Eveniment
Polițiștii trebuie să se mulțumească cu încă o rundă de promisiuni, despre o nouă serie de „firimituri” salariale
Incisiv de Prahova publica, azi, primul episod din serialul „Legaturi periculoase: Primarul Andrei Volosevici, bugetul local, BLUE PLANET SERVICES S.R.L., Solid Waste Operation SRL, Bogdan Niculescu, IPJ Prahova si crima organizata”, o investigatie formata din 10 episoade.
Incercam sa deslusim itele ascunse din spatele unor afaceri oneroase, pe bani publici. Prima intrebare la care incercam sa raspundem este ce l-a determinat pe edilul Andrei Volosevici sa schimbe delegarea de gestiune a serviciului public de salubritate pentru activitatile de curatenie cai publice si dezapezire, de la firma Rosal coordonata de Bogdan Niculescu in favoarea firmei BLUE PLANET SERVICES S.R.L coordonata de acelasi Bogdan Niculescu. Ce i-au determinat pe cei doi sa denigreze firma Rosal, inclusiv prin falsuri, vezi aici:
Edilul Andrei Volosevici ne propune o administratie plina de falsuri si uz de fals/Documente
La toate aceste raspunsuri vom gasi rezolvarea la finele acestui prin episod.
La data de 20.09.2021 se semneaza primul contract intre edil si firma BLUE PLANET SERVICES S.R.L, ocazie cu care se „racordeaza” acesta societate la bugetul local.
Dupa racordarea la bugetul local, BLUE PLANET SERVICES S.R.L achizitioneaza firma Solid Waste Operation care era deja „racordata” la buget, prin administrarea obiectivului Satia de tratare mecano biologica Poiesti, centura de est.
La ultimele aceste doua firme au fost angajati diversi interlopi, unii pentru recompense din timpul campaniei electorale, altii doar fictiv.

Cand unul din acesti interlopi de etnie roma (F.R. – stanga fotografiei, asa il denumim deocamdata) a amenintat si santajat cu inregistrarile efectuate personal privind unele afaceri ilicite si „parandaraturi”, pe diversi din anturajul edilului, am considerat ca nu este problema noastra, ci a organelor de cercetare penala.
Cand acelasi interlop (F.R.) ne-a transmis printr-un interpus, amenintari cu scop de santaj, confundand sula cu Prefectura nu a avut ca finalitate decat iritarea noastra, sa ne exprimam elegant. Probabil interpusul a uitat ce i-a transmis acum cativa ani, un jurnalist: „Nu poti santaja si ameninta pe cineva care nu are ce pierde” (sau ceva de genul asta).
Cand „SEFUL T”, pe numele de scena V.S (dreapa in poza, asa il denumim deocamdata) are o casa de schimb valutar si este sursa („turnător” sau „ciripitor”) unui sef din IPJ Prahova lucrurile se complica. Cand acest sef din IPJ Prahova „monitorizeaza” aceste fapte cu caracter penal pentru a le musamaliza, aspectele capata alte valente din Codul Penal.
Cand firmele coordonate de Bogdan Niculescu au patentat o metoda ingenioasa de a scote bani lichizi din buget, pentru „parandarat” sau pentru recompensarea unor consilieri locali si/sau sefi de institutii cu atributii de control pe domeniul lor de activitate am considerat ca nu este problema noastra, ci a organelor de cercetare penala. Patentul este simplu. Institutiile statului combat fenomenul muncii la negru si nu s-au asteptat ca unele firme sa angajeze, fictiv, intre 60 -100 de persoane. Profitul firmei se diminueaza si/sau dupa caz se maresc datoriile firmei respective la stat dar, raman bani lichizi scosi cu sacosele.
Raspuns solicitare Ziarul Incisiv
Probabil de aceea RASP Ploiesti, in perioda ianuarie 2021-prezent, nu a intocmit nici macar un proces-verbal de contraventie, doar „a monitorizat”. Probabil de unde bate vantul cu banii in buzunar. Cadrul legal pentru amenzi: OUG 57/2019, OG 2/2001, legea 101/2006, HCL 34/2019, HCL 218/2015, dispozitia nr 10089/2020.
Dar, despre Zoia Staicu, noul director al RASP Ploiești, și familia abonată la banii publici ai prahovenilor si la firmele in cauza vom reveni, pe larg, nu face obiectul acestui episod.
Cand la cealalta firma coordonata tot de Bogdan Niculescu, Solid Waste Operation SRL, au fost angajate doua peroane, foste din „Mediu”, aprobabrile si controalele parca sunt deja aranjate.
Raport anual de mediu SWO
Cand una din aceste persoane este „Cainele Rosu” aspectele capata deja valente de criminalitate economico-financiara organizata transfrontaliera.
„Cainele Rosu”
Politia Vest
A performat la DINU…. cu interlopii de la tevi.
Sectorul economic al IPJ:
implicat in actiunile care ii vizau pe vectorii care derulau operatiuni in sectorul comertului ilegal cu carburanti provenit de la rafinariile din Prahova.
A performat, prin turnarea colegilor ( Av Andrei, fost politist, astazi in baroul PH si Ion Banu )
A lucrat, indeaproape, pe linia TURNARII CADRELOR, cu Malaescu, fost ofiter de economic si sef, in conducerea Pol. Mun. Ploiesti, l-a ajutat pe Iulian Bach, fost sef al IPJ si pe Costica Vieru, fost politist al politiei municipale.
A fost recompensat de ultimul si de Vasile Dumitrascu, si a fost introdus in sistemul firmei de paza care asigura, printre altele, si perimterele UPETROM 1 MAI PLOIESTI, alaturi de ruda sefului pol municipale, Cezar Vieru.
Il cunoaste pe col [rez] Vasile Dumitrascu, inca de pe vremea cand acesta era ofiter de politie economica, coleg cu Malaescu, cu care colabora pe linie de informatii.
