de către organele judiciare românesti în vederea instrumentării de cauze penale privind săvârsirea unor astfel de infracțiuni imprescriptibile, au un caracter sporadic, fiind localizate în timp (cu excepția dosarelor cuplului Ceaușescu, al lui Nicu Ceaușescu și al dosarului în care au fost condamnați foștii membrii ai Comitetul Politic Executiv al Partidului Comunist Român, toate aceste dosare fiind instrumentate la începutul anilor 1990), numai după apariția Noului Cod Penal.

Acest caracter sporadic este dat de faptul că, până în prezent, au fost astfel instrumentate și trimise în judecată, dupa 01.02.2014, doar șase cauze penale având drept obiect infracțiuni contra umanității , respectiv: cauzele privind pe foștii comandanți de penitenciare Vișinescu Alexandru, Ficior Ion, Petrescu Marian; dosarele denumite generic ”Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990” și ”Dosarul Revoluției” precum și dosarul penal întocmit ofițerilor de securitate care l-au anchetat pe dizidentul Gheorghe Ursu, ucis în arest.

În realitate organele judiciare aveau obligația legală ca, pe lângă aceste șase cauze, să efectueze cercetări privind toate faptele penale denumite generic ”Crimele Comunismului” , în condițiile în care acestea au un caracter imprescriptibil iar numărul estimat al victimelor se situează la două milioane de persoane [5].

În antiteză cu această stare aproape generală de ”non combat” a justiției române, justitia poloneză a instrumentat c-ca 22.000 de cauze penale ce au avut drept obiect crima de genocid dar și împotriva umanității, generic denumite și în Polonia tot ”crimele comunismului” [6] .

Revenid la eforturile depuse în plan politic în România cu privire la recunoașterea oficială a existenței crimelor din perioada comunistă, în anul 2006 Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii din Romania , a elaborat un Raport Final care a fost prezentat, în același an, în plenul reunit al Parlamentului, de Președintele României.

Conform documentelor ce stau la baza întocmirii acestui raport rezultă fără nici un dubiu că în perioada dictaturii comuniste din România întregi segmente ale populației  au fost supuse unui regim de teroare și chiar exterminare de către forțele de represiune ale statului totalitar, represiunea în cauză având la bază în principal criterii politice de tip stalinist, victimele fiind considerate ”dușmani ai poporului”.

La finalul raportului, Președintele României a cerut formal organelor judiciare efectuarea de cercetări privind săvârșirea de infracțiuni contra umanității cu privire la toate aceste victime ucise, vătămate fizic și psihic, deportate, strămutate forțat, internate forțat în instituții psihiatrice fără să sufere de vreo boală psihică, arestate și condamnate fără să încalce legile penale ale statului, arestate și supuse pe timp de cinci ani la muncă fizică forțată, detenția lor fiind în lipsa unui mandat legal emis de un procuror sau judecător, așa cum era prevăzut în Constituție.

În partea introductivă a acestui raport se face o scurtă descriere enumerativă a faptelor ce pot intra în categoria”crimelor regimului comunist“, ca infracțiuni imprescriptibile ce se impun a fi cercetate de organele judiciare românești, după cum urmează: ” Culpabilitatea istorică şi morală a Partidului Comunist Român şi a Securităţii ni se par astăzi pe deplin dovedite. Când vorbim de sute de mii de victime (arestaţi, închişi,deportaţi, ucişi), nu încape îndoială că regimul a comis crime împotriva umanităţii…A transformat România într-o imensă colonie penitenciară, populată de delatori, colaboratori şi ofiţeri securişti…A prigonit minorităţile naţionale, pretinzând că le apară drepturile. A declarat demenţi pe cei care îndrăzneau să se îndoiască de binefacerile socialismului. A folosit psihiatria ca pe o armă politică. A persecutat fără cruţare pe cei care au îndrăznit să ceară sindicate libere. A utilizat cele mai perverse diversiuni posibile pentru a-şi compromite adversarii. A atacat exilul anticomunist şi a încercat să contracareze pe toate căile posturile de radio libere din Occident şi în primul rând secţia română a postului de radio „Europa Liberă”. Şi toate aceste au fost înfăptuite în numele „zorilor care cântă” [7].

În urma cercetării efectuate cu privire la această temă am constatat că în categoria generică a victimelor comunismului intră de fapt mai multe categorii de asemenea victime, cum ar fi: deținuții politici, strămutații forțat; dizidenții internați ilegal la psihiatrie; țărănimea, ca urmare a colectivizării forțate; clerul; cei torturați in aresturi sau în locuri de detenție; persoane ucise în încercarea de a trece granițele; copii instituționalizați; participanții la revoltele studentești și muncitorești; femeile bănuite ca și-au provocat avort ilegal, ș.a.

Categoria cea mai numeroasă de victime este cea a deportaților.

Din documentele aflate în arhiva Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) , cu privire la procedurile urmate de organele de represiune în vederea selectării opozanților sistemului în vederea strămutării și supunerii regimului de exterminare prin muncă forțată, rezultă, de exemplu, că persoanele din conducerea Canalului Dunăre Marea-Neagră cereau un număr oarecare de muncitori care să lucreze la construirea acestuia; Ministerul de Interne încredinţa această sarcină Direcţiei de Anchete care, la rândul ei, transmitea ordinul Regiunilor de Securitate, acestea din urmă făceau liste cu ”reacţionarii”, ”paraziţii”,”duşmanii poporului” care urmau să fie arestaţi, deportați și obligați astfel, pe timp de cinci ani, la muncă forțată

Analizând informațiile și documentele devenite publice din arhivele respective se constată că pentru punerea în practică a unei astfel de politici de exterminare prin strămutare și supunere la muncă forțată, pe criterii  politice și nu numai, a unor întregi segmente de populație civilă, organele statului totalitar comunist au emis o serie de acte normative de rang inferior legii (decrete, ordine,s.a.m.d.), toate cu caracter secret, toate neconstituționale și contravenind tuturor convențiilor internaționale din domeniu, la care Romania era sau urma să devină parte, prin care cetățenii români puteau fi reținuți, arestați, deportați și supuși la muncă forțată prin simpla decizie a organelor de securitate, fără ca cetățenii respectivi să fi încălcat legile țării, fără ca aceștia să fi săvârșit fapte penale și fără ca împotriva lor să fie instrumentat vreun dosar penal de un procuror sau judecător.

Astfel, la începutul anului 1950, Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Socialiste România a adoptat un decret secret [8] pentru înființarea unităților de muncă, deschizând astfel drumul unor abuzuri greu de imaginat în zilele noastre. În decretul respectiv se preciza că vor fi trimiși în unitățile de muncă:

 -”acei care prin faptele sau manifestarile lor, direct sau indirect, primejduiesc sau încearcă să primejduiască regimul de democrație populară, îngreunează sau încearcă să îngreuneze construirea socialismului în R.P.Română, precum și acei care, în același mod, defaimează puterea de stat sau organele sale, dacă aceste fapte nu constituiesc sau nu pot constitui, prin analogie, infracțiuni. 

În aplicarea decretului respectiv s-a emis de către Direcțiunea Generală a Securității Poporului din cadrul Ministerului Afacerilor Interne un ordin secret care stabilea în concret categoriile de cetățeni ce vor intra în obiectivele securității cu propuneri  de trimitere în unitățile de muncă, după cum urmează [9]:

-” toți cei care lansează sau răspândesc svonuri alarmiste, tendențioase, dușmănoase; ascultă și difuzează propagandă deșănțată a posturilor de radio imperialiste”;

 -” toți cei care aduc injurii Partidului Muncitoresc Român, conducătorilor săi și țărilor de democrație populară”;

– ”toți acei cetățeni români care întrețin legături de prietenie cu legațiile străine, care frecventează sau au frecventat bibliotecile, concertele și în general manifestările propagandistice ale legațiilor imperialiste precum și toți cei care sunt în relații cu familiile funcționarilor ambasadelor imperialiste”;

-” instigatorii la nesupunere sau neexecutare … în special cu privire la: colectivizări, colectări, planuri de cultură…”;

 -”acei ce prin corespondența internă sau internațională iau atitudine dușmănoasă, transmit știri tendențiose, alarmiste, dușmănoase, reacționare, instigă.,” .

În același ordin se făcea precizarea că :”În unitățile de muncă se trimit acele elemente  care comit anumite acte dușmănoase, iar activitatea lor nu se încadrează în textele de lege”.

Caracterul aberant al acestor prevederi a condus, de exemplu, la arestarea unui număr de trei sute de studenți mediciniști din București care, în sesiunea de examene, neavând la dispoziție manuale , au frecventat Biblioteca Franceză care deținea aceste manuale, pregătindu-se astfel pentru examen. Doar pentru acest motiv studenții au fost arestați de securitate și încarcerați la Penitenciarul Jilava [10].

În anul 1952, Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Române a adoptat o hotărîre cu caracter secret pentru înființarea coloniilor de muncă, a domiciliului obligatoriu și a batalioanelor de muncă [11], desăvârșind astfel infernalul mecanism de tip stalinist de exterminare a tuturor celor care se opuneau, sau s-ar fi putut opune, regimului comunist.

