Connect with us

Eveniment

DIRECȚIA GENERALA ANTICORUPȚIE PRAHOVA s-a „descotorosit” de seful sau (comisarul şef de poliţie Gabriel-Irinel VEGHIU) care ocupase functia printr-un concurs aranjat

Publicat

pe

Omul de afaceri Mohammad Murad (55 de ani), care are o avere de peste 150 de milioane de euro, a fost în ultimele săptămâni în tratative pentru preluarea pachetului majoritar de acțiuni de la Dinamo, însă se pare că s-a răzgândit și ar fi în negocieri cu echipa Petrolul Ploiești, potrivit digisport.ro.
Mohammad Murad a intrat în viața politică în martie 2022, fiind numit președinte executiv al Partidului Ecologist Român.
Mohammad Murad, miliardarul libanez care s-a vrut primarul Constantei, ulterior al Mangaliei, dar n-a fost pe placul prea multora, retragandu-se din cursa pentru primaria Constantei cand a fost publicat un articol in Libertatea de Opinie cu privire la trecutul sau.

Milionarul Mohammad Murad a fost prins în flagrant, de oamenii legii, în timp ce împărțea bani din portbagaj, in campania pentru alegerile din Mangalia. El a fost reținut de Poliție, pentru mită electorală, conform universul.net.