Cariera sa s-a dezvoltat, fulminant, dupa ce Vasile Dumitrascu a preluat sefia 0215 in PH si nu numai si care l-a acoperit pe „Cainele Rosu” cand controla informativ zona VEST si, in special, ariile Lacul Balea, Podu’ Inalt, zona Dinu, zona Eremia Grigorescu, zona Lamaita VEST, oferind, la randul sau, protectie, clanurilor si membrilor lumii interlope, contra unor sume de bani, pretinse, solicitate, achitate, platite si incasate constant, sub forma de taxa de protectie.
Interesant ca numele „Cainelui Rosu” apare si in anturajul italianul Sergio Pileri in 2002, la Ploiesti, unde avea cartierul general italianul Sergio Pileri si cei doi frati ai sai, trimisi in Romania de mafie. Pileri isi desfasura linistit mai multe tipuri de afaceri, de la restaurante, pana la firme de salubritate. El a devenit in scurt timp unul dintre reprezentantii de vaza ai comunitatii italienilor din Romania. Initial, Sergio Pileri a intrat in atentia Serviciului Roman de Informatii – SRI pentru ca se afla in anturajul fostul sef al SRI Prahova Corneliu Paltanea. Acest Pileri beneficia de protectia colonelului Paltanea, care era supravegheat pentru afaceri dubioase cu petrol. Pileri incepuse sa dezvolte in Romania un grup de companii in domeniul salubritatii, a ecologizarii si a rampelor de gunoi.
Numele sau a aparut public la conducerea companiei SALUB din Ploiesti. La randul ei, SALUB era detinuta de un SRL numit Agenda 21. In fine, in spatele acestei firmei se afla familia mafiota Ciancimino, condusa de Masimo Ciancimino, arestat si el in 2011, fiul lui Don Vito. Interesant este ca familia Ciancimino este originara din localitatea siciliana Corleone, exact ca si in celebrul film de Oscar, Nasul. Initial, mafiotii au finantat cu 9 milioane de euro activitatea firmei Agenda 21 din Romania. Agenda 21, condusa de unul dintre membrii familiei si era detinuta de SIRCO, pe care anchetatorii italieni pusesera sechestru. Printre cei anchetati era si avocatul Giorgio Ghiron, aparatorul nasului Vito Ciancimino. Un alt anchetat a fost si Gianni Lapis, care a incercat sa incheie un contract cu Gazprom pentru piata europeana, prin intermediul unui fost colonel KGB, Alexander Medvedev. Printre persoanele de incredere ale mezinului Ciancimino se numarau si fratii Sergio si Giorgio Pileri, care au in Romania multe afaceri in Bucuresti, Tulcea, Ploiesti, Targu-Mures. Firmele italienilor, pe langa Agenda 21, care se ocupa de reciclarea gunoaielor, sunt Ecorec, Salub si Ecologica SA. Fratii Pileri au mai investit si in Hipodromul de la Ploiesti, in „”Il Toscanino””, un bistro din Bucuresti. Ei au mai infiintat in Romania si societati financiare: General Consulting si Agentia Obiettivo Lavoro. Pe langa acestea se pot mandri si cu Agentia de Investigatii A&D. Repetam: legaturile dintre Sergio Pileri si fostul sef al SRI Prahova, Corneliu Paltanea, sunt de notorietate. Provenzano, prin intermediul romano-italianului Paul Brener, a deschis mai multe firme in tara noastra. Cu Brener au intrat in contact Gheorghe Fulga, seful Serviciului de Informatii Externe, dar si cativa pesedisti: Ion Moucha si Constantin Nita.
Cine este Bogdan Niculescu?
Numele lui Bogdan Niculescu apare și in afacerea autorizarii ilegale a gropii de gunoi de la Glina, deținută de Mafia italiană. De altfel, compania Solid Waste Operation, deținută de partenerul de afaceri al lui Bogdan Niculescu, apare și în dosarul DNA de la Ploiești privind legăturile dintre familia mafiotă Ciancinimo, deșeurile din Sectorul 1 și groapa Glina. Aceeasi familie mafioata unde apare si numele Cainelui Rosu” de mai sus!!!
Atat despre Agenda 21 unde apare numele „Cainelui Rosu” cat si despre groapa Glina, Incisiv de Prahova a dezvaluit prin zeci de articole, pe parcursul a mai multor ani de zile. Reamintim ca, in martie 2022, Direcția Națională Anticorupție (DNA) l-a pus sub acuzare – alături de primarul Sectorului 3, Robert Negoiță și alți funcționari din această instituție – și pe managerul ROSAL, Bogdan Niculescu. Numele acestuia nu a apărut, însă, în comunicatul DNA, datele fiind doar despre o persoană fizică acuzată de săvârșirea a două complicități la infracțiunea de abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite cu consecințe deosebit de grave.
De altfel, și firma ROSAL a fost pusă sub acuzare, ca persoană juridică, tot pentru două complicități la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit cu consecințe deosebit de grave.
Silviu Prigoana, actionarul majoritar la aceea data al companiei de salubritate Rosal, a incheiat in anul 2010 , un contract de licenta pe 10 ani cu propria firma prin care primea 71.500 de euro/luna, fara TVA, pentru folosirea marcii „Rosal” de catre compania cu acelasi nume.
Rosal era detinuta de Silviu Prigoana (60%), Dumitru Mihalache(20%), Eugen Progloff (10%) si Gheorghe Minea (10%) si se ocupa desalubrizarea sectorului 3 din Capitala.
La data de 23.06.2022, potrivit informațiilor economice de pe termene.ro, compania are ca acționari pe Silviu Prigoană, cu 40%, Dan Gabriel Gaman, proprietar fiduciar, cu 30% din acțiuni, Imperial Master Invest SRL cu 20% și Gheorghe Minea cu 10%. Administrator și președintele consiliului de administrație al firmei este acelasi Bogdan Niculescu.