Prin acest act normativ se mențineau toate categoriile de persoane stabilite prin Ordinul 100/1950, care erau strămutate forțat și supuse la muncă obligatorie în “unitățile de muncă”, transformate acum în “colonii de munca” , la acestea adaugându-se și alte noi categorii, cum ar fi:

 -cadrele active ale partidelor burghezo-moșieresti;

– rudele trădătorilor de patrie și spioni, care au fugit peste granițe din 1945 (tată și copii majori, bărbați);

-rudele elementelor dușmănoase regimului, care au fugit peste granițe înainte de 1944 (ale membrilor de bază ai fostelor partide burghezo-moșierești…tată și copii majori, bărbați);

 În acest nou act normativ se mai stabilea că internarea în coloniile de muncă se va face de o Comisie Specială din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, care va lua hotărâri pe baza propunerilor Direcției Generale a Securității Statului.

În continuare acest act normativ reglementeză instituția “domiciliului obligatoriu și locului de muncă obligatoriu”, stabilind și categoriile de persoane care urmau să fie supuse unor astfel de măsuri, din care exemplificăm:

  – ”foști moșieri, foști bancheri, foști mari negustori care au făcut comerț cu ridicata sau cu amănuntul, care au fost expropriați sau ale căror bunuri au fost naționalizate pe baza legilor în vigoare, foști fabricanți ale căror intreprinderi au fost naționalizate”.

 În același act normativ se stabileau și organele competente a dispune stabilirea domiciliului și a locului de muncă obligatoriu, acestea fiind: ”o comisie regională formată din secretarul de partid, șeful regiunii securității statului și șeful regiunii de miliție; propunerile acestei comisii regionale urmau a fi trimise spre validare Comisiei Centrale din cadrul M.A.I.”.

Hotărârea respectivă reglementa și măsura instituirii batalioanelor de muncă unde urmau să fie trimise  următoarele categorii de persoane:

 -“misiții, micii speculanți, meseriașii fără autorizație și neîncadrați în câmpul muncii, cei care trăiesc din vânzarea obiectelor personale acumulate și care nu se încadrează în câmpul muncii,etc”.

 Cu privire la modul de selectare a persoanelor ce urmau să fie supuse unor astfel de măsuri, documentul în cauză stabilește că sunt competente aceleași comisii regionale  care, la rândul lor, vor trimite propunerile lor unei a doua comisii compuse din: reprezentantul Sfatului popular regional, reprezentantului regiunii de securitate și reprezentantului regiunii de miliție.

Prin alte acte normative, tot de rang inferior (instrucțiuni), s-a constatat deținerea în închisori sau în coloniile de muncă forțată a unui mare număr de persoane cărora le expirase condamnarea penală sau măsura așa zisei detenții administrative și care nu fuseseră puse în libertate conform legii.

Astfel,  prin instrucțiuni cu caracter strict secret, Consiliul de Ministri al Repubilcii Populare Române a dispus formarea unei Comisii Centrale formată din Ministrul Securității Statului, Ministrul Afacerilor Interne, Ministrul Justiției dar și din Procurorul General al R.P.R., care să coordoneze activitatea celorlalte comisii regionale înființate în baza acelorași instrucțiuni, toate aceste comisii având sarcina să dispună punerea în libertate, de îndată, a deținutilor din închisori și din coloniile de muncă care își ispășiseră pedeapsa, urmând însă să nu fie eliberate o serie de categorii de persoane care, deși aveau perioada de detenție penală sau administrativă expirată, făceau parte din categoria dușmanilor poporului, respectiv [12] :

-“deținuții care au ispașit pedepsele însă au deținut funcția de prefect, primar în municipii sau comune urbane, foști funcționari superiori…”;

-“…deasemeni acei care au deținut funcții în conducerea partidelor istorice, până la comitetul județean inclusiv”;

 -“deținuții care au făcut parte din aparatul siguranței burgheze și alte organe de informații și contra informații”;  

 -”acei deținuții care au fost demnitari ai regimului burghez (miniștri, subsecretari de stat, secretari generali sau cu funcții similare) precum și senatorii și deputații,,” .

În cadrul acelorași instrucțiuni se mai face referire și la o categorie de deținuți din  închisori pentru care nu a existat niciodată vreo hotărâre de condamnare, fiind astfel încarcerate total nelegal, cerându-se ca și aceștia să fie puși în libertate.

 

Cazurile Vișinescu Alexandru și Ficior Ion, singurele soluționate definitiv de justiția română. Legalitatea incriminării.

 

Conform precizărilor anterioare, după apariția Noului Cod Penal (februarie,2014) care incrimina pentru prima dată ca atare infracțiunile contra umanității, organele judiciare românești au instrumentat și trimis în judecată doar șase cauze ce au avut ca obiect această crimă internațională. Din acestea, până la momentul de față, instantele naționale au pronunțat hotărâri definitive doar în două cauze, respectiv în cauzele foștilor comandanți de penitenciare Vișinescu Alexandru [13] și Ficior Ion [14], condamnându-i pe cei doi la pedepse cu închisoarea.

Având în vedere că cei doi inculpați săvârșiseră faptele în perioada 1956 -1963, când în vigoare se afla Codul penal din 1936, care nu incrimina ca atare infracțiunile contra umanității, este interesant de analizat modul în care instanțele au rezolvat problema legalității incriminării de așa manieră încât să nu încalce cele două principii de bază ale dreptului penal, respectiv „nullum crimen sine lege” și „nullum poena sine lege”.

Este lesne de înțeles că raționamentul identificat de cele două instanțe pentru a putea respecta aceste principii în cele două cazuri este aplicabil tuturor cauzelor ce ar avea drept obiect fapte penale din cele denumite generic „crimele comunismului”.

Din analiza comparativă asupra sentințelor și deciziilor pronunțate în cele două cauze am mai constatat  faptul că raționamentul și argumentația adoptate de instanțe cu privire la legalitatea incriminării în cele două cazuri sunt identice.

Din studierea actelor întocmite la urmărirea penală s-a mai constatat că în ambele cauze parchetul, la trimiterea celor două cauze în judecată, a încadrat juridic faptele celor doi ca infracțiuni contra umanității, conform art. 439 din Noul Cod Penal.

În ambele cazuri însă instanțele au schimbat mai întâi încadrarea juridică a faptelor în infracțiunea de tratamente neomenoase, incriminată în art. 358 din Vechiul Cod Penal, constatând astfel că de la săvârșirea faptelor și până la condamnarea inculpaților a intervenit o succesiune de legi în timp iar legea cea mai favorabilă inculpaților a fost identificată ca fiind tocmai legea penală din 1968, dându-se satisfacție principiului „mitior lex”.

Astfel, în cadrul raționamentului lor, instanțele apreciază că inculpații au săvârșit fapta în formă continuată, deci prin mai multe acte materiale repetate și că pentru actele materiale care au debutat în anul 1956, în cazul inculpatului Vișinescu (odată cu preluarea funcţiei de comandant al Penitenciarului Râmnicu-Sărat  către inculpat), consumate până la data de 17 iunie 1960 (când au intrat în vigoare dispoziţiile Decretului nr.212/1960, ce vor fi menţionate ulterior), incriminarea lor era prevăzută în art.245, art.248, art.471 şi art.4641 alin.1 şi alin.2 rap. la art.463 din Codul penal 1936 (republicat în anul 1948), acestea realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de abuz în serviciu, purtare abuzivă, vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii şi, respectiv, omor.

Astfel, potrivit art.245 din Titlul III „Crime şi delicte contra administraţiei publice” al Cărţii a II-a din Codul penal 1936 (republicat în anul 1948), constituie infracţiunea (delict) de abuz în serviciu, pedepsită cu închisoare corecţională de la 2 ani la 10 ani sau amendă, fapta funcţionarului care, prin depăşirea sau folosirea abuzivă a atribuţiilor sale ori prin violarea sau nerespectarea obligaţiilor impuse prin dispoziţii legale, între altele, produce o pagubă intereselor legale ale cetăţenilor.

Conform art.248 din acelaşi titlu al Codului penal 1936 (republicat în anul 1948), constituie infracţiunea (delict) de purtare abuzivă, pedepsită cu închisoare corecţională de la o lună la 3 luni, fapta funcţionarului public care, în exerciţiul funcţiunii sale, întrebuinţează violenţă faţă de o persoană, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

Potrivit art.471 din Codul penal 1936 (republicat în anul 1948), constituie infracţiunea (delict) de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, pedepsită cu închisoare corecţională de la 2 luni la 1 an, fapta aceluia care vatămă, în orice mod, integritatea corporală ori sănătatea unei persoane.

Prin art.4641 alin.1 şi alin.2 rap. la art.463 din Codul penal 1936 (republicat în anul 1948 şi modificat prin Decretul nr.469/1957), este incriminată, drept infracţiune (crimă) de omor, fapta de a ucide, săvârşită asupra unei persoane prin cruzimi sau torturi ori asupra a două sau mai multe persoane, fie deodată, fie prin acţiuni diferite, pedeapsa prevăzută de această normă de incriminare fiind moartea.

Epuizarea faptelor inc.Vișinecu, încorporând acte materiale similare, s-a produs în acest caz la data de 13 aprilie 1963 (odată cu transferarea din Penitenciarul Râmnicu-Sărat a ultimului lot de deţinuţi politici).