Rolul agenților arabi în România înainte și după decembrie 1989
Versiunea prezentată oficial românilor despre așa-zisa „Revoluție” din 1989 afirmă că în desfășurarea acelor evenimente dramatice nu au acționat niciun fel de teroriști, iar cei peste 1000 de morți și 3000 de răniți au fost doar rezultatul confuziilor și al unor diversiuni. Există însă o largă serie de mărturii și documente (de exemplu aici sau aici) care atestă că dincolo de uriașa manipulare care, fără îndoială, a fost operată în acea perioadă, au existat în mod cert și persoane care au tras în mod deliberat în populație și despre care se poate afirma cu deplină justificare că au fost teroriști. Mai exact, printre acești teroriști au fost numeroși agenți arabi care fuseseră special antrenați în acest scop.
Astfel de mărturii au fost făcute, de exemplu, de Liviu Viorel Crăciun – fost membru al trupelor speciale USLA devenit ministru de interne în 22 decembrie 1989; de Roland Vasilevici – fost ofițer de Direcția 1 a Securității la Timișoara; de căpitanul Soare Ovidiu din fosta Direcție a V-a a Securității; sau de Ion Aurel Rogojan care a fost șeful de cabinet al ultimului director al Securității, generalul Iulian Vlad.
Într-un document cu data de 1 martie 1990, Aurel Rogojan a precizat că Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA) a derulat un protocol de colaborare, semnat în 1979, cu unitatea specială Al-Fatah a OEP (Organizația pentru Eliberarea Palestinei). În conformitate cu acel protocol, mii de tineri arabi au venit în România între 1980-1990 sub acoperirea de „studenți” și au fost pregătiți de ofițerii de Securitate români prin diverse tabere de antrenament și de instruire teroristă din România.
Într-un articol apărut în data de 2 aprilie 1990 în revista americană The New Yorkera fost publicat un raport ce prezenta o investigație cu privire la evenimentele din decembrie 1989. Autorul investigației, Robert Cullen, dezvăluia că „Nu toți luptătorii Securității (implicați în luptele din decembrie ʼ89, n.n.) erau români. Un membru al Frontului Salvării Naționale mi-a spus că cei care au luptat cel mai mult provin din Siria, Irak, Libia și alte țări cu istorii de implicare în terorism. Ei au venit în România în mod aparent ca studenți, dar au primit, de fapt, pregătire de comando și au fost de acord să servească Securitatea timp de mai mulți ani. Pe măsură ce acești străini au fost capturați (în cadrul luptelor din decembrie 1989, n.n.), iar zvonurile despre originea lor au început să se răspândească, Frontul (Salvării Naționale, n.n.) a negat public că arabii fuseseră implicați în Securitate.”
Într-adevăr, este un fapt cunoscut că în perioada comunistă studenții arabi umpleau facultățile din România. Sub directa îndrumare a lui Ceaușescu, România încheiase contracte de sute de milioane de dolari cu numeroase state arabe, cu beneficii uriașe pentru economia românească. Astfel, pe lângă cele peste două miliarde de dolari lăsați de Ceaușescu în conturi după achitarea integrală a datoriei externe, în martie 1989, România mai avea de încasat circa opt miliarde de dolari de la parteneri externi, majoritatea din Africa și Orientul Mijlociu. La cea care avea să fie ultima sa vizită în Orientul Mijlociu (cu o săptămână înainte de a fi asasinat), Ceaușescu pregătea înființarea unei Bănci prin care România, alături de alți parteneri, să ofere împrumuturi mult mai avantajoase decât FMI țărilor slab dezvoltate.
În ceea ce privește colaborarea pe linie de educație, pentru țările arabe și africane instituțiile de învățământ superior din România erau considerate școli de vârf, iar pe de altă parte acești studenți erau o prețioasă sursă de valută pentru statul român. Conform statisticilor oficiale, în perioada 1980-1990 aproape 500.000 (jumătate de milion!) de arabi au făcut studii în România. Însă – așa cum arătam mai sus – mulți dintre ei aveau doar acoperirea de „studenți”, pentru că în realitate veniseră ca urmare a unui protocol de colaborare a serviciilor secrete.
Unii dintre acești „studenți” erau deja membri ai unor agenții secrete arabe, cum ar fi Al-Fatah, Hezbollah, Al Mathaba, dar aveau conexiuni și cu CIA, KGB sau MOSSAD. După data de 22 decembrie, când Ceaușescu fusese arestat, acești agenți arabi au declanșat – la comanda unor șefi ai serviciilor secrete române și străine – operațiuni specifice de terorism și au ucis sute de cetățeni români cu scopul de a-i alunga din stradă. În prima parte a scenariului, până pe 22 decembrie, populația (masa de manevră) fusese scoasă în stradă pentru a se crea impresia că lovitura de stat ar fi fost chipurile o mișcare populară. După 22 decembrie, când lovitura de stat avusese deja loc și noua conducere pucistă a fost instalată, mulțimea trebuia gonită din stradă pentru ca elanul „revoluționar” să nu se mai amestece în resetarea politică ce era operată în acele zile și în acest scop oamenii trebuiau distrași prin teroare. După ce și această etapă s-a încheiat și cei care organizaseră „Loviluția” și-au stabilizat puterea și autoritatea, hocus-pocus, oficial s-a susținut – și așa a rămas până în prezent – că de fapt nici nu au existat teroriști și că „nu știm cine a tras în noi”.