Si acum sa deslusim raspunsurile la intrebarile:
– ce l-a determinat pe edilul Andrei Volosevici sa schimbe delegarea de gestiune a serviciului public de salubritate pentru activitatile de curatenie cai publice si dezapezire, de la firma Rosal coordonata de Bogdan Niculescu in favoarea firmei BLUE PLANET SERVICES S.R.L coordonatade acelasi Bogdan Niculescu?
-ce i-au determinat pe cei doi sa denigreze firma Rosal, inclusiv prin falsuri?
Si-a pregatit minutios terenul
Satui de scandalurile in care au fost antrenati si de prejudicierea cu buna stiinta a firmei Rosal pentru a introduce alte sociatati controlate de Bogdan Niculescu, omul de afaceri Silviu Prigoană și unul din copii săi, Silvius Prigoană au introdus pe 15 iulie 2022 la Tribunalul Bucuresti o cerere de deschidere a procedurii insolvenței societății Rosal Grup, unul dintre marii ”jucători” de pe piața contractelor de curățenie. Tribunaul a fixat primul termen în luna octombrie. În afară de București, unde are contract cu Primăria Sectorului 3, Rosal mai are contracte în Giurgiu, Cluj și Prahova.
Demersul familiei Prigoană vine în contextul în care din februarie anul acesta Rosal Grup este în mijlocul unei anchete a Direcției Naționale Anticorupție, procurorii anticorupție anchetând relația comercială dintre Rosal Grup și Primăria Sectorului 3. Astfel, pe 21 februarie DNA anunța că procurorii au dispus efectuarea urmăririi penale față de S.C. ROSAL GRUP S.A., pentru două infracțiuni de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit cu consecințe deosebit de grave.
Faptele reținute ar fi constatate în contextul în care, în perioada anilor 2000-2018, în Sectorul 3 din municipiul București, s-au încheiat 54 acte adiționale la un contract de salubrizare cu S.C. ROSAL GRUP S.A., prin care, fie s-a prelungit contractul, fie s-a mărit valoarea acestuia.
Conform DNA, la nivelul Sectorului 3 nu s-ar fi respectat prevederile noii legislații aplicabile actelor adiționale începând cu anul 2001 și până la finalizarea derulării contractului (Legea 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice; O.G. 71 din 29 august 2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local; Legea 101 din 25 aprilie 2006 a serviciului de salubrizare a localităților; O.U.G. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii).
În același dosar este urmărit penal și primarul Sectorului 3, Robert Negoiță, acuzat de două infracțiuni de abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite cu consecințe deosebit de grave și a unei infracțiuni de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite cu consecințe deosebit de grave.
Conform DNA, s-ar fi creat un prejudiciu total de 578.446.818 lei în dauna Sectorului 3 și un folos necuvenit pentru SC Rosal Grup SA.
PAM-PAM
În paralel cu cererea de deschidere a procedurii insolvenței introdusă pe 15 iulie, unul din copii lui Silviu Prigoană, Adrian Honorius Prigoană a deschis tot la Tribunalul București, pe 15 iunie, un proces având ca obiect ”rezoluțiune contract” în contradictoriu cu Bogdan Niculescu, cel care controlează în prezent Rosal.
Viața de huzur a lui Niculescu
Conform informațiilor din CANCAN, Bogdan Niculescu trăiește în lux și nu se sfiește să și-o etaleze în ochii lumii, deși societățile sale ori au fost radiate, ori sunt în pierdere.
În septembrie 2020, s-a prezentat la LOFT cu un Ferrari țiplă, de unde a coborât alături de soția lui, la rândul ei învățată cu luxul și opulența. De altfel, managerul Rosal s-ar fi lăudat, cu puțin timp înainte, la o masă în jurul căreia se adunaseră mai mulți milionari în euro din România, că, împreună cu partenera de viață, are posibilitatea de a zbura în Toscana (Italia) cu avion privat, pe care îl închiriază direct de la El Feki Tarek, nimeni altul decât boss-ul de la Toyo Motor Center, cu care obișnuiește, de regulă, să ia masa la restaurantele de lux din Capitală.
(..) În urmă cu șase ani, Bogdan Niculescu circula cu un Bentley Bentayaga, varianta SUV, la momentul respectiv poate singurul din Capitală, ce valora undeva la 250-300 de mii de euro. Cel cunoscut drept “Regele gunoaielor” nu este pasionat doar de mașinile cu mulți cai putere, ci și de jocurile de noroc. Într-una dintre descinderile pe care le-a avut la cazino, angajatul lui Silviu Prigoană – care nu apare în dosarul amintit mai sus – a câștigat, în doar 10 minute, suma de 15.000 de lei la aparate. A fost, așa, o scurtă demonstrație cu bani puțini.
De altfel, Bogdan Niculescu este o prezență constantă la LOFT, localul lui preferat. Acolo, de regulă, sărbătorește cele mai importante evenimente din viața lui. Șampania fină și celelalte băuturi alese nu lipsesc niciodată de la masa lui.
Bogdan Niculescu, bossul de la Rosal, are averea pusă sub sechestru asigurator în dosarul deschis la DNA cu privire la contractele cu Primăria Sector 3.
Indiferent de amenintari, santaje si/sau daca se gasesc interlopi care sa ne „intepe” si sa isi asume fapta pentru cativa galbeni cum ni s-a sugerat, Incisiv de Prahova va publica si restul celor noua episoade din aceasta investigatie pentru a deslusi toate increangaturile din aceste afaceri ilicite, pe bani publici. Vom reveni. (Ec Adrian Radu).
Afaceri
Cum pot estima numărul de mese și scaune care vor încăpea într-un cort?
E genul acela de întrebare care pare simplă până când te trezești, cu o cafea rece în mână, uitându-te la un dreptunghi de pânză și structură și încercând să-ți imaginezi oamenii dinăuntru. Cortul, gol, pare întotdeauna mai mare. Ai impresia că ai putea organiza acolo o petrecere, o licitație caritabilă și o mică expoziție de artă, toate în aceeași seară.