Acest moment a survenit după modificările şi completările aduse Codului penal 1936 prin Decretul nr.212/1960.

Astfel, în Codul penal 1936, Cartea a II-a, a fost introdus un nou titlu, Titlul nr.I bis, referitor la infracţiunile contra păcii şi omenirii (art.2311 – art.2315), între care şi aceea de tratamente neomenoase (art.2314).

Potrivit art.2314 alin.1 din Codul penal 1936 (modificat şi completat prin Decretul nr.212/1960), supunerea la tratamente neomenoase a oricărei persoane căzute sub puterea adversarului se pedepseşte cu muncă silnică de 5 la 20 de ani, iar, în alin.3, este prevăzută o variantă agravată a infracţiunii, constând în uciderea, mutilarea sau exterminarea celor prevăzuţi în alin.1, pentru care pedeapsa este moartea.

Actele materiale anterioare datei de 17 iunie 1960 şi cele similare săvârşite începând cu acea dată, întemeiate pe o rezoluţie infracţională unică şi îndreptate împotriva aceleiaşi colectivităţi a deţinuţilor politici, aflaţi sub puterea inculpaților în postura de „duşmani” (adversari), constituie o unitate legală de infracţiune, în formă continuată, conform art.107 din Codul penal 1936 (republicat în anul 1948), realizând astfel conţinutul constitutiv al unei singure infracţiuni, prevăzută, la momentul epuizării, de art.2314 alin.1 şi alin.3 din acelaşi cod, care stabileşte, pentru aceasta, pedeapsa cu moartea, aceeaşi cu cea prevăzută, în reglementarea sub imperiul căreia au fost comise primele acte materiale, pentru infracţiunea de omor (în variantele agravate căreia i se circumscriu acele acte care au avut drept urmare moartea a trei deţinuţi politici).

Constatarea instanțelor cu privire la existenţa acestui raport de adversitate, ca situaţie premisă a infracţiunii de tratamente neomenoase, este în acord cu jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, în considerentele Deciziei nr.2579/2009 (pronunţată de Secţia Penală în Dosarul nr.61/81/2008), referindu-se la aceeaşi infracţiune, a reţinut, cu privire la perioada istorico-politică în care au fost săvârşite şi faptele ce fac obiectul judecăţii în cele două cauze, existenţa unei situaţii de conflict între agenţii statului ce funcţionau în locuri de deţinere, cărora autorităţile statale comuniste le-au permis sau le-au tolerat să acţioneze ca adevăraţi torţionari, pe de o parte şi victimele, private de libertate, ale acţiunilor acestora de suprimare fizică şi psihică, pe de altă parte.

Faptele care au avut drept rezultat moartea mai multor deţinuţi politici (în ambele cazuri) au fost considerate de instanțe mai mult decât simple acte de ucidere, constituind acte de exterminare a acestora, întrucât, astfel cum s-a evidențiat în considerentele celor două hotărâri judecătorești, ele fiind în realitate consecinţa unor acţiuni sau inacţiuni făţişe ale inculpaților care îndeplineau la acea vreme funcțiile de comandanți, ei urmărind, cu asiduitate, producerea acelui rezultat, pentru obţinerea căruia au fost utilizate mijloace variate, cauzatoare de suferinţe de durată, intense şi chinuitoare, de cele mai multe ori conjugate (de la înfometare cruntă şi lipsire deliberată de asistenţă medicală până la bătăi aplicate cu participarea sa nemijlocită sau tolerate de el cu totală indiferenţă).

De asemenea, crimele împotriva umanităţii, independent de săvârşirea lor pe timp de război sau de pace, erau deja definite şi incriminate, la data săvârşirii tuturor actelor materiale reţinute în sarcina celor doi inculpați (care puteau astfel să prevadă angajarea răspunderii lor pentru infracţiuni de această natură), prin Statutul Tribunalului Militar Internaţional de la Nurnberg, adoptat la data de 08 august 1945 (art.6 lit.c)

În considerarea tuturor argumentelor anterior expuse, cele două instanțe au conchis, că faptele (acţiuni şi inacţiuni) reţinute în sarcina inculpaților erau prevăzute de legea penală în vigoare la momentul săvârşirii lor, realizând, în raport cu data epuizării, conţinutul constitutiv al infracţiunii de tratamente neomenoase, în formă continuată, prevăzută de art.2314 alin.1 şi alin.3 corob. cu art.107 din Codul penal 1936 (modificat şi completat prin Decretul nr.212/1960), ce atrage răspunderea penală a acestora, pe care ei înșişi o puteau anticipa, cu un minim de reflecţie, întrucât dispoziţiile legii respective erau previzibile şi accesibile.

Infracţiunea de tratamente neomenoase a fost preluată „ ad literam”, tot ca infracţiune contra păcii şi omenirii, în Titlul XI al Părţii Speciale din Codul penal 1968, intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969.

Conform art.358 alin.1 din Codul penal 1968, supunerea la tratamente neomenoase a oricărei persoane căzute sub puterea adversarului se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani, iar, în alin.3, este prevăzută o variantă agravată a infracţiunii, constând în torturarea, mutilarea sau exterminarea celor prevăzuţi în alin.1, pedepsită cu moartea ori cu închisoarea de la 15 ani la 20 de ani.

În continuarea acestui raționament cele două instanțe au analizat comparativ conținutul constitutiv al tuturor infracțiunilor din legile anterioare ce pedepseau faptele inculpaților cu elementele constitutive ale infracțiunilor contra umanității, incriminată prin intrarea în vigoare a Noului Cod Penal la data de 1 februarie 2014, constatând că acestea sunt suficient de asemănătoare pentru a se putea considera că aceste fapte au fost absorbite unele în altele, în ordinea succesiunii lor, cu precizarea că ultima operațiune de acest gen s-a petrecut prin intrarea în vigoare la data de 1 februarie 2014 a noii legi penale, moment în care infracțiunile contra umanității, incriminate de noua lege la art. 439, au absorbit infracțiunea de tratamente neomenoase ce era prevăzută la art.358 din Vechiul Cod Penal.

Nu este pentru prima oară în istoria modernă a justiției române când ea se confruntă cu o astfel de situație legată de legalitatea incriminării în materia infracțiunilor contra umanității.

Să ne reamintim că în plan extern infracțiunile contra umanității au fost pentru prima dată definite și consacrate în legislația internațională în data de 8 august 1945 prin Statutul Tribunalului Militar Internațional de la Nurnberg.

Spre sfarșitul celui de-al doilea război mondial, în calitate de putere învinsă România a acceptat să semneze la data de 12.septembrie 1944, la Moscova, Convenția de armistițiu..       

În textul acestei convenții apare pentru prima dată consacrată într-un act normativ românesc noțiunea de crime de război, după cum urmează: .”..Guvernul și Înaltul Comandament Român se obligă să colaboreze cu Înaltul Comandament Aliat (Sovietic), la arestarea și judecarea persoanelor acuzate de crime de război[1]”.

Conform prevederilor armistițiului, revenea autorităților judiciare românești obligația de a urmări și judeca toate persoanele ce au săvârșit pe teriroriul României crime de război și crime împotriva umanității.

Din conținutul expunerii făcută în prezenta lucrare rezultă că la momentul încheierii acestui armistițiu, nici în plan inernațional dar nici intern nu erau definite în legislație și nici incriminate ca atare aceste fapte, motiv pentru care autoritățile judiciare românești s-au aflat în situația de aparentă de aplicare retroactivă a conținutului normelor de drept penal ce aveau să fie instituite prin viitoarele acte normative, necesar a fi adoptate pentru îndeplinirea obligațiilor asumate de România prin art. 14 din Convenția de armistițiu de la Moscova.

În aceași situație s-au aflat însă și procurorii dar și judecătorii Tribunalului Militar Internațional de la Nurnberg, respectiv ei trebuind să demonstreze că, chiar și într-un astfel de caz, nu se încalcă principiul nullum crimen sine lege.

Evident că această situație a fost cel mai puternic argument pe care avocații inculpaților din acest proces l-au invocat, cerând achitarea clienților lor.

Procurorii desemnați să reprezinte acuzarea, au combatut aceste susțineri ale apărarii cu argumentul că, deși aceste crime fuseseră introduse în Statutul tribunalului în 1945, deci ulterior săvârșirii faptelor ce urmau a fi judecate, trebuia să se aibă în vedere că incriminarea acestor crime internaționale era localizată în timp, în diferite convenții dar și cutume internaționale, cu mult anterioare declanșării razboiului și săvârșirii faptelor deduse judecății, asfel că nu se putea invoca, în favoarea acuzaților, că ar fi judecați pentru fapte care nu ar fi fost incriminate la data săvârșirii lor.

Judecătorii instanței militare internaționale au dat dreptate acuzării și i-au condamnat sau achitat pe inculpați, în funcție de consistența probelor administrate în raport cu fiecare dintre aceștia, înlăturând astfel apărarea acuzaților cum că ar fi judecați pentru fapte penale care n-ar fi fost incriminate la momentul săvârșirii acestora.

Soluția prezentată mai sus a fost și cea aleasă de autoritățile judiciare românești când au procedat la judecarea criminalilor de război , conform obligațiilor ce-i reveneau în urma armistițiului de pace.