După 1989 o parte dintre „cârtiţele” securiste arabe au rămas în România şi au devenit agenţi DIE, SRI, DIA, fiind infiltrați în instituţiile statului român, în timp ce alții au devenit prosperi oameni de afaceri. Ei au fost protejați permanent de masonii, evreii și sataniștii care au dat lovitura de stat și care apoi au distrus și exploatat la sânge România. Mulți dintre agenții arabi au primit case, întreprinderi, terenuri, păduri – toate fiind furate de la cetăţenii României prin manevre judiciare înfăptuite cu complicitatea întregii clase politice ce s-a aflat la guvernare în ultimii 27 de ani.
Un exemplu concludent de colaborare de tip mafiot între rețelele de teroriști arabi și instituțiile de forță ale statului român a fost celebra „răpire” din anul 2005 a celor trei jurnaliști români (împreună cu așa-zisul lor „ghid”, Mohammed Munaf) în Irak. Acest foarte mediatizat incident a fost în realitate o înscenare organizată de serviciile de informaţii româneşti SRI şi SIE şi de serviciile secrete americane CIA. Există indicii clare că doi dintre jurnaliști – Marie Jeanne Ion și Sorin Mișcoci – știau dinainte că vor fi răpiți, Marie-Jeanne fiind chiar fiica fostului senator PSD Ion Vasile.
Autoritățile irakiene care au investigat cazul au ajuns rapid la concluzia că operațiunea a fost pusă la punct în România. Această concluzie rezultă din documentele aflate în dosarul Curții de Apel București, care relevă că Hayssam și Munaf au fost simpli pioni, adevăratele manevre fiind operate de înalți oficiali români din jurul fostului președinte al țării, Traian Băsescu, care au colaborat cu o rețea teroristă arabă (vezi detalii aici).
Însuși procurorul român care a anchetat dosarul, Ciprian Nastasiu, fost șef-adjunct al DIICOT (Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism) a scris o carte despre acest caz, intitulată Prădarea României, în care dezvăluie că Hayssam și Munaf sunt agenți ai unor servicii secrete și că întreaga operațiune era conexă cu o vastă operațiune de trafic de armament care se făcea cu complicitatea lui Băsescu. Nastasiu mai dezvăluie că rețeaua arabă a efectuat sponsorizări masive pentru campaniile electorale ale PSD sau pentru afacerile lui Adrian Năstase și Gabriel Oprea și că fostul ministru al Justiției Rodica Stănoiu a fost implicată în muşamalizarea unui dosar al lui Omar Hayssam.
De asemenea, unul dintre cei trei jurnaliști răpiți, Ovidiu Ohanesian, a scris mai multe articole și două cărți despre răpirea din Irak, în care prezintă numeroase indicii și documente că „Toate duc la dosarul 628, la dosarul «Armamentul». Asta ascund ei în dosarul ăsta cu răpirea din Irak: ruşinea României! Sunt 30-40 de ani de când se face trafic cu armament, adică fapte grave, infracţiuni şi conexiuni cu state care sprijină terorismul internațional”. De aproape 12 ani Ovidiu Ohanesian solicită redeschiderea dosarelor conexe cu răpirea sa, dosare clasificate abuziv, și afirmă că „o suită de instituții, inclusiv judiciare, i-au favorizat pe făptuitori atât în timpul așa-zisei crize generate de răpire, dar mai ales cu câțiva ani înainte, favorizându-le teroriștilor sprijin logistic, financiar, politic și chiar diplomatic, contribuind astfel la susținerea terorismului și a traficului internațional de armament.” (mai multe detalii aici sau aici).
Cu ocazia răpirii ziariştilor români din Irak, SRI a nominalizat o rețea mai vastă de agenţi arabi care au activat şi pe teritoriul României, respectiv pe Hakim Ziab Hussein Al-Samarai (supranumit Abu Sahar, verigă de legătură între răpitorii jurnaliştilor români şi brigăzile Muad Ibn Jabal), Mahmud Khaled Al Omar (frate al lui Omar Hayssam), Abdel Jabbar Abbas, Jasem Al-Salmani, Ibrahim Zasssin Al-Jaburi și Yussef Munaf (fratele lui Mohamed Munaf).
Așa-zisa „eliberare a jurnaliștilor din Irak” a reprezentat obținerea de mare popularitate pentru președintele Băsescu și în același timp a însemnat propulsarea într-o carieră fulminantă a lui Florian Coldea, care a fost desemnat în scurt timp (cu susținerea determinantă a CIA) director operativ al SRI. Toate acestea au avut loc prin intermediul cârdășiei cu mafia arabă a unor foarte influenți politicieni români și a SRI.
Cu privire la activitatea ilicită a rețelei arabe în România înainte și după 1989, informații bine documentate au fost făcute publice în noiembrie 2016 de către istoricul Marius Oprea în cartea sa Mafia arabă în România. De la Ceauşescu la Iliescu (o scurtă prezentare a cărții este disponibilă aici). În calitatea de consilier prezidențial al lui Emil Constantinescu, Marius Oprea a consultat sute de rapoarte despre activitatea mafiei arabe din România. El arată în cartea sa, de exemplu, că până în 1997 două treimi dintre țigările care intrau în țară erau de contrabandă, prin rețeaua mafiei arabe. România a pierdut între 1990 și 1997 aproximativ 1.500 de miliarde de lei anual din neîncasarea taxelor vamale și a accizelor la țigări, cu complicitatea unor oameni politici extrem de influenți, a unor înalți funcționari publici (șefi în Garda Financiară, în Inspectoratul Poliției) și mai ales a șefilor serviciilor secrete. Marius Oprea mai arată că a identificat în arhivele statului un document care atestă că în 1995 un general prim-adjunct al SRI a trimis o adresă (un ordin) către Direcția Generală a Vămilor ca 22 dintre cele mai importante firme arabe efectiv să NU fie controlate la vamă!