Apoi începi să pui mesele, să așezi scaunele, să te gândești la ringul de dans, la bufet, la intrare, la unchiul care se ridică des după apă și la copilul care vrea să se joace printre picioarele scaunelor. Și dintr-odată spațiul nu mai e un număr, e o poveste în mișcare.
Dacă vrei o estimare bună, una care să nu te trădeze fix în ziua evenimentului, secretul nu e să îndeși mai mult, ci să lași loc lucrurilor pe care nu le vezi în fotografii. Culoarele, spațiile de întoarcere, zona în care oamenii stau două minute la povești fără să-și dea seama că blochează tot. Asta face diferența între un eveniment care curge și unul în care lumea tot spune „scuze” cu zâmbetul strâns.
Începe cu adevărul neplăcut despre suprafață
Primul pas e să te uiți la suprafața totală, dar să nu te îndrăgostești de ea. Da, calculezi simplu lungimea înmulțită cu lățimea și obții metri pătrați. Problema e că foarte rar poți folosi tot. Uneori cortul are pereți laterali care intră puțin spre interior, alteori are stâlpi interiori, cabluri, prinderi, lucruri pe care nu le iei în serios până nu te lovești de ele cu spătarul unui scaun.
Și mai e ceva: chiar dacă tehnic ai loc până la margine, oamenii nu iubesc să stea lipiți de pânză. Se simte ca un colț. Mai ales seara, când lumina cade ciudat și auzi vântul în material, parcă instinctiv vrei un pic de aer în jur.
Aici apar diferențe practice între tipurile de structuri. Un cort metalic, bine rigidizat, poate oferi o deschidere mai curată pe mijloc, fără senzația că totul „joacă” la o adiere. Dar poate veni și cu elemente structurale care îți dictează unde nu e realist să pui o masă sau unde trebuie să lași liber pentru acces. Nu e un capăt de lume, doar e genul de detaliu care îți mută planul cu jumătate de metru și îți schimbă numărul de scaune.
Ce vrei tu, de fapt, e suprafața utilă. Adică suprafața rămasă după ce scazi tot ce e obligatoriu sau logic: intrarea, zonele de circulație, bufetul sau barul dacă există, ringul de dans dacă e cazul, un colț pentru DJ sau boxe, poate un spațiu pentru cadouri, un mic loc pentru staff. Dacă nu scazi aceste zone din start, ai toate șansele să faci un plan perfect pe hârtie și imposibil în realitate.
Spațiul nu e doar geometrie, e și comportament
Un cort plin nu e o sală de examen, unde oamenii stau frumos aliniați și mișcă doar mâna cu pixul. Oamenii se ridică, se apleacă, își trag scaunul, își pun geanta pe jos, își lasă geaca pe spătar, se întorc să vorbească cu cineva de la masa din spate. Dacă ai bufet, apar cozi, apoi apar mici grupuri care se opresc în mijlocul culoarului ca să decidă dacă mai iau o felie de pâine sau nu. Toate lucrurile astea cer loc.
De aceea, când estimezi câte mese și scaune încap, merită să te gândești la două întrebări simple, puse aproape ca pentru tine, nu ca pentru un plan tehnic. Poate cineva să treacă pe lângă un scaun tras fără să se lovească? Pot doi oameni să se intersecteze pe un culoar fără să se atingă ca într-un autobuz la ora de vârf? Dacă răspunsul e „nu prea”, e semn că ai forțat numerele.
Două moduri sănătoase de a calcula, fără să te pierzi în formule
Există un calcul rapid, folosit des când trebuie să iei o decizie repede. Pleci de la ideea de metri pătrați alocați per persoană, în funcție de stilul evenimentului. La o așezare cu servire la masă, lumea are nevoie de mai mult spațiu decât într-o dispunere simplă, pentru că apar chelneri, tăvi, farfurii, flux. La un bufet, ai nevoie de loc pentru mișcare și pentru acel „du-te vino” care apare inevitabil.
Dacă e și ring de dans, spațiul pe persoană crește iar, fiindcă dansul, chiar și în varianta lui timidă, ocupă loc.
Al doilea mod, mai precis și mai prietenos cu realitatea, e să gândești în „amprente”. Nu mă refer doar la dimensiunea mesei, ci la masa plus scaune plus spațiul din spatele scaunului ca să poată fi tras. O masă rotundă, de aproximativ 150 cm diametru, nu ocupă doar un cerc.
Oamenii stau pe scaune, scaunele ies în afară, iar când se ridică cineva, scaunul se mișcă. Într-un calcul realist, ajungi să tratezi o masă rotundă ca pe un pătrat imaginar de cam 3 metri pe 3 metri, uneori chiar un pic mai mult, dacă vrei să fie comod și să existe culoare între mese.
O masă dreptunghiulară standard, să zicem în jur de 180 cm pe 75 cm, pare mai eficientă la prima vedere. Și chiar poate fi, mai ales în corturi înguste. Dar în calcul intră și aici scaunele, distanța până la următorul rând, locul de întoarcere la capete. Dacă aliniezi două rânduri de mese fără să lași un culoar generos, vei simți imediat, pentru că oamenii nu vor ști pe unde să treacă.
Culoarele sunt partea pe care o regreți dacă o ignori
Sunt evenimente în care totul pare să se desfășoare „la masă”, deci cineva ar putea spune că nu ai nevoie de prea mult spațiu de circulație. Numai că fix acolo se ascunde problema. Un eveniment reușit nu are doar oameni așezați, are momente în care toată lumea se ridică aproape simultan, la toast, la dans, la poză, la desert. Dacă atunci culoarele sunt prea înguste, se creează acea senzație ușor neplăcută, ca într-un restaurant mic în care chelnerul îți atinge scaunul din cinci în cinci minute.