În acelați sens cu cele deja invocate se află și jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, fiind sesizată să se pronunţe asupra pretinsei încălcări a dispoziţiilor art.7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, din perspectiva principiului legalităţii incriminării, în două cauze în care instanţele naţionale au pronunţat, după anul 1990, hotărâri de condamnare pentru fapte săvârşite de agenţi ai statului în perioada regimurilor comuniste din ţările respective (cauzele Streletz, Kessler, Krenz c. Germania şi Polednova c. Republica Cehă), a arătat, constatând că nu au fost încălcate dispoziţiile invocate, că împrejurarea neefectuării de cercetări în acea perioadă şi cea a urmăririi penale şi condamnării după reinstaurarea regimurilor democratice nu înseamnă deloc că faptele stabilite nu constituiau infracţiuni potrivit dreptului intern al fiecăruia dintre acele state la momentul comiterii lor.

REFERINȚE

 

[1] Convenția de la Londra de adoptare a Statutul Tibunalului International Militar de la Nurnberg, 08.08.1945. Conventia asupra Prevenirii și Pedepsirii Crimei de Genocid, Organizației Națiunilor Unite,1948. Convenția asupra imprescriptibilității crimelor de război și a crimelor contra umanității, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, 26.11.1969. Convenția europeană privind imprescriptibilitatea crimelor împotriva umanității și a crimelor de război, 1974, Strasbourg, ș.a.

[2] Decretul nr. 212,1960, Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a R.P.R.,.nr.8/17.06.1960.

[3] Curtea de Apel București, 24 iulie 2015, 20 de ani de închisoare, definitivă după judecarea apelului de Înalta Curte de Casație și Justiție, 10 februarie 2016.

[4] Curtea de Apel București, mai 2016,  în primă instanță 20 de ani de închisoare, sentință rămasă definitivă prin respingerea apelului de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

[5] Raportul Final al Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii din Romania, 2006, pag.634.

[6] Ziarul „Revista 22„ ,05.05.2015, interviu acordat la data de 05.05.2015 de domnul Lukasz Kaminski, Președintele Institutului Memoriei Naționale din Polonia.

[7] Raportul Final al Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii din Romania, 2006, pag.19.

[8] Decretul nr.6/1950 pentru înființarea unităților de muncă, adoptat la 14.01.1950, de Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Socialiste România.

[9] Ordinul 100/1950 (secret) 03.04.1950, emis de către Direcțiunea Generală a Securității Poporului din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

[10]      Informații preluate dintr-un act al Consiliului Securității Statului, denumit “DOCUMENTAR”, întocmit în anul 1968.

[11]      Hotărârea nr. 1554 (secretă) pentru înființarea coloniilor de muncă, a domiciliului obligatoriu și a batalioanelor de muncă, 22.08.1952, Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Române.

[12]      Instrucțiuni strict secrete, Consiliul de Ministri al Repubilcii Populare Române,1968.

[13]      Curtea de Apel București, Secția I penală, Sentinţa penală nr.122/F din 24 iulie 2015 pronunţată în dosarul nr.3986/2/2014 (2103/2014).

[14]      Curtea de Apel București, Secția II-a penală, Sentinţa penală nr. 58/F/30.03.2016, pronunţată  în dosarul nr. 5202/2/2014.

Eveniment

Ce ascunde CV-ul lui Nicu Marcu de la ASF?/Hoțul de cuvinte de la ASF și opera ,,științifică” a autorului Nicu Marcu/Primul articol, furat/Al doilea nu există/Al treilea…/Documente – Ziarul Incisiv de Prahova

Publicat

pe

De

Necunoașterea limbii engleze în timp ce publica (peste) 20 de articole ,,științifice” în limba engleză (și le prezenta) este un prim argument că Nicu Marcu de la ASF este un FAKE și un cocoțat în funcții extrem de bine plătite al statului român, pe alte criterii decât competența. Dar este mai mult decât atât: un hoț de cuvinte, un plagiator, așa cum arăt astăzi în episodul III al investigației. Când prin furt de cuvinte Nicu Marcu se iniția cert în frauda academică, el era și Președintele Consiliului Național de Integritate (2007-2011) dar și lector, conferențiar, inclusiv doctor în contabilitate cu vechime de 4 ani. Frauda academică l-a ajutat să salte de la o Dacie Papuc și un Matiz la peste 200.000 de Euro pe an. Ca profesor, plagiatul este echivalentul din asigurări a daunei totale. Citiți al treilea episod al investigației despre cine este cel care vrea să scumpească asigurările RCA cu până la 20% și să ia până la un miliard de lei pe an, de la populatie, in plina criza. Cu alte cuvinte, sa duca piata in dauna totala. Asa cum este el, din punct de vedere academic, dezvaluie analistul economic Radu Teodor Soviani.

Ce ascunde CV-ul lui Nicu Marcu de la ASF? În jargon de asigurări (piață pe care se presupune că o supraveghează și ar trebui să o înțeleagă), nu pot folosi decât o singură sintagmă: #daunatotală la Nicu Marcu în ceea ce privește cariera de autor de articole științifice devenit conferențiarul de la Craiova, membrul în Consiliul Național de Atestare a titlurilor, diplomelor și Certificatelor Universitare (adică exact organismul care trebuie să îi prindă pe plagiatorii gen Nicu Marcu), economistul, juristul, doctorul, profesorul și desigur, Doctor Honoris Causa. Și nu numai, inclusiv ,,membru de onoare”. Care onoare?Ați citit în al doilea episod al investigației (aici) cum contabilul șef (fără facultate la acel moment, contrar legii), exmatriculat în trecut de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, prolific autor de materiale în limba engleză deși era cunoscător al limbii la nivel de ,,Ana are Mere”, absolvent de Colegiu Național de Apărare și de ,,Institutul Național de Diplomație” – institutu care nu există – a reușit prin nestatornicia sa în funcții exclusive plătite gras din bani publici, să să cocoațe până la vârful ASF, ca Președinte cu venituri anuale de peste 200.000 de Euro. Este punctul culminant al unui lung proces de împopoțonare a lui Nicu Marcu.Nicu Marcu de la ASF, 52 de ani, a fost până la 28 de ani șomer fără studii superioare finalizate. Povestea lui Nicu începe simplu: fără să facă dovada absolvirii unui liceu intră totuși la câțiva ani după presupusa absolvire a liceului la Universitatea din Sibiu unde nu finalizează. Universitatea nu ne-a infirmat că Nicu Marcu a fost și repetent înainte de a fi exmatriculat.

Apoi începe o ferventă deghizare ,,telectuală” cu două facultăți și un doctorat în 2004, la Universitatea din Craiova, unde în 2001 devenise cadru asociat, în 2005 lector universitar, iar în 2008 conferențiar universitar. Practic 11 ani (2001-2012) le predă studenților etică, moralitate și să nu fure, prestând ,,activitate didactică și de cercetare”. Semnând zeci de articole ,,științifice” într-o limbă pe care nu o cunoaște. Apoi devine profesor.

La sfârșitul acestui ciclu profesional, Nicu Marcu are trei mari averi: O dacie Papuc, un Matiz și cunoștințe minimale de limba engleză, pe care și le lasă în conservare cel puțin până în luna septembrie a anului 2017. Potrivit CV-ului, în Septembrie 2017, când era consilier la Curtea de Conturi, Nicu Marcu era încă utilizator debutant al limbii engleze (nivel A2).

Atfel, până la 49 de ani, respectiv 2017, Nicu poate să înțeleaga unele lucruri foarte simple legate de familie și câte ceva de la locul de muncă, dacă i se vorbește rar și în propoziții scurte, ba poate chiar și să scrie propozițiii scurte, pe chestiuni familiare. Nivelul A1 este cel mai slab pe o scală care cuprinde A1, A2, B1, B2, C1, C2 și cel în care vorbitorul este calificat să țină un toast – ,,Hai Noroc”, A2 este imediat peste ”Hai Noroc Vericule! Ce facuși? Scrisăși un articol științific?” iar C2 este cel mai ridicat, cel în care vorbitorul poate să prezinte oricând teme complexe, cu maximă încredere și articulat, chiar și unei audiențe care nu este familiară cu tema.

Pentru a scrie și comunica articole științifice în limba engleză este necesar cel puțin C1. Cum poți înțelege ce au scris alți autori în lucrări pe care le citezi (sau nu) dar și să ,,împingi”, în limba engleză, nivelul cercetării unor autori celebri, mai sus decât au făcut-o ei, dacă ești ,,debutant”? În mod real, nu poți.

Faptul că Nicu Marcu a fost cel puțin până în septembrie 2017 un debutant A2 nu l-a împiedicat însă să își asume peste 68 de articole ,,științifice” în limba engleză, în numai 9 ani (WoW!) și foarte puține ca și unic autor. Nicu ,,A2” Marcu a participat la 13 studii in conferințe naționale și internaționale, a fost ,,director de proiect” la 5 granturi ,,câștigate” prin ,,competiție națională și internațională” (nivelul lui de A2 fiind sub nivelul de înțelegere și vorbire al lui R2D2) și desigur, a publicat și 10 cărți 🙂

Necunoașterea limbii engleze în timp ce publica articole ,,științifice” în limba engleză (și le prezenta) este un prim argument că Nicu Marcu de la ASF este un FAKE și un cocoțat în funcții extrem de bine plătite al statului român, pe alte criterii decât competența.