Banii obținuți de traficanții arabi au sponsorizat nu doar clasa politică din România, dar și importante structuri teroriste și mafiote pe plan internațional, printre care Al-Qaeda. Foarte multe dintre documentele și rapoartele autorităților cu privire la activitățile firmelor arabe au fost distruse la finalul guvernării PSD din 1996. În prezent banii obținuți „la negru” din afacerile de contrabandă ale rețelelor arabe în cârdășie cu clasa politică au început să fie legalizați cu impertinență chiar sub ochii românilor prin vânzarea către străini (în majoritate arabi) a peste 40% din suprafața agricolă a țării.
Vă prezentăm în continuare mai multe detalii despre cei mai importanți agenți arabi ai diferitelor servicii secrete care au activat pe teritoriul României după 1990. Unii dintre ei au o mare influență și în prezent.
Omar Hayssam este nepotul lui Mahmud Farzat (şeful serviciilor secrete siriene din Europa de Est) și a fost adus de acesta pentru studii în România în 1980. Omar Hayssam este un multiplu agent (sirian, SRI, FSB), iar după decembrie 1989 a avut sarcina – trasată de serviciile ruse KGB – ca sub acoperirea de „om de afaceri” să participe la stabilirea unor raporturi de putere în România, având sprijin politic şi logistic din partea PSD, KGB, SRI-SIE şi CIA. Hayssam a fost principalul sponsor al partidului de guvernământ după 1990 (FSN-PDSR-PSD) și un apropiat al lui Ion Iliescu, pe care l-a însoţit în avion şi în numeroase delegaţii oficiale în străinătate.
A preluat structurile rețelei de contrabandă dezvoltată de sirianul Jamal At, care a fugit din țară după scandalul Țigareta II.
A fost direct implicat – prin serviciile secrete – în operațiuni de trafic de arme. Astfel, împreună cu serviciile secrete române (SRI, SIE, SIA) şi străine (CIA, FSB-KGB, Mossad, MI5) şi cu complicitatea autorităţilor turce de la Istanbul, în anul 2002 a livrat arme separatiștilor kurzi din Turcia şi Irak şi suniților din Irak pentru a-i ataca pe şiiţii lui Saddam Hussein din Irak. În aceeași manieră a furnizat din partea ONU, UE, NATO (şi alţii) arme pentru albanezii din Kosovo, bosniacilor musulmani (şi altora) pentru a ataca armata şi populaţia sârbă condusă de președintele fostei Iugoslavii, Slobodan Miloșevici.
Pentru operațiunea de trafic de arme cu destinația Kosovo, Omar Hayssam a achiziţionat din România o navă cu suma de 100.000 de euro, care a fost asigurată la firma Lloyd`s pentru 500.000 de euro. În acte s-a specificat fictiv că se transportă azotat de amoniu şi piese de schimb pentru tractoare. După ce s-a făcut transbordarea armamentului în altă navă, nava cu care veniseră din România a fost scufundată deliberat de oamenii lui Hayssam în apropierea coastelor Turciei. În această afacere Omar Hayssam a avut parteneri doi cetăţeni arabi şi doi oameni de afaceri români, membri ai PUR. Pe lângă faptul că a câştigat milioane de euro din această afacere, Hayssam a mai încasat şi asigurarea de 500.000 de euro pentru nava scufundată.
Omar Hayssam figurează la Centrul de recrutare al sectorului 4 București cu gradul de maior al armatei române. Are o avere estimată la 90-100 milioane dolari (nr- acum la cca 150), obținuți prin multiplele societăți comerciale pe care le deține în România, cu afaceri în domenii ca imobiliare, industria lemnului, ape minerale, autoturisme.
Mohamed Munaf este un agent irakian, are cetățenie americană și este de asemenea agent CIA. Ca și Omar Hayssam a fost student și informator al securității în România înainte de 1989. Prin anii ’80 familia lui Munaf – beneficiind de sprijinul fostului președinte SUA Richard Nixon – ajunsese să vândă armatei lui Saddam Hussein uniforme şi accesorii fabricate de o secţie specială a APACA (Atelierele de Producţie Armament şi Confecţii ale Armatei) din București.
Munaf are mai multe firme în România, dar s-a ocupat şi cu administrarea firmelor lui Omar Hayssam, poziție din care a acționat pentru protejarea, spălarea și ascunderea fondurilor și bunurilor folosite în acțiuni teroriste de acoliții lui Hayssam.
Jucând rolul de „ghid” al jurnaliștilor români ce au fost în anul 2005 răpiți în Irak, Munaf nu a putut fi adus timp de mai mult de 10 ani în România pentru a fi anchetat deoarece a fost luat sub protecția forțelor speciale americane. La sfârșitul anului 2015 Munaf a fost până la urmă predat de americani autorităților române și în prezent ispășește o condamnare de 10 ani. În cursul anchetelor Munaf a vorbit despre traficul ilegal cu armament și activitățile de crimă organizată desfășurate pe teritoriul României de clanul Hayssam, operațiuni conexe cu dosarele Răpirea din Irak, Armamentul și Țigareta II.
Kamel Kader este agent palestinian, SRI și KGB, fost lider al studenţiilor palestinieni din România, membru al grupărilor teroriste Al Fatah şi Abu Nidal, combatant al Frontului de Vest din Liban și membru al OEP (Organizația pentru Eliberarea Palestinei).
A venit în România în anii ’80 sub acoperirea de student la medicină în Timișoara și a fost racolat rapid ca informator pentru Securitate. În schimbul unor rapoarte despre colegii săi arabi şi români deopotrivă, a fost protejat de securiști să obţină vize şi paşapoarte pentru intrarea în România a mii de cetăţeni palestinieni (100 de dolari bucata) prin colonelul Oreleanu, care era şef la Direcţia paşapoarte Timiş.