Îmi place să mă gândesc la culoare ca la respirația planului. Dacă planul nu respiră, lumea simte asta, chiar dacă nu știe să explice de ce.
Alege dinainte tipul de mese și scaune, altfel calculele se schimbă pe parcurs
Mulți pornesc de la numărul de invitați și abia pe urmă se gândesc la mobilier. În practică, e mai sigur invers. Mesele rotunde creează o atmosferă socială, oamenii se văd, se aud, nu rămâne nimeni în „capăt”.
Sunt excelente când vrei conversație, când vrei o seară caldă, nu doar eficiență. Dar cer mai mult spațiu între ele, pentru că scaunele se ciocnesc ușor dacă le apropii.
Mesele dreptunghiulare folosesc spațiul mai bine pe lungime. Sunt o soluție foarte bună pentru corturi înguste, sau pentru cinele lungi, stil „toți la aceeași masă”, care pot arăta spectaculos. Totuși, cer un plan clar de circulație, altfel se formează blocaje între rânduri.
Și scaunele contează mai mult decât ai zice. Un scaun cu brațe ocupă mai mult, lateral și în profunzime. Un scaun de banchet e mai compact. Un scaun pliant poate fi practic, dar unele modele au un unghi sau o amprentă ciudată când sunt ocupate. Dacă ai huse, scaunele par mai voluminoase și, uneori, se agață ușor unul de altul când se ridică lumea. Nu e tragedie, doar că înmulțit cu zeci de scaune, devine „de ce e atât de înghesuit?”
Un exemplu simplu, ca să vezi cum se leagă toate
Să zicem că ai un cort dreptunghiular și știi dimensiunile interioare. Înainte să te apuci să „înmulțești mese”, îți imaginezi intrarea și zona în care oamenii vor intra, vor sta un minut, vor face o poză, vor spune „bună” și vor căuta masa. Asta deja consumă spațiu.
Apoi te gândești dacă ai bufet. Un bufet nu e doar o masă lipită de perete. Oamenii trebuie să se apropie, să se uite, să se întoarcă, să stea de vorbă, să aștepte. Dacă pui bufetul într-un colț strâmt, coada se va scurge în interiorul zonei de mese. Dacă ai și bar, aceeași poveste. Dacă ai DJ sau o mică scenă, la fel, zona aceea trebuie să existe, altfel boxele ajung lipite de spătarul cuiva.
După ce ai scăzut aceste zone, te uiți la suprafața rămasă și te întrebi: câte „amprente de masă” încap, fără să-ți amintești cu groază de momentul când chelnerul trebuie să treacă? Dacă ai mese rotunde, gândești în pătrate imaginare. Dacă ai mese dreptunghiulare, gândești în rânduri și culoare.
Apoi vine etapa pe care oamenii o sar, din grabă, și exact acolo se strică: te gândești la numărul de locuri pe masă ca la o decizie, nu ca la o constantă. O masă rotundă de 150 cm poate susține opt persoane confortabil.
Poate primi zece, dar atunci conversația devine mai greu de purtat, iar spațiul personal se subțiază. La mesele dreptunghiulare, șase locuri sunt, de obicei, foarte ok, opt locuri sunt posibile, dar capetele rămân mereu puțin mai incomode. Întrebarea e ce vrei pentru invitații tăi: să încapă pe hârtie sau să se simtă bine.
Proba de realitate, cea care te scutește de surprize
Dacă poți, fă o simulare. Nu trebuie să fie sofisticată. Uneori ajunge să marchezi pe sol, cu bandă adezivă, dimensiunea aproximativă a unei mese și a scaunelor din jur, apoi să treci pe lângă ea ca și cum ai avea o farfurie în mână. Sună amuzant, știu, dar e un test incredibil de util. Corpul tău îți spune imediat dacă ai lăsat loc sau dacă ai desenat un labirint.
Dacă nu ai acces la spațiul final, măcar fă o schiță simplă pe hârtie, la scară aproximativă. Nu trebuie să fii arhitect. Important e să vezi culoarele și să nu te minți că „se descurcă lumea”. Lumea se descurcă, sigur, dar nu asta vrei.
Particularități la evenimente mici, când lucrezi cu spațiu strâns
La petrecerile mici, tentația e mare să alegi un pavilion pliabil, pentru că se montează rapid și pare suficient pentru „câteva mese”. Însă astfel de structuri vin, de multe ori, cu picioare și întărituri fix pe margini, iar asta îți mănâncă din spațiul util mai mult decât ai crede. În plus, dacă e mai jos, apare mai repede senzația de înghesuială, chiar dacă, teoretic, ai aceeași suprafață la sol.
Într-un spațiu mic, dispunerea dreptunghiulară, pe lungime, poate fi salvatoare. Îți dă disciplină. Îți arată clar unde sunt culoarele și unde se stă. Uneori, mai puține mese, dar mai bine așezate, fac evenimentul să pară mai frumos și mai aerisit decât un plan în care ai înghesuit încă o masă doar ca să „iasă numărul”.
Detaliile care par minore și îți răstoarnă planul
Există lucruri care nu apar în calcule, dar apar sigur în ziua evenimentului. Dacă ai podea, ai margini, praguri, poate elemente de fixare. Dacă e pe iarbă, scaunele se pot afunda puțin, iar oamenii vor avea nevoie de mai mult spațiu ca să se miște comod. Dacă ai încălzitoare, trebuie să lași distanță și să te gândești unde se așază, fiindcă nimeni nu vrea să-și lovească glezna de ele în întuneric.
Apoi sunt micile „invizibile”: aranjamentele florale care se lățesc pe masă, fustele de masă, scaunele împinse în același timp când se ridică lumea, gențile lăsate pe jos, ghiozdanele adolescenților, jachetele agățate de spătare. Toate ocupă spațiu. Dacă planul tău e deja la limită, realitatea îl va împinge peste.