Dar este mai mult decât atât: un hoț de cuvinte, un plagiator.

Președintele Consiliului Național de Integritate (2007-2011), lectorul, conferențiarul este un hoț de cuvinte și acum Președinte ASF. Ca profesor, plagiatul este echivalentul din asigurări a daunei totale.

Din cele aproape 70 de articole științifice clamate în limba engleză, foarte puține sunt scrise ca unic autor de Nicu Marcu (un prim indiciu al imposturii). Eu am identificat 3 articole de unic autor asumate, dar e posibil să fie chiar 4. Primul articol scris de Nicu Marcu ca unic autor este și primul articol furat.

Este vorba de articolul publicat în anul 2008, când era secretar general la ANAF și, atenție, Președinte al Consiliului Național de Integritate (consiliul ăsta de îi prindea pe hoți).

Nicu Marcu și-a expus ,,opera”, respectiv furtul, în publicația oficială a Institutului de Prognoză Economică (IPE), iar articolul îl găsiți  integral aici.

Publicația din care a copiat Nicu Marcu pentru articolul din 2008, apăruse cu 11 ani înainte, în 1997, se numește ,,EMU and the International Monetary System” (Uniunea Monetară economică și sistemul internațional Monetar), este scrisă în limba engleză  și are ca editori pe Thomas Krueger, Paul R. Masson, Bart Turtleboom. Ca în cazul oricărui hoț de cuvinte, cum este Nicu Marcu, evident, cartea nu este în bibliografie, Marcu încercând să ascundă furtul. Textul original a fost publicat în 1997, la Washington iar articolul ,,științific” al lui Nicu Marcu în care copiază cuvânt cu cuvânt în ,,opera” sa,  se numește ,,Romanian’s Exchange Policy towards its European Monetary Union Membership – Prospects and Challanges”.

Bibliografia articolului, extrem de săracă (cine a mai văzut doar 3 referințe la un aritcol științific, dintre care una – un link ce ce nu funcționează), să ridice mâna. În 2008, practic Marcu avea o referință din 2000 și una din 2001, neregăsindu-se alte 3 publicații din care a furat.

Primul lucru care șochează în articol este limba engleză, impecabilă, folosită totouș de un autor debutant. Este și primul indiciu că a furat articolul. Analizând articolul se confirmă furtul, putând totuși identifica 5 contribuții persoanle ale autorului, la cercetarea științifică internațională, aduse de articol Ele sunt:

  • Ctrl+C (Copy);
  • Ctrl+V (Paste)
  • combo-ul Ctrl+H (Find and Replace).
  • Apoi ,,Find” – ,,CEEC” și ,,Replace” cu ,,Romania”;
  • Apoi, împarte frazele în paragrafe și pune în loc de virgule, bullet-ul, ca să păcălească softurile anti-plagiat (am ras).

În continuare, iată textul original.

#exhibit1

Textul original, publicat în 1997, în cartea sus-menționată și care aparține autorilor John Berrigan și Herve Carre care au scris articolul ,,Exchange Arrangments between the EU and countries in Eastern Europe, the Mediterannean  and the CFA Zone”.

Textul este furat de Nicu Marcu ca unic autor în capitalul ,,Challenges” al ,,lucrării științiifice”, pare a lucrării care se presupune că ar fi contribuția ,,originală” a autorului.

#exhibit2

#exhibit3

Textul original:

Textul furat:

A doua carte din care copiază Nicu Marcu în acest prim articol, de prim autor, se numește Current Developments in Monetary And Financial Law, volumul 2, publicat de FMI în 2003. Publicația, de asemenea nu este inclusă în Bibliografie.

Mai exact, Nicu Marcu a copiat din lucrarea cu numărul 33, a lui Jean-Victor Louis (care îl citează pe Peter Becks) furându-i nu numai cuvintele acestuia dar și sinteza (autorul articolului copiat de Marcu a pus în ghilimele textele care nu ii apartin, respectiv concluziile unui alt autor).

#exhibit4:

Textul furat de Nicu Marcu:

A treia sursă din care fură Nicu Marcu în primul său articol ,,științific” de unic autor, este un comunicat de presă al Băncii Centrale Europene, publicat în 2004, referitor la aderarea Sloveniei la zona Euro. Metoda? Find ,,Slovenia” și Replace cu ,,Romania”. Nici comunicatul nu pare ca referință bibliografică. Chiar doar atâta pot unii doctori în contabilitate de la Univeristatea din Craiova, lectori și conferențiari universitari ai aceleiași Universități? Să fure din comunicate de presă?

#exhibit5.

Textul original:

Textul copiat de Nicu Marcu:

Așa cum am arătat, Marcu nu citează niciuna dintre cele 3 surse furate, cuvânt cu cuvânt, prin ample porțiuni copiate în ,,opera” sa științifică, care în mod real are 6 pagini și un pic (incluzând abstractul, 3 referințe și desigur calitatea în care plagiază: doctor și lector al Universității din Craiova, la Departamentul de Analiză, Statistică și Matematică.

Matematică? Am râs. De asemenea, hoțul de cuvinte își declină noua identitate profesională – ajunsese deja secretar general al ANAF.

Prin urmare, acesta este primul articol în calitate de unic autor într-o ,,revistă indexată ISI”. Copiat. O să spuneți: mai râmân 27. O să râd:). Articolul are însă maximă importanță din mai multe motive, nefiind doar ,,un alt articol furat”. Iată de ce:

În esență, acest articol furat în 2008 reprezintă debutul lui Nicu Marcu în frauda academică. Având un prim articol, el începe să fie citat de câțiva cunoscuți (care de regulă se citează între ei) pentru a sugera (intenționat sau nu) că persoanele insinuate prin fraudă în circuitul academic (gen Nicu Marcu), au vreo relevanță. Unul dintre cei care a picat în plasa lui Marcu este academicianul Dobrescu.

Dacă profesorul Emilian Dobrescu, unul dintre putinii academicieni români cu studii la Universitatea Lomonosov de la Moscova, în articolul său din 2011 – ,,Problemele implicate de politicile referitoare la cursul de schimb și inflație a abordare cantitativă” care citează articolul furat de Nicu Marcu, a făcut-o fiind păcălit de hoția lui Nicu Marcu, ar trebui să îi fie jenă. Academicianul Emilian Dobrescu este totuși din 1990 și cercetător științific și membru al Consiliului Științific al Institutului Național de Cercetări Economice, iar încă din regimul comunist era o somitate.

Dacă a făcut-o intenționat (cu știință), ca să promoveze un hoț de cuvinte ca Nicu Marcu pe un alt palier, cel al fraudei academice, academicianului și reputatului Emilian Dobrescu ar trebui să îi fie rușine.

Promovarea unui autor necunoscut până la acel moment dar făcut cunoscut printr-un articol furat, în esență poate fi și o eroare, însă îmi dă de gândit cum i-a promovat articolul furat: în citarea lucrărilor ,,științifice” din propriul său articol, Emilian Dobrescu pune ,,opera științifică” a lui  Nicu Marcu în aceeași linie cu Paul Krugman – laureatul premiului Nobel penru Economie, Mauricee Obstfeld – fost economist șef al FMI și unul dintre cei mai influenți economiști în mediul academic și cu Ben Bernanke, fostul șef al Rezervei Federale Americane.

Or, o astfel de promovare, în opinia mea, nu se face din greșeală. E drept că articolul respectiv al Academicianului Dobrescu citează la greu și din opera științiifică a unui alt coleg academician (între ei), fără studii la Moscova, dar academician, mă refer la turnătorul securității Manole, cunoscut și ca Academician Mugur Isărescu.

Indiferent dacă Emilian Dobrescu a introdus în lista sa de citări articolul furat de Nicu Marcu intenționat sau din eroare, Nicu Marcu s-a folosit în lumea academică pe care a accesat  prin impostură, lăudându-se că unul dintre cei 4 alți autori care l-au citat a fost Emilian Dobrescu.

Alte citări sunt de pe la profesori de la Universitatea Craiova, pe principiul: ,,hai să ne cităm între noi, să facem puncte, să ne luăm gradul”

Interesant este și că după citarea articolului plagiat (în 2011), Nicu Marcu devine și ,,Membru de onoare al Consiliului Științific, Academia Română, Institutul Național de Cercetări Economice, Costin C. Kirițescu (unde este academicianul Dobrescu). Onoare? Care onoare?

Concluziv,

În timp ce publica articole copiate, Nicu Marcu preda în calitate de lector sau chiar conferențiar, către zeci și sute de studenți de la Universitatea Craiova (și nu numai).

Articolul analizat din 2008 și primul ca unic autor reprezintă debutul fraudei academice a lui Nicu Marcu, relevă scopul lui Nicu Marcu și anume obținerea titlulurilor univeristare (și banilor) de conferențiar universitar sau profesor. O altă dimensiune venită cu titlurile este aceae de  tocător major al banilor europeni alocați ,,cercetării” (detalii în episodul IV), pentru articole ,,de cercetare” cu valoare ZERO. miide Euro în schimb.

Al doilea articol ,,științific” pretins scris  și invocat de Nicu Marcu în parcursul său academic în calitate de unic autor este mult mai simplu de documentat, pentru că, deși invocat, el nu există.