După 1989 a primit din partea FSN-PDSR certificat de „luptător în Revoluție”. A intrat în rețeaua de contrabandă a sirianului Zaher Iskandarani, protejată de securiști și PSD și a ajuns în 1994 patron a 14 firme din Timişoara şi București. Cu banii obținuți a finanţat în 1992 campania electorală a PDSR cu suma uriașă (mai ales la acea vreme) de un milion de dolari. Mai mult, i s-a oferit funcţia de consilier prezidențial al lui Ion Iliescu, funcţia de consilier al secretarului general al Guvernului României (adică al lui Viorel Hrebenciuc, în a cărui casă a locuit o perioadă) și a făcut parte din Comisia de Protocol pentru Relaţii Externe a Guvernului. Generalul (r) Ion Pitulescu, fost șef al Politiei române între 1995 și 1997, declara pentru EvZ că „Toți mafioții arabi – Zaher Iskandarani, Omar Hayssam și ceilalti – erau foarte apropiati de PDSR și țineau legătura cu Viorel Hrebenciuc prin intermediul lui Kamel Kader”.
Fiind un reprezentant al minorităţii palestiniene în România, Kader a obținut un credit în valoare de 995.000 de dolari de la Bancorex, pe care însă nu l-a mai returnat. Intra la Guvern pe intrarea oficială, înarmat cu pistol, fără a se supune vreunui control. Avea acces la telexul şi faxul Guvernului şi la documente secrete. Așa se face că a sustras din incinta Guvernului 42 de acte confidenţiale, ceea ce a dus la declasificarea lor pentru ca Viorel Hrebenciuc să nu ajungă în pușcărie. Trebuie precizat că telegramele dispărute de la Secretariatul General al Guvernului (din biroul lui Viorel Hrebenciuc) au fost primite de la diverse ambasade, iar sistemul de comunicare cifrată a acestora nu ţine de MAE, ci există un serviciu special al cifrului, care este în subordinea serviciilor secrete SIE și care era cunoscut de către Rusia, America şi aliaţii lor și care a fost deconspirat astfel și arabilor. Situația a necesitat schimbarea cifrului de stat al României, ceea ce a costat o sumă uriașă.
În urma acestor abuzuri Kader a fost până la urmă scos pe linie moartă şi în 1994 a plecat în Palestina şi a fost numit șef al serviciului de informaţii al liderului palestinian Yasser Arafat.
Zaher Iskandarani agent sirian, SRI și FSB, om de legătură al serviciilor de informaţii siriene şi sovietice-ruse, implicat în afaceri de trafic cu ţigări şi arme, inclusiv în afacerea Țigareta I, Iskandarani a primit de la însuși Ion Iliescu certificat de „luptător în Revoluţia din decembrie 1989”. Este văr cu Kamel Kader şi l-a introdus pe Kader în mediul prezidențial de la Palatul Cotroceni, lângă Ion Iliescu, prin Viorel Hrebenciuc.
Zaher Iskandarani şi Kamel Kader au sponsorizat Forumul internațional Crans-Montana (întâlniri între oamenii de afaceri și politicieni din diverse state), la care au participat Ion Iliescu şi întreaga clasă politică.
Iskandarani a fost închis pentru uciderea unui cetăţean sirian la Timişoara împreună cu alţi cetăţeni de origine arabă, dar a fost scos din puşcărie şi din ţară de colonelul Truțulescu pentru suma de un milion de dolari.
În cadrul anchetei Ţigareta I demarată în 1994, la o descindere a Poliției din 17 mai 2005 la unul dintre sediile lui Zaher Iskandarani din Timişoara s-au descoperit sigilii false româneşti, bulgăreşti şi maghiare, o ştampilă a MAE, matriţe ale mărcilor contrafăcute de ţigări, timbre cu serii duble, cartoane tipărite cu mărcile de ţigări contrafăcute, sigilii şi ștanţe vamale, CD-uri conţinând modele, design-uri şi elemente de siguranţă ale mărcilor de ţigarete care urmau să fie falsificate. Locotenenții lui au încercat să distrugă probele incriminatoare și au exercitat presiuni asupra unor martori importanţi. În perioada arestării sale, Iskandarani țipa cât îl ţinea gura că este un abuz al autorităţilor şi că va face dezvăluiri importante la adresa autorităţilor. Amenințările sale au avut efect și, pentru a nu mai face „valuri”, iată că pe data de 2 iunie 2005 Iskandarani a fost eliberat.
Vedem așadar că deși Iskandarani atentează la siguranţa naţională utilizând date şi acte false în afaceri de contrabandă, el nu este cercetat penal de Justiţia română şi nu îi calculează nimeni prejudiciul adus statului român. În schimb, pe cei de la Școala de Yoga MISA așa-zisa Justiție îi vânează în continuare, le fabrică acte şi dovezi false, aşa cum numai fosta Securitate, devenită SRI, ştie să le fabrice. Justiţia română este pusă în slujba acestor mafioţi şi criminali internaţionali și pentru a le îndeplini scopurile recurge adeseori la vânarea şi distrugerea cetăţenilor români.
Fathi Taher, cetățean iordanian, este considerat a fi cel mai bogat arab din România și unul dintre cei mai bogați 100 de oameni din lume. A făcut afaceri pe spatele românilor, venind în România încă din 1970. Cu o avere greu de estimat (sute de milioane de dolari), a fost un răsfățat al tuturor regimurilor de după 1989, fiind susținut și protejat de Ion Iliescu, Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc și mulți alți politicieni. Deține în România grupul Excelent Kandia, Hotelul Marriott din București, fabrica de combustibili pentru avioane Petrom Aviation, firma de asigurări AGI România devenită Omniasig, compania Griro care produce utilaje pentru industria chimică, petrochimică și nucleară. Mai deține Școala Româno-Americană din Pipera și, mai nou, uzina Electroputere Craiova.