Cum ajungi la o estimare bună, fără să devii obsedat de cifre
O estimare bună e un amestec de măsurătoare corectă și bun simț. Măsoară interiorul real și gândește în termeni de suprafață utilă, nu de total. Alege tipul de mese și scaune înainte să faci calculele, fiindcă dimensiunile lor schimbă tot. Lasă loc pentru intrare și circulație, chiar dacă asta înseamnă mai puține locuri.
Și mai e o întrebare, pe care o poți folosi ca test final. Imaginează-ți momentul când toată lumea se ridică în același timp. Dacă atunci spațiul ar arăta ca o stradă îngustă la ora de vârf, ai strâns prea tare. Dacă, în schimb, îți poți imagina oamenii trecând fără să-și țină respirația, înseamnă că ai făcut un plan care nu doar încape, ci funcționează. Într-un cort bine gândit, spațiul nu pare niciodată provizoriu. Pare, pur și simplu, primitor.
Eveniment
Cum îți alegi buchetul de flori pentru o petrecere de logodnă?
Să recunoaștem de la început: alegerea florilor pentru o logodnă poate fi la fel de complicată ca și organizarea petrecerii în sine. Îmi amintesc când am fost invitată la logodna prietenei mele din facultate. Gazda pusese pe masă niște buchete enorme de trandafiri roșii, iar atmosfera semăna mai degrabă cu o nuntă decât cu o sărbătoare intimă de logodnă. Toată lumea se simțea puțin stingherită, pentru că totul părea prea formal, prea rigid. De atunci am învățat că florile pot face diferența dintre o petrecere memorabilă și una care lasă oaspeții ușor confuzi.
Florile nu sunt doar decorațiuni. Ele vorbesc, creează stări, influențează modul în care oamenii percep evenimentul tău. La o logodnă, unde totul se învârte în jurul începuturilor și a promisiunilor, florile trebuie să reflecte exact asta: prospețime, optimism, eleganță fără exagerare. Dar cum reușești să alegi corect când oferta e atât de mare și sfaturile vin din toate direcțiile?
Atmosfera pe care vrei să o creezi contează enorm
Înainte să te gândești la culori sau varietăți, oprește-te puțin și imaginează-ți seara aceea. Vrei o atmosferă romantică, cu lumânări și tonuri calde? Sau preferi ceva fresh, vibrant, plin de energie? Poate visezi la ceva boem, cu flori sălbatice și aranjamente dezordonate elegant? Toate aceste viziuni vor influența dramatic tipul de flori pe care le vei alege.
M-am uitat odată la niște fotografii de la logodne organizate în diferite stiluri. Cele cu flori simple, albe și verzi, aveau o eleganță liniștită, aproape zen. În schimb, evenimentele cu mix-uri colorate de bujori, frezii și muscate vibrau cu energie și veselie. Nici unul dintre stiluri nu era superior celuilalt, dar erau profund diferite în ceea ce transmit. Și aici e cheia: florile nu trebuie să fie perfecte în sens abstract, trebuie să fie perfecte pentru petrecerea ta.
Gândește-te la locația petrecerii. Dacă organizezi logodna într-un restaurant elegant din oraș, aranjamentele înalte și sofisticate funcționează minunat. Dar dacă alegi un spațiu mai informal, poate o terasă sau o grădină, aranjamentele prea structurate vor părea forțate. Am văzut odată niște flori superbe într-un vas de cristal așezate pe o masă de lemn rustic dintr-o cramă. Contrastul era atât de puternic încât în loc să completeze decorul, florile păreau plasate acolo din greșeală.
Culorile vorbesc mai tare decât crezi
Psihologia culorilor nu e o știință exactă, dar nici nu e un mit. Am observat că petrecerile cu flori în tonuri pastel creează instantaneu o ambianță relaxată, plăcută, perfectă pentru conversații lungi. Rozul pal, piersica, lavanda… aceste nuanțe au ceva blând, aproape reconfortant. Invitații tind să se simtă mai în largul lor, mai deschiși.
Pe de altă parte, culorile intense (burgundy, fucsia, portocaliul aprins) aduc o doză de dramatism și personalitate. Dacă sunteți un cuplu extrovertit, care iubește să facă impresie, culorile vibrante vă vor reprezenta perfect. Dar atenție: e o linie fină între dramatic și copleșitor. Am văzut aranjamente cu trandafiri roșu-aprins care dominau complet spațiul. Oaspeții vorbeau mai mult despre flori decât despre cuplul sărbătorit, ceea ce nu prea e ideal.
Albul rămâne clasic și sigur, dar poate părea banal dacă nu îl combini inteligent. Amestecă albul cu verzi variate (eucalipt, frunze de magnolie, frunziș de mușețel) și obții o eleganță proaspătă, aproape aerisită. Verdele aduce viață și echilibru, funcționând ca o pauză vizuală între petale. În plus, pare să prelungească prospețimea florilor, dându-le un aspect mai organic.
Alegerea soiurilor: între tendințe și preferințe personale
Piața florilor e la fel de supusă modei ca și orice altă industrie. Acum câțiva ani, bujorul era vedeta absolută a evenimentelor. Îl vedeai peste tot… în reviste, pe Instagram, la fiecare logodnă la care mergeai. E o floare superbă, cu petalele acelea voluminoase și parfumul discret, dar ubiquitatea ei a devenit aproape obositoare. Apoi au venit ranunculusurile, apoi anemonele, acum hortensiile revin puternic.
Întrebarea e: urmezi trendul sau îți asculți propria intuiție? Eu cred că un echilibru funcționează cel mai bine. Dacă adorai bujorul înainte să devină popular, nu renunța la el doar pentru că l-au ales și alții. Dar dacă alegi ceva doar pentru că e „in”, s-ar putea să te trezești că peste câțiva ani, când te uiți la fotografii, aranjamentele să pară demodate.