Articolul doi de unic autor este pretins publicat în aceiași revistă indexată ISI Thompson – ,,Romanian Journal of Economic Forecasting” – numărul 2/2008 și intitulat ,,Aspects reagarding the price and earnings convergence between Romania and the European Uniun Space”.

Am convingerea că acest articol invocat nu există, din trei motive:

  • nu am reușit să îl găsesc (deși am găsit aproape ,,toată” opera lui Nicu Marcu);
  • nu există nicio citare (nici măcar la Emilian Dobrescu) din acest pretins articol și mai ales
  • Revisa cotată ISI Thompson – ,,Romanian Journal of Economic Forecasting”’ nu include în sumarul numărului 2/2008 un astfel de articol, pretins publicat în această ediție. Prin urmare, articolul folosit de Nicu Marcu pentru a dovedi cercetare științifică post-doctorală (și a își lua gradele sau funcții la Universitatea din Craiova), nu există.

Astfel, mai tăiem un articol ,,ISI Thompson” din lista de 28 a lui Nicu Marcu. În episodul următor vom mai tăia cel puțin încă 10.

Articolul 3 ca unic autor al lui Nicu Marcu.

Vă rog să aveți răbdare pentru analizarea articolului 3 ca unic autor al lui Nicu Marcu. Pentru că la fel ca articolul (1) de inițieră în frauda academică a lui Nicu Marcu, este unul extrem de important.

Pentru că face tranziția dintre debutul fraudei academice și consolidarea ei spre un alt tip de fraudă, cu implicații financiare.

După primul Articol (furat) și al doilea (care nu există), Nicu Marcusecretar general al ANAF (transferat de la Loteria Națională), este cuprins de febra academică, exact la ANAF și în plină criză economică și financiară. Scopul? Vrea să fie profesor. Febra îi creează însă și o mare foame de bani, pe care vrea să și-o astâmpere chiar cu orice preț.

Urmare a acestei febre trei lucruri se întâmplă:

  • începe să scrie zeci de articole în limba engleză (pe care nu o cunoaște) dar mai ales începe să pună întrebări în ANAF: ,,Nu vrei să scrii un articol științific? Mă trec și eu ca autor, că am unde să îl public”. Unii pun botul, de teama secretarului general.
  • o înnebunește pe ,,doamna Corina” de la ANAF (numele nu îl dezvălui pentru confidențialitatea surselor) să îi traducă repede articolele pe care nu le înțelege, dar care le publică, în calitate de co-autor. Faptul că le traduce repede, devine evident.
  • ,,Doamna Corina”, al cărei nume răsună și acum în încăperea secretariatului general al ANAF ca urmare a țipetelor lui Nicu Marcu cand trebuia să predea articole în limba engleză –  ,,Corrrrrrinnnnnnnnaaaaaaa!” ( lui Marcu începându-i să îi placă să îi umilească pe angajați și să îi trateze ca pe slugi), în mod evident nu este plătită de Nicu Marcu personal pentru traducerile care îl împopoțeanază pe el că ar avea vreo dâră de calitate academică. Astfel de sume nu apar în declarația de avere. Deci, or Nicu Marcu o plătea din banii încasați de el de la buget și doamna Corina făcea evaziune (și Marcu făcea abuz în serviciu nesesizând Parchetul pentru frauda de la ANAF) or Nicu Marcu făcea un alt abuz în serviciu, folosind timpul unui salariat al ANAF, plătit din bani publici (și stimulat de Marcu), pentru foloase personale: să se împopoțoneze ca profesor.

Prin urmare vorbesc în Episodul IV al investigației despre articolul 3 de unic autor al lui Marcu (și despre alte 10), dar și despre cum a culminat frauda academică și s-au materializat indiciile de fraudă financiară ale lui Nicu Marcu, de la ASF. #nicumarcudaunatotala. Vorbesc și despre cum a făcut el tranziția, prin fraudă academică, de la o Dacie Papuc și un Matiz înainte de a fi înșurubat în ANAF, până la 200.000 de Euro pe an, în calitate de Președinte ASF și nu numai.

Nicu Marcu este cel care încearcă disperat acum și neconstituțional (prin OUG fără motivare reală) să impună scumpirea asigurărilor RCA cu până la 20% pentru cei peste 6 milioane de asigurați, și să ia astfel, în plină criză, până la un miliard de lei pe an de la populație și companii prin Ordonanță de Urgență motivată de ,,Brexit”, în loc să își îndeplinească în mod real atribuțiile de serviciu, ca Președinte ASF, așa cum ați putut citi în exclusivitate în episodul I al investigației, aici, jos, mai precizeaza sursa mentionata. (Cerasela N.).

(I) Despre cum vrea ASF să scumpească (nelegal) asigurările RCA și să ia astfel până la 1 miliard de lei pe an de la populație și companii. Consiliul Concurenței să se sesizeze. Procurorii DNA să strângă probe

Citeste in continuare

Eveniment

Epoletii din spatele acestor contracte/ZONA LIBERA GIURGIU/ZONA UNDE SE ASCUND CLANURILE DE INFRACTORI (II) – Ziarul Incisiv de Prahova

Publicat

pe

De

MAFIA DIN PORTUL GIURGIU II

ZONA LIBERA GIURGIU: cazul Savin Bogdan Mihail

ZONA UNDE SE ASCUND CLANURILE DE INFRACTORI

CAZUL AGER LEASING IFN SA

Şos. PORTULUI Nr. 2, structura mafiota recunoscuta prin tunurile date, a impresionat pana si organizatiile mafiote, atat din vest, cat si din est.

A fost sesizat PARCHETUL EUROPEAN, dar si o serie de organizatii si entitati internationale, privind faptele grupului Savin Bogdan Mihail si membrii familiei sale, dar si sistemul de inalte protectii conferite de magistrate si ofiteri din anumite structuri.

Astazi relevam cazul activitatii defectuoase a magistratilor Tribunalului Giurgiu – Secția Sindic, complet CFS2 – judecător Mariana Magdalena Burtavel, a Judecătoriei Sectorului 6 – judecător Bogdan Gavrilă și judecător Andreea Mădălina Popescu, aspecte sesizate, deja, și Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, și care vizează, printre altele:

  • Exercitarea cu rea credință și neglijență a funcției de judecător
  • Încălcarea obligației de imparțialitate și favorizarea intereselor Ager Leasing IFN SA
  • Tergiversarea soluționării unor cereri și a motivării unor încheieri/lipsa motivării unor soluții
  • Nerespectarea dispozițiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor.
  • In contextul reprezentat si generat de continutul si semnificatia Ordonanței nr. 2134/P/2016, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureti, prin care a fost dispusă începerea urmăririi penale față de Savin Bogdan Mihail, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune etc.

AGER LEASING IFN SA are si o filiala in capitala tarii, locatie de unde opereaza tepele ticluite cu inalti demnitari si ofiteri:

Filiala Floreasca, Sector 2, Bucuresti, Calea Floreasca Nr. 212, Cod Postal 014472

Contractele dubioasei firme Ager Leasing, firma care a castigat, pe banda rulanta, contracte cu Statul Roman.

Statul Roman a fost, de atatea ori, inselat si prejudiciat.

Epoletii din spatele acestor contracte si sprijin ulterior, masiv, pentru protectia sefului acestei structuri clandestine, subterane: Mihail Bogdan Savin
Favorizat de toate regimurile si de Justitia giurgiuveana: finanteaza achizitia de vehicule, echipamente si utilaje, precum si imobile. Ager Leasing este membra a Asociatiei Societatilor Financiare – ALB Romania de la inceputul acestui an, transferandu-se de la Asociatia Societatilor de Leasing din Romania.
Firma omului de afaceri Mihail Bogdan Savin, Ager Leasing IFN
Savin, aflat in topul celor mai bogati 100 de oameni din Romania, a fost acuzat de oficiali ai Ministerul de Finante ca ar fi fraudat statul cu aproape 20 de miliarde de lei.

Omul de afaceri a reusit insa sa fie in gratiile tuturor guvernelor din ultima perioada si chiar a justitiei care, prin anumiti magistrate l-a favorizat, acoperit si degrevat de orice raspundere.

CINE PIERDE, CINE CĂŞTIGĂ?

Castiga, desigur, Ager Leasing si caracatita condusa de Savin Mihail Bogdan si pierde, in continuare, Statul Roman si firmele inselate, pagubite si prejudiciate, intre care si cel mai important producator privat de energie, din Romania.

FĂRĂ CONCURENŢĂ in piata si, mai ales, in justitie:

Ager Leasing IFN SA was established in 1999 as a Romanian private company and is one of the biggest leasing companies with 100% Romanian private capital. Since 2003 Ager Leasing IFN SA is a member of the Association of the Romanian Leasing Companies – member of LEASEUROPE which plays a major role on the leasing market.

Verificările efectuate in ceea ce-l priveste, pe Bogdan Mihail Savin, cu o unitate de măsură specială, avand in vedere componența familială și distribuția parților, in Ager Leasing: Bogdan Mihail Savin cu 99,9 la sută, Daniel Octavian Savin cu 0,07 la sută, Zoe Lelia Savin 0,004 la sută şi Anca Mioara Savin 0,004 la sută.