Mai multe surse (de exemplu aici) arată că încă de la venirea sa în România, Taher era un agent al OEP, dar în anii ’80 a lucrat în favoarea Mossad-ului.
Omar Mohamad este fratele lui Omar Hayssam și a fost și el agent sirian, SRI, KGB, CIA. În martie 1998 el a oferit un împrumut de consumaţie, pe un an de zile, în valoare de 1.420.000 dolari, acţionarului majoritar Thodor Stanis de la firma SC Rio Soft Drinks SA din Timişoara, şi fiindcă termenul nu a fost respectat şi Stanis nu a returnat împrumutul, în aprilie 1999 Omar Mohamad a devenit principalul acţionar al firmei. Acţionară la SC Rio Soft Drinks SA era şi Carmen Rădulescu, soţia fostului şef al Serviciului Economic Timiş, colonelul (r) Pavel Rădulescu, care era agent SRI-KGB. Mohamad a cumpărat acţiunile de la aproape toţi acţionarii minoritari şi a mutat sediul social al firmei la Bucureşti. La filiala din Timişoara a fost numit director Mihai Petrechioiu, şeful Serviciului Economic Timiş. La sediul din Bucureşti precum şi la o firmă a fratelui său, Omar Hayssam, Bucovina Mineral Water, au fost numiţi colonelul Croitoru şi colonelul Mustață, care erau şefi în Direcţia Economică a Inspectoratului General al Poliţiei Bucureşti.Pe baza acestor „pile” afacerile i-au fost substanțial favorizate (ilegal), iar ca răsplată pentru sprijinul primit, Omar Mohamad a finanţat din belșug PSD.
Khaled Deiab Abdallaa Matar a fost un agent al mai multor servicii secrete străine (palestiniene, FSB, CIA), dar a activat și în România cu grad de colonel în Securitate, având în subordine ofiţeri români. Matar a fost o vreme și şeful agenturii O.E.P. din România. După 1989 a primit certificat de luptător în Revoluţia română din 1989 și a intrat în politică. A finanţat PUNR și a devenit deputat în Parlamentul României, ca membru al PUNR.
În anul 1992 Khaled Deiab Abdallaa Matar, împreună cu agentul palestinian-SRI-FSB Abdel Mohmed Hadi Rahman (care ulterior și-a schimbat numele în Hadi Jaradat și și-a luat cetăţenia română) şi împreună cu câţiva profesori de la Universitatea Babeș-Bolay din Cluj, a înființat o universitate particulară la Baia Mare, numită „Universtitatea Româno-Arabă”. Această universitate a fost mutată ulterior la Cluj şi în 1995 i-a fost schimbat numele în „Universitatea Bogdan-Vodă”, avându-l ca președinte pe Abdel Mohmed Hadi Rahman, alias Hadi Jaradat. UBV a ajuns în decembrie 2004 să aibă o datorie la statul român de aproape 12 miliarde lei, iar Flaviu Fărcaş de la Direcţia de Finanţe Cluj declara că a avut o discuţie pe această temă cu membri din conducerea UBV şi aceştia au afirmat că refuză să plătească.
Khaled Deiab Abdallaa Matar și-a deschis în 1997 firma Khaled Import-export 97 SRL, care avea ca obiect de activitate obţinerea de vize şi locuri de muncă în SUA. În realitate Matar facilita ieşirea cetăţenilor arabi din România şi intrarea lor în SUA cu acte false (invitaţii, diplome de studii, contracte de muncă, atestate de cunoaşterea limbii engleze). Această activitate era în secret susţinută şi protejată de Consulatul SUA din România, de CIA, FSB, SIE şi SRI.
Victor Michelle Issa este cetăţean libanez, absolvent al studiilor superioare economice la prestigioasa Universitate California din Los Angeles. A înființat în România un lanț întreg de firme și societăți comerciale fictive, fiind precursorul folosirii „firmelor fantomă” în acoperirea fraudelor vamale. A construit o întreagă rețea bazată pe operațiuni ilegale, care au avut ca ultim scop scoaterea unor sume mari de valută din România, prin operațiuni specifice de spălare de bani. Issa a introdus pe cale maritimă și rutieră în România peste 100 milioane de pachete de țigări. Printr-un exces de zel, organele vamale l-au trimis în 1993 în judecată, cu interdicția de a ieși din țară. După doar câteva luni de la demararea procesului, prin intervenția președintelui Iliescu și a ministrului PSD Dăescu, Victor Issa a fost însă „scăpat” peste graniță, recuperându-și și țigările confiscate. A ajuns la Kiev, unde și-a continuat activitatea de trafic de ţigări, cu sprijinul KGB. Se estimează că a scos ilegal peste granița României peste 35 de milioane de dolari, pe care i-a transferat în Liban prin intermediul unor bănci din Germania și Elveția.
Istoricul Marius Oprea a relatatcă a găsit stupefiat în arhiva la Cotroceni felicitări foarte cordiale trimise de la Moscova de către Victor Issa lui Ion Iliescu. Se pare că până și ceasul Rollex cu care s-a fotografiat la mână Ion Iliescu pentru campania electorală din 1996 era primit tot de la Victor Issa.
Frații Nassar (Elias şi Mike) sunt agenţi libanezi Al Mathaba și traficanţi de arme, ţigări şi produse de contrabandă cu mărfuri din Orientul Apropiat spre Europa. Au venit în România în anul 1991 prin intermediul Consulatului român de la Beirut și au fost puși în legătură cu SRI și cu autorități militare române care urmăreau să achiziționeze armament. Mai exact, contactul s-a făcut prin Mohamed Shrech (alias Abu Rami), consilier al Ambasadei Palestinei la Bucureşti, care era și agent SRI. Frații Nassar veniseră cu un mare transport de țigări de contrabandă, care au fost depozitate cu supravegherea SRI în depozite ale armatei de pe Calea Plevnei din București și de la aeroportul Clinceni. De acolo țigările au fost vândute prin firme ale unor arabi din România (foști studenți) iar banii au fost vărsați în conturile Romtehnica. În schimb Romtehnica livra artilerie ușoară în Liban.