Florile de sezon sunt întotdeauna o alegere inteligentă. Sunt mai proaspete, mai accesibile ca preț și arată mai natural. O logodnă de primăvară se împacă minunat cu lalele, narcise și zambile. Vara îți oferă trandafiri David Austin, floarea-soarelui în versiuni mai mici, hortensii și dalie. Toamna aduce crizanteme elegante, astilbe și flori de câmp care au un farmec rustic aparte. Iar iarna, deși mai săracă în varietăți locale, compensează cu ramuri de conifere, bumbac decorativ și flori importate care pot crea o atmosferă caldă, aproape de basm.
Am fost odată la o logodnă de toamnă unde gazda folosise doar flori de sezon: crizanteme maro-roșcate, grâu decorativ, flori de toamnă sălbatice. Aranjamentele erau așezate în vase de lut, fiecare masă avea câte o lumânare groasă portocalie. Totul respira acea melancolie frumoasă a toamnei, dar într-un mod festiv. Te simțeai într-un loc magic, nu la o petrecere standard.
Dimensiunea și plasarea aranjamentelor
Aici mulți dau greș. Văd adesea centre de masă atât de mari încât oaspeții trebuie să se aplece lateral ca să vadă cu cine stau vis-a-vis. Sau, invers, aranjamente microscopice care se pierd pe mese mari, lăsând impresia că organizatorul a fost zgârcit.
Regula de bază e simplă: aranjamentele de pe mese nu trebuie să depășească 30-35 de centimetri în înălțime sau să fie foarte joase, sub 20 de centimetri. Orice se află la mijloc blochează contactul vizual și face conversațiile incomode. Am observat că centrele de masă mai late dar joase funcționează excelent, oferă impact vizual fără să incomodeze.
Dar petrecerea nu se rezumă la mese. Intrarea locației merită un aranjament impresionant, ceva care să anunțe tonul evenimentului. Un buchet mare pe o măsuță de primire sau un arc floral la intrare creează anticipare. Apoi, spațiile goale (colțurile camerei, lângă bar, pe pervazuri dacă există) pot găzdui aranjamente mai mici care completează decorul fără să îl sufoce.
Parfumul: binecuvântare sau cursă?
Nu m-am gândit niciodată prea mult la acest aspect până când am fost la o petrecere unde gazda pusese pe fiecare masă câte un aranjament impresionant de crini orientali. Da, arătau spectaculos. Dar parfumul lor dulce-greu domina complet spațiul. După o oră, majoritatea invitaților aveau dureri de cap. Unii au plecat mai devreme. A fost o lecție brutală despre cum parfumul excesiv poate ruina o petrecere.
Nu toate florile parfumate sunt problematice. Trandafirii David Austin au un miros subtil, plăcut, care nu copleșește. Fresia miroase delicios, dar într-un spațiu ventilat. Lavanda aduce o notă calmantă, aproape terapeutică. Problema apare când concentrezi prea multe flori cu parfum intens într-un spațiu închis.
Dacă iubești florile parfumate, folosește-le strategic. Poate la intrare, unde oamenii trec rapid. Sau pe mesele de cocktail, unde invitații nu stau fixați ore în șir. Iar pentru centrele de masă principale, alege soiuri fără parfum puternic: hortensii, ranunculus, multe soiuri de trandafiri moderni, eucaliptul (care miroase, dar discret și plăcut).
Bugetul: cum să obții ce vrei fără să te ruinezi
Florile pot fi uimitor de scumpe. Un singur buchet mare poate costa cât o cină pentru doi la un restaurant decent. Și când vorbești de o petrecere întreagă, cifrele cresc rapid. Dar există moduri inteligente de a te descurca.
Amestecă florile scumpe cu cele accesibile. Câțiva bujori sau trandafiri David Austin în centrul aranjamentului, înconjurați de santini, alstroemeria sau flori de sezon locale, creează un efect luxos la o fracțiune din preț. Verdele (frunze, ramuri, plante decorative) costă mult mai puțin decât florile și adaugă volum instant.
Dacă atelierul cu daruri e locul unde ai mai comandat aranjamente și ai fost mulțumită de servicii, revino acolo. Furnizorii pe care îi cunoști deja sunt mai dispuși să ofere prețuri bune pentru comenzi mari sau să sugereze alternative când bugetul e strâns. Plus, știi deja stilul lor de lucru și nu riști surprize neplăcute.
O altă strategie: concentrează-te pe câteva aranjamente-vedetă și simplifică restul. Poate un arc floral spectaculos la intrare și centre de masă simple dar elegante. Sau invers: centre de masă impresionante și decorațiuni minimale în rest. Nu trebuie ca fiecare centimetru al locației să fie acoperit cu flori.
Florarii și comunicarea cu ei
Aici mulți își complică viața singuri. Vin la florar cu imagini salvate de pe Pinterest, zicând „vreau exact asta”, fără să realizeze că florile din fotografie sunt de sezon în Olanda în iunie, iar petrecerea lor e în România în noiembrie. Sau că acel aranjament a costat probabil câteva sute de euro.
Florarul nu e un magician. E un meșteșugar care lucrează cu materiale perisabile, supuse sezonalității și disponibilității pieței. Dacă îi explici atmosfera pe care vrei să o creezi, culorile care îți plac, bugetul de care dispui, un bun profesionist va ști să te ghideze. Poate îți va arăta alternative pe care nu le-ai luat în calcul. Poate îți va spune sincer că anumite combinații nu funcționează practic.
Am auzit povești despre oameni care au schimbat florarul cu două săptămâni înainte de eveniment pentru că „nu îi înțelegea viziunea”. Rareori se termină bine. Florarii au nevoie de timp să își planifice comenzile, să rezerve anumite soiuri, să pregătească aranjamentele. Schimbările de ultim moment duc de obicei la compromisuri.
Stabilește legătura din timp, discută deschis, fii dispusă să asculți sugestiile. Și foarte important: dacă ai prietene care au organizat evenimente și au fost mulțumite de un anumit florar, cere recomandări. Încrederea bazată pe experiența altcuiva valorează mult.