Asa cum am promis, in prima editie dedicata lui Bogdan Mihail Savin  si Ager Leasing, seria dezvaluirilor continua, in avampremiera actiunilor Parchetului European, sperand, de aceasta data, si in autosesizarea institutiilor de stat abilitate, romanesti, intre care si unitatile de parchete centrale, cu atributii si competente legale si materiale, avand in vedere gravele fapte comise de acest  grup de crima organizata, transfrontaliera, disimulat, ascuns, camuflat in Zona Libera Giurgiu, alaturi de alte grupuri transnationale, tolerate si intretinute si protejate de oameni cu functii de comanda, din institutii centrale si internationale, care livreaza sprijin grupului SAVIN Mihail Bogdan, lider perseverent si staruitor, in ceea ce priveste comiterea de infractiuni, la o asemenea dimensiune si pe aceasta indelungata perioada, de aproape 20 de ani, interval in care nimeni nu a aplicat vreo solutie legala, in pofida faptelor descrise in acest articol.

De asemenea, incepem sa prezentam, in fond, in decursul unor episoade de ancheta si investigatii jurnalistice documentate, modul de actiune ticluit, in coautorat si complicitate cu inalti demnitari, magistrati si reprezentanti ai statului, care au acordat si, inca acorda, intreaga si inalta lor protectie, alaturi de conferirea unor sisteme de avantaje prin care acestia si-au exercitat, cu rea credinta, rolurile, atributiile si competentele, pentru a acoperi si ascunde faptele si raspunderea penala cvasi-grevata si pseudo-(ne)retinuta in sarcina acestui personaj sinistru, care a utilizatat, in asa-zisele sale afaceri, cu success, in piata, prin vehicolul operat – firma Ager Leasing – cu atata succes, de atatia ani, metode ilegale, prin care direct si nemijlocit, SAVIN Bogdan Mihail, a reusit sa saboteze, sa submineze, sa insele si sa prejudicieze, cel mai mare producator de energie privata din Romania.

Astfel, Grupul Savin Bogdan Mihail a avut o contributie esentiala la prabusirea sistemului energetic national al Romaniei si abia acum autoritatile romane si europene au inceput sa se miste, fiind puse sub presiune interna si international-europeana, intrucat este vorba de multe zeci de milioane de €, pierderi nerecuperate, inca Vom reveni. (Crsitina T.)..

 

 

 

 

 

 

Citeste in continuare

Eveniment

EXCLUSIV/Au inceput tunurile/jafurile in ministerele coordonate de USR/”Damf” puternic de “servicii”/Claudiu Nasui si Societatea Nationala a Sarii SA – “Salrom”, tun de peste 1 milion de euro – Ziarul Incisiv de Prahova

Publicat

pe

De

In plina pandemie conducerea Societatii Nationale a Sarii SA – “Salrom”, cu sediul administrativ in Splaiul Unirii nr.76, Corp A, etaj 4 si 5, sect.4, Bucuresti,  initiaza un tun imobiliar de peste 1 mil.euro prin actualul director general Constantin Catalin Radu, un abonat permanent la functii importante in stat, numit de circa 7 luni la conducerea societatii natinale in cauza, societate aflata in portofoliul administrativ al Ministerului Economiei, institutie condusa actualmente de domnul Claudiu Nasui de la USR, care la inlocuit pe fostul ministru liberal Virgil Popescu transferat la noul minister al energiei.

Interesant este ca acest Constantin Catalin Radu, in ultimii 7 ani, a fost numit prin Decizia nr.344/2013 a fostului prim ministru Victor Ponta in functia de secretar general adjunct la Consiliul Concurentei, iar fostul prim ministru Grindeanu il numeste prin HG nr. 3 din 6 ianuarie 2017, membru in Plenul Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor.

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/216663),

http://www.ultimelestiri.com/guvernul-nu-o-vrea-pe-oana-schmidt-haineala-in-functia-de-membru-al-oficiului-de-prevenire-si-combatere-a-spalarii-banilor-constantin-catalin-radu-noul-membru-al-onpcsb-in-locul-oanei-schmidt-haineala-717619.html).

Dar pentru a observa traseul public al acestuia in functii de conducere de nivel inalt ar trebui sa ii studiatii CV-ul acestui personaj cu important sprijin politic!   http://www.salrom.ro/doc/public/cvca/CV%20director%20general_Constantin-Catalin%20RADU-2020.pdf

Dar sa revenim la subiectul din preambululul articolului si constatam ca in 29.01.2021 dir.gen. Constantin Catalin Radu solicita printr-o adresa Compartimentului Administrativ al Salrom ca in termen de 3 zile sa intocmeasca un referat de necesitate si oportunitate, respectiv o nota de initiere a unei proceduri de analiza si evaluare a ofertelor necesare semnarii unui contract de inchiriere spatii de birouri destinate relocarii sediului central admnistrativ al  Salrom, cu toate ca actualmente exista deja un sediu achizitionat in baza unui contract comercial valabil pana in anul 2023, in care personalul administrativ de nivel central Salrom isi desfasoara activitatea.

Interesant este ca Constantin Catalin Radu isi justifica decizia personala prin faptul ca spatiul actual de birouri in care societatea isi desfasoara activitatea nu mai este in concordanta cu hotararile emise in stare urgenta si de alerta de catre CNSU, ce impun asigurarea unei distante minime recomandata de 2 m liniari intre angajati, situatie care determina in mod exceptional o crestere a spatiului alocat per angjat de la 8 mp, cat este in prezent media in cladirile de birouri de clasa A, la aproximativ 15 mp per angajat, situatie care dupa aprecierea dansului nu corespunde actualmente deciziilor CNSU in sensul sus precizat.

Jusitificarea acestuia este hilara si nu are acoperire juridica intrucat nu exista un document oficial si institutional emis de alte autoritati ale statului cu rol in control prin care sa se constate ceea ce dansul expune cu referire la nerespectarea distantei minime de 2 m liniari intre angajati. De altfel dansul ar fi trebui inca de la data preluarii functiei de conducere sa intreprinda masuri in consecinta, in principal o evaluare a spatiilor disponibile, reamenajare acestora in sensul cerut de hotararile CNSU, introducerea activitatilor de la domiciliu in masura posibilitatilor admnistrative etc., astfel incat dupa 7 luni sa poata sa justifice ca masurile dispuse nu au efectele scontate si singura solutie viabila nu ramane decat relocarea sediului central, dar numai dupa respectarea cerintelor legale in acest sens, anume informare si obtinerea aprobarilor necesare din parte CA si AGA ale SNSare SA, aspecte care se pare nu au fost respectate la momentul solicitarii precizate in preambul.

Pe acest fond in mod dictatorial Constantin Catalin Radu a solicitat angajatilor Salrom sa analizeze oferta si documentatia pentru atribuirea contractului de relocare catre o societatea Akcent Development SRL, cu sediul in oras Magurele, jud. Ilfov, CUI 21563775, actionar unic Alin Nicolae, reprezentata prin dl. Laurentiu Afrasine, firma ce are in proprietate un imobil cu spatii de birouri tot in clasa A, dat in folosinta in anul 2019, situat in str. Mihai Eminescu nr.108 – 112, sector 2 si care ofera spatiu in suprafata de cca.2500 mp, similar cu cel detinut actualmente in sediul din str. Splaiul Unirii nr.76 de catre societatea Salrom.

 (https://www.sfin.ro/oscar-downstream-legaturi-periculoase-dna-blejnar/), https://realitateadearges.net/spovedania-lui-rizea-continua-zeci-de-milioane-de-euro-furate-din-afacerile-cu-motorina/

Prin referatul de necesitate si oportunitate pentru achizitionarea de servicii de inchiriere spatii birouri pentru relocarea sediului central al SNS SA – Salrom se aproba pentru o perioada contractuala de 24 luni la o valoare estimata de 5.657.016 lei (fara tva), echivalent a 1.154.511 euro, la cursul de 1 euro = 4,9 lei, astfel ca rezulta un pret mediu de cca.48.104 euro/luna, tarif ce include chiria unui spatiu de 2500 mp si a unei taxe de mentenanta (estimarea a fost realizata astfel: 235.709 lei fara tva x 24 luni = 5.675.016 lei pentru 2 ani, curs euro 4,9 lei).

De remarcat este faptul ca viitoarele costuri de achizitie servicii de inchiriere spatiu birouri  este aproximativ dublu fata de cel actual platit pentru inchirierea spatiului in care se desfasoara activitatea sediului central Salrom din srt. Splaiul Unirii nr.76, aspect ce indica o posibila cheltuiala nejustificata finaciara si un sprijin financiar mascat acordat proprietarului locatiei din str. Mihai Eminescu nr.108 – 112, adica firmei Akcent Development SRL, ce are o situatie economico-financiara precara in anul 2019, cu datorii de peste 150 mil. lei si pierderi semnificative de peste 3 mil. lei, un risc de insolventa mare (scoring Z Altman 2019 de 1,13), numar de salariati foarte mic sub 2 angajati declarati, active imobilizante de pest 114 mil. lei, conform delaratiilor oficiale date catre autoritatile in drept (Min Finatelor Publice, ANAF etc.).