Această afacere, care a implicat cantități imense de țigări și arme, a fost în 1992 deconspirată și a primit denumirea de „Țigareta I – Țigări contra arme”. Elias Nassar a fost arestat, dar după trei săptămâni a fost eliberat cu acordul șefului SRI de atunci, Virgil Măgureanu, întrucât fratele său Mike Nassar a oferit cinci milioane de dolari „pentru cauțiune”. Din cele cinci milioane de dolari Măgureanu a declarat oficial doar trei milioane, și este interesant că la vremea respectivă în Codul penal român nici nu exista prevederea de „eliberare pe cauțiune”. Cu siguranță dosarul Țigareta I a avut implicații la nivel de ministru al Apărării și prim-ministru, dar ca de obicei în România, ancheta s-a stins prin mușamalizare. Frații Nassar au plecat la Moscova, unde au continuat activitatea de contrabandă cu ţigări şi arme (cumpărate din România), fiind protejaţi de KGB-ul sovietic.
Frații Ghadban (Thaer, Wael și Samer) au fost agenți palestinieni și CIA, cooptați și de SRI cu grad de ofițeri. Au fost membri ai Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei şi ai grupării teroriste Al Fatah. Samer Ghadban era utilizat și ca translator din partea SRI pentru ofiţerii grupării teroriste Al Fatah veniți în România înainte de 1989.
Frații Ghadban au fost aduşi ca specialiști în armament în România în 1990, în urma demersurilor făcute de un traficant de arme libanez la ambasada română de la Beirut. În România, fraţii Ghadban au intrat în legătură cu fraţii Elias şi Mike Nassar, care i-au pus în contact cu organele de informaţii ale armatei de la Romtehnica și au intrat în afacerea „Țigări contra arme”. Țigările erau aduse în România cu acoperirea generalilor Gheorghe Florică și Popa Florentin de la M.Ap.N. şi al colonelului Bogza de la aeroportul Clinceni, toți aceștia fiind agenţi SRI care le facilitau trecerea prin vamă a ţigărilor prin eludarea platei taxelor legale. Ţigările se vindeau în România prin firmele: Palesta, Genah, Bela Iordania, Samer, Samira, Silvia, Elma, Azico, Amege, Karelia şi altele. Cu banii proveniţi din vânzarea ţigărilor se cumpărau arme în numele traficantului libanez. Operaţiunile de export de armament şi muniţie au fost aprobate şi monitorizate de structuri informative străine, printre care CIA, Mossad, fără plata taxelor vamale legale.
Wael Ghadban a fost în 1992 acuzat în dosarul Țigareta I, dar întrucât fusese pus în urmărire în stare de libertate a reușit să o șteargă din țară. După anul 2000 fapta s-a prescris și s-a întors în România, unde și-a continuat afacerile. În prezent conduce un mare holding din România, Top Brands Distributions, al cărei jurist este Ioana Băsescu (fiica lui Traian Băsescu).
SRI-ul și PSD-ul au avut interesul să mușamalizeze afacerile de contrabandă internaţională cu arme şi ţigări pentru că investigațiile aprofundate ar duce la deconspirarea multor agenţi SRI, KGB, CIA şi arabi care au participat la lovitura de stat din decembrie 1989 din România.
Frații Murad (Mohammad și Ahmed) au venit în România la începutul anilor ’90 ca agenți libanezi Al Mathaba, Hezbollah și KGB și au fost recrutați și în SRI. Au făcut afaceri de trafic de ţigări şi cafea şi din specula obținută au deschis lanţul de magazine-restaurant ce poartă numele Spring Time. Mai dețin fabrica de conserve Mandy, firma de construcții Triumf și lanțul de hoteluri Perla și Majestic din Mamaia. Mohammad, care a fost cotat în urmă cu câțiva ani ca fiind „cel mai tare investitor străin de pe litoral”, era un apropiat al fostului ministru al turismului din guvernarea PSD, Dan Matei Agathon, care obișnuia să-l prezinte în anumite cercuri ca fiind „fratele său”. La inaugurarea „imperiului” de pe litoral al lui Mohammad Murad a fost invitat și Ion Ilescu. După unele estimări fraţii Murad au produs României o pagubă de 19 milioane de dolari.
Frații Samer (Mehlem și Amer) au fost agenți libanezi Al Mathaba, SRI, KGB, colaboratori cu SRI, iar în România s-au ocupat cu traficul de ţigări. Au fost coordonaţi de fraţii Murad și au devenit patronii discotecii Why Not.
Frații Youssef (Michel și Elias) au fost și ei agenți libanezi ai Al Mathaba și KGB, cooptați și în SRI. În România s-au ocupat cu traficul de țigări împreună cu Emil Badran (fost ambasador al Libanului la Bucureşti) şi Mohamed Shrech (consilier al ambasadei palestiniene la Bucureşti). Toți aceștia au introdus ţigări în România prin firma Bela Iordanian a fraţilor Nassar şi Gadban.
Salah Kobrossly a fost agent libanez Al Mathaba, dar și informator SRI. S-a ocupat cu traficul de ţigări livrând ţigările Marlboro şi LM în România. Împreună cu cipriotul Balliety şi libanezul Victor Issa au produs o pagubă de 47 milioane de dolari statului român.
Observăm așadar că cetăţenii României sunt vânaţi şi daţi afară din locuinţe de mafia care s-a instaurat după decembrie 1989 pentru faptul că nu au bani să-şi plătească întreţinerea, lumina şi ratele la locuinţe, în timp ce mafia de agenţi arabi, români şi internaţionali, corporațiile și aşa-zişii „investitori”, sunt scutiţi de taxe şi impozite. Mai mult decât atât, prin manevre financiare și falsuri în acte le sunt rambursate și TVA-urile în valoare de sute de milioane de dolari, bani care sunt furați tot de la poporul român. (Cristina T.).