Detaliile care fac diferența
Florile tăiate durează, în funcție de soi și condiții, între trei și șapte zile. Dar vrei ca ele să arate impecabil exact în seara petrecerii. Coordonează cu florarul să fie livrate cu câteva ore înainte, nu cu o zi înainte. Și asigură-te că locația are condiții decente (aer condiționat dacă e vară, căldură adecvată dacă e iarnă).
Vasele contează enorm. Același buchet arată complet diferit într-un borcan de sticlă vintage, într-un vas ceramic rustic sau într-o vază de cristal înaltă. Dacă locația oferă vaze, uită-te la ele din timp. Dacă îți plac, economisești bani. Dacă nu, discută cu florarul despre alternative.
Și un aspect pe care mulți îl ignoră: ce se întâmplă cu florile după petrecere? Poți să le oferi invitaților la plecare, e un gest drăguț și evită risipa. Sau le poți dona unei case de bătrâni, unui spital, unei biserici. Florile sunt prea frumoase ca să fie aruncate a doua zi.
Când simplitatea bate complexitatea
Poate cel mai important lucru pe care l-am învățat despre florile la petreceri e că simplitatea autentică învinge întotdeauna complicația forțată. Am văzut logodne cu aranjamente sofisticate care includeau zece soiuri diferite, trei culori contrastante, decorațiuni adiționale. Arătau ocupate, neliniștite, aproape anxioase.
Și apoi am văzut petreceri cu trandafiri albi și eucalipt. Punct. Sau numai bujori roz. Sau lalele albe în vaze simple. Eleganța era evidentă, calmă, sigură pe ea. Oaspeții se concentrau pe eveniment, nu pe decorațiuni.
Nu spun că trebuie să fii minimalistă. Dar gândește-te de două ori înainte să adaugi încă un element „ca să fie și mai frumos”. Adesea, acel element e de prisos. Florile au propria lor frumusețe. Lasă-le să strălucească fără să le complici cu prea multe adăugiri.
Logodna e despre voi doi și promisiunea pe care o faceți. Florile sunt acolo să creeze cadrul, nu să fure spectacolul. Alege-le cu grijă, cu gust, cu atenție la detalii. Dar nu uita niciodată că ceea ce contează cu adevărat e atmosfera generală, bucuria împărtășită, emoția momentului.
Florile perfecte sunt cele care susțin toate astea fără să se remarce prea tare, fără să strige „uitați-vă la mine”. Sunt prezente, frumoase, potrivite. Și asta face toată diferența.
Eveniment
Tehnologiile moderne nu se opresc
Acest lucru se refera nu numai la masini sau aparate de uz casnic electronice. Dezvoltarea rapida astazi, este sarbatorita in industria fotografiilor si implicit la studio Quick Photo Booth. Este suficient sa te uiti la tineri si gadgeturile pe care le folosesc. In afara de camera, acum este posibil sa faci o fotografie oriunde, chiar si in cabina foto mobila si mai mult decat atat, in oglinda foto. Si toate acestea permit sa tiparesti rapid noul cadru. In acest scop, a fost inventata cabina foto, care ofera o oportunitate unica de a imprima instantaneu fotografiile captate. Cabina foto Constanta este o cutie mica care are un ecran, o imprimanta si o camera unde invitatii pot face poze. In interiorul cabinei foto, poti sa faci poze ale intregii companii si imediat, in cateva secunde, sa te uiti la imagini.
Photo Booth se refera la un dispozitiv portabil, care iti permite sa faci fotografii instantanee. Multi oameni o numesc adesea un mini studio de fotografiere. In ea nu exista niciun fotograf, insa emotiile reale si vii intra in cadru de la prima privire.Principiul de functionare a unei astfel de cabine este simplu. In interiorul structurii fiind o camera SLR de inalta calitate, oglinda foto, iluminat si o imprimanta. Aparatul foto are mai multe imagini, care sunt apoi transformate intr-un sablon, iar dupa cateva secunde poti tine in mana fotografii gata facute.
Ce sunt cabinele foto?
Aceste optiuni sunt foarte populare, deoarece in interiorul ei pot intra mai multe persoane, de la una la trei, cinci si chiar mai multe, pentru a face fotografii amuzante si interesante. Aceste cabine sunt deosebit de populare evenimente, zile de nastere, nunti, petreceri tematice. Photo Booth ofera o multime de bucurie si emotii de neuitat. De asemenea, un astfel de serviciu poate fi inchiriat. Turistii oricand pot face fotografii minunate si le pot imprima imediat.
-
Administrație localăacum 8 aniConsiliul Judeţean Argeş, pe primul loc la… salarii
-
Evenimentacum 2 aniCel mai mare secret al Mafiei din adevarata „mafie a gunoaielor din Prahova” va fi deconspirat, luni, 04.12.2023, orele 13.00/Politisti corupti cu functie de conducere din MAI si I.P.J. Prahova – complici la santajele gruparii de criminalitate economico-financiar organizata pe care o acopera in acest judet/DOCUMENTE SI INREGISTRARI AUDIO – IN EXCXLUSIVITATE – Ziarul Incisiv de Prahova
-
Turismacum 4 aniCazare la hotel cu piscină în Călimăneşti-Căciulata
-
Afaceriacum 8 aniStilul traditional se pastreaza cu un semineu pe lemne
-
Afaceriacum 8 aniTot ce trebuie sa stii despre cum se poarta o camasa
-
Afaceriacum 8 aniLenjerii de pat confortabile si moderne de la Karo Boutique
-
Evenimentacum 7 aniMAI “crapa” de deontologie profesionala/Seful IPJ Gorj- sex in masina cu amanta/Inregistrari audio si stenograme incendiare (I)
-
Evenimentacum 2 aniMai poti sa respecti un grad de chestor, cand vezi ca un necunoscut e facut chestor, la 34 ani? – Ziarul Incisiv de Prahova