Pe acest fond se constata ca dir. gen Constantin Catalin Radu ignora faptul ca exista deja un contract de inchiriere incheiat cu firma Steilmann Vestico, contract aprobat in CA al Salrom in luna decembrie 2019 cu valabilitate pana in 10.02.2023, iar in situtia denuntarii unilaterale a acestuia inainte de data de incetare existand posibilitatea platii unei despagubiri cu titlu de penalitate, in cuantum al unei chirii pentru perioada ramasa pana la finele implinirii termenului de 5 ani in cadrul cauria nu exista dreptul de a denunta contractul in cauza. Intr-o astfel de situatie fiind necesara atat aprobarea in bugetul anual de venituri si cheltuieli al SNS SA, cat si de catre conducerea administrativa a acestuia CA si informare AGA. Mai mult mutarea sediului social este necesar conform actului constitutiv al societatii nationale sa fie supusa unei hotarari in Adunarea Generala extraordinara a Actionarilor, aspect neindeplint de catre conducerea Salrom.

De altfel bugetul de venituri si cheltuieli pentru anul 2021 nu a fost inca aprobat prin Hotarare a Guvernului, initiata la solicitarea ministrului economiei dl. Claudiu Nasui, dupa aprobarea bugetului de venituri si cheltuilei pentru anul 2021 prin hotarare AGA – Salrom, astfel incat societatea in cauza nu poate antrena cheltuieli totale lunare mai mari de 1/12 din ultimul buget aprobat (art.8, alin.1 din OUG nr.26/2013).

Avand in vedere actiunea conducerii SNS Salrom de a muta sediul social intr-o alta locatie cu cheltuieli nejustificate si aproape duble fata costurile actuale inchierierii spatii de lucru (cca. 20.120 euro/luna) sunt create premise de producere a unor prejudicii financiar economice societatii nationale in cauza, respectiv cu incalcarea normelor legale in vigoare aplicabile spetei referite.

Asteptam sa observam reactiile autoritatilor in drept, cat si a ministrului Claudiu Nasui fata de o astfel de stare de fapt de natura a prejudicia interesele financiare ale unei societati nationale de interes strategic pentru economia Romaniei.

Relevant este faptul ca Constantin Catalin Radu prin anul 2013 a fost implicat in cadrul unui dosar penal, instrumentat de catre procurorul DNA Gheorghe Popovici, care a utilizat procedee probatorii si mijloace de proba intr-un rechizitoriu din dosarul nr. 397/P/2012. Este vorba de interceptari si inregistrari audio si video ale convorbirilor telefonice purtate de mai multe persoane si de luare de imagini si sunete din mediul ambiental, inclusiv din autoturisme, de localizare sau urmarire a persoanelor vizate prin mijloace GPS, astfel incat si cel nominalizat a fost supus unor activitati de interceptare si inregistrare a convorbirilor telefonice solicitate de catre DNA si autorizate de instanta judecatoreasca in drept. Cei interesati pot gasi referinte la DNA sau Tribunalul Bucuresti despre activitatile de supaveghere tehnica la care a fost suspus  cel mai sus nominalizat.

https://www.cancan.ro/tag/radu-catalin-constantin-director-guvern-amenintari-procurori

Rare Bogdan cu fratii Nicolae! Interesant, nu?

Un carcotas ne-ar atrage atentia si asupra acestei poze care completeaza tabloul acestui tun de peste 1 milion de euro cu un damf puternic de “servicii”, pentru cei avizati…desigur. Vom reveni. (Crsitina T.).

 

 

 

 

 

Citeste in continuare

Parteneri

Ultimile stiri locale

Eveniment5 ore inainte

Ce ascunde CV-ul lui Nicu Marcu de la ASF?/Hoțul de cuvinte de la ASF și opera ,,științifică” a autorului Nicu Marcu/Primul articol, furat/Al doilea nu există/Al treilea…/Documente – Ziarul Incisiv de Prahova

Necunoașterea limbii engleze în timp ce publica (peste) 20 de articole ,,științifice” în limba engleză (și le prezenta) este un...

EvenimentO zi inainte

Epoletii din spatele acestor contracte/ZONA LIBERA GIURGIU/ZONA UNDE SE ASCUND CLANURILE DE INFRACTORI (II) – Ziarul Incisiv de Prahova

MAFIA DIN PORTUL GIURGIU II ZONA LIBERA GIURGIU: cazul Savin Bogdan Mihail ZONA UNDE SE ASCUND CLANURILE DE INFRACTORI CAZUL...

Eveniment2 zile inainte

EXCLUSIV/Au inceput tunurile/jafurile in ministerele coordonate de USR/”Damf” puternic de “servicii”/Claudiu Nasui si Societatea Nationala a Sarii SA – “Salrom”, tun de peste 1 milion de euro – Ziarul Incisiv de Prahova

In plina pandemie conducerea Societatii Nationale a Sarii SA – “Salrom”, cu sediul administrativ in Splaiul Unirii nr.76, Corp A,...

Eveniment2 zile inainte

Protestul batranilor in fata lipsei de respect fata de morti

Vecina mea a decis sa se duca la un azil de batrani, fiindca nu mai avea pe nimeni si se...

Eveniment3 zile inainte

Acum normele de competenţă ale instanţelor judecătoreşti din România le stabileşte Parchetul European/Desfiinţaţi instanţele – Ziarul Incisiv de Prahova

Entitatea ale cărei patrimoniu şi interese au fost păgubite/lezate este Clubul Sportiv Municipal Ploieşti (CSM), structură sportivă de drept public...

Afaceri3 zile inainte

Centrul Medical Maria: Terapia în camera hiperbară recomandată pentru recuperarea şi tratarea infectării cu virusul SARS-CoV-2

De multe ori refacerea şi recuperarea din urma unei afecţiuni sunt considerate la fel de importante precum tratamentul în sine,...

EvenimentO săptămână inainte

N-am înțeles în ce calitate se implică ambasada SUA, adicătelea niște funcționărași de mâna a 7-a ai Departamentului de Stat, în politica penală a statului român/S-au dus peste MJ, DNA, CSM etc – Ziarul Incisiv de Prahova

Două fapte: Institutul National de Statistica a comunicat o necredibila crestere economica de +5,3% in trimestrul IV 2020 (față de trimestrul III). Analiștii...

EvenimentO săptămână inainte

Alegerea unei firme de pompe funebre autorizate inseamna sanatate si liniste

Va ganditi in mod sigur ca titlul este exagerat, fiindca mortii nu mai au nevoie de sanatate, dar apartinatorii lor...

EvenimentO săptămână inainte

Cum de nu a vazut BNR operatiunile prin care, ING Bank Romania falsifica destinatia de export a motoarelor de Boeing, astfel incat, pe legaturi securiste ante-1989, sa ajunga in Iran, tara aflata sub embargou? – Ziarul Incisiv de Prahova

Două fapte: Institutul National de Statistica a comunicat o necredibila crestere economica de +5,3% in trimestrul IV 2020 (față de trimestrul III). Analiștii...

EvenimentO săptămână inainte

care nu există în realitate, plăsmuită, ireală – Ziarul Incisiv de Prahova

Căderea economiei cu 3,9% în 2020 (raportată de statistică) înseamnă pentru Florin Cîțu o performanță ,,fantastică”. Iată unde are dreptate:Potrivit...

Eveniment2 săptămâni inainte

Când a mințit?/ Florin Cîțu, după incendiul de la Matei Balș, 29 ianuarie 2021 – Ziarul Incisiv de Prahova

Cercetează penal numai presupusele infracțiuni săvârșite de judecători și procurori, indiferent că este o sesizare din oficiu (a unui procuror)...

Eveniment2 săptămâni inainte

De ce existenta SIIJ trebuie sa-i preocupe pe toți cetățenii, nu doar pe magistrați?/Dacă vom accepta ca judecătorul care ne soluționează cauza să fie cercetat de aceeași structură de parchet care ne cercetează și pe noi… – Ziarul Incisiv de Prahova

Cercetează penal numai presupusele infracțiuni săvârșite de judecători și procurori, indiferent că este o sesizare din oficiu (a unui procuror)...

Eveniment2 săptămâni inainte

Interviu: Ren Zhengfei după ceremonia de deschidere a Laboratorului de Inovație Minieră Inteligentă din Taiyuan

Ren: Înainte de a-ți răspunde la întrebări, aș dori să fac câteva observații de deschidere. Generațiile noastre anterioare de rețele de...

Eveniment2 săptămâni inainte

Oare care o fi realitatea cu SIIJ -ul?/ „Nu îmi plac bălăriile pe post de argumente/Așa că mă gândii să verific dacă sunt bălării sau nu/Și-mi ieșii că ar cam fi” – Ziarul Incisiv de Prahova

Omul despre care scrie Valeriu Nicolae tocmai vrea sa jumuleasca pana la un miliard de lei pe an de la...

Social2 săptămâni inainte

Tendințe la modă pentru lucrătorii din domeniul ospitalier

Ne place să spunem că tendințele sunt create de clienți în domeniul ospitalier, și acest lucru este evident. Și, se pare...

Afaceri2 săptămâni inainte

DE CE SA ACHIZITIONAM UN LAPTOP REFURBISHED?

Inca de la inceput trebuie sa facem diferenta intre un laptop refurbished si un laptop second-hand; multe persoane fac aceasta...

Știrile Săptămânii