Afaceri

Cum pot estima numărul de mese și scaune care vor încăpea într-un cort?

Publicat

pe

Cum pot estima numărul de mese și scaune care vor încăpea într-un cort?

E genul acela de întrebare care pare simplă până când te trezești, cu o cafea rece în mână, uitându-te la un dreptunghi de pânză și structură și încercând să-ți imaginezi oamenii dinăuntru. Cortul, gol, pare întotdeauna mai mare. Ai impresia că ai putea organiza acolo o petrecere, o licitație caritabilă și o mică expoziție de artă, toate în aceeași seară.

Apoi începi să pui mesele, să așezi scaunele, să te gândești la ringul de dans, la bufet, la intrare, la unchiul care se ridică des după apă și la copilul care vrea să se joace printre picioarele scaunelor. Și dintr-odată spațiul nu mai e un număr, e o poveste în mișcare.

Dacă vrei o estimare bună, una care să nu te trădeze fix în ziua evenimentului, secretul nu e să îndeși mai mult, ci să lași loc lucrurilor pe care nu le vezi în fotografii. Culoarele, spațiile de întoarcere, zona în care oamenii stau două minute la povești fără să-și dea seama că blochează tot. Asta face diferența între un eveniment care curge și unul în care lumea tot spune „scuze” cu zâmbetul strâns.

Începe cu adevărul neplăcut despre suprafață

Primul pas e să te uiți la suprafața totală, dar să nu te îndrăgostești de ea. Da, calculezi simplu lungimea înmulțită cu lățimea și obții metri pătrați. Problema e că foarte rar poți folosi tot. Uneori cortul are pereți laterali care intră puțin spre interior, alteori are stâlpi interiori, cabluri, prinderi, lucruri pe care nu le iei în serios până nu te lovești de ele cu spătarul unui scaun.

Și mai e ceva: chiar dacă tehnic ai loc până la margine, oamenii nu iubesc să stea lipiți de pânză. Se simte ca un colț. Mai ales seara, când lumina cade ciudat și auzi vântul în material, parcă instinctiv vrei un pic de aer în jur.

Aici apar diferențe practice între tipurile de structuri. Un cort metalic, bine rigidizat, poate oferi o deschidere mai curată pe mijloc, fără senzația că totul „joacă” la o adiere. Dar poate veni și cu elemente structurale care îți dictează unde nu e realist să pui o masă sau unde trebuie să lași liber pentru acces. Nu e un capăt de lume, doar e genul de detaliu care îți mută planul cu jumătate de metru și îți schimbă numărul de scaune.

Ce vrei tu, de fapt, e suprafața utilă. Adică suprafața rămasă după ce scazi tot ce e obligatoriu sau logic: intrarea, zonele de circulație, bufetul sau barul dacă există, ringul de dans dacă e cazul, un colț pentru DJ sau boxe, poate un spațiu pentru cadouri, un mic loc pentru staff. Dacă nu scazi aceste zone din start, ai toate șansele să faci un plan perfect pe hârtie și imposibil în realitate.

Spațiul nu e doar geometrie, e și comportament

Un cort plin nu e o sală de examen, unde oamenii stau frumos aliniați și mișcă doar mâna cu pixul. Oamenii se ridică, se apleacă, își trag scaunul, își pun geanta pe jos, își lasă geaca pe spătar, se întorc să vorbească cu cineva de la masa din spate. Dacă ai bufet, apar cozi, apoi apar mici grupuri care se opresc în mijlocul culoarului ca să decidă dacă mai iau o felie de pâine sau nu. Toate lucrurile astea cer loc.

De aceea, când estimezi câte mese și scaune încap, merită să te gândești la două întrebări simple, puse aproape ca pentru tine, nu ca pentru un plan tehnic. Poate cineva să treacă pe lângă un scaun tras fără să se lovească? Pot doi oameni să se intersecteze pe un culoar fără să se atingă ca într-un autobuz la ora de vârf? Dacă răspunsul e „nu prea”, e semn că ai forțat numerele.

Două moduri sănătoase de a calcula, fără să te pierzi în formule

Există un calcul rapid, folosit des când trebuie să iei o decizie repede. Pleci de la ideea de metri pătrați alocați per persoană, în funcție de stilul evenimentului. La o așezare cu servire la masă, lumea are nevoie de mai mult spațiu decât într-o dispunere simplă, pentru că apar chelneri, tăvi, farfurii, flux. La un bufet, ai nevoie de loc pentru mișcare și pentru acel „du-te vino” care apare inevitabil.

Dacă e și ring de dans, spațiul pe persoană crește iar, fiindcă dansul, chiar și în varianta lui timidă, ocupă loc.

Al doilea mod, mai precis și mai prietenos cu realitatea, e să gândești în „amprente”. Nu mă refer doar la dimensiunea mesei, ci la masa plus scaune plus spațiul din spatele scaunului ca să poată fi tras. O masă rotundă, de aproximativ 150 cm diametru, nu ocupă doar un cerc.

Oamenii stau pe scaune, scaunele ies în afară, iar când se ridică cineva, scaunul se mișcă. Într-un calcul realist, ajungi să tratezi o masă rotundă ca pe un pătrat imaginar de cam 3 metri pe 3 metri, uneori chiar un pic mai mult, dacă vrei să fie comod și să existe culoare între mese.

O masă dreptunghiulară standard, să zicem în jur de 180 cm pe 75 cm, pare mai eficientă la prima vedere. Și chiar poate fi, mai ales în corturi înguste. Dar în calcul intră și aici scaunele, distanța până la următorul rând, locul de întoarcere la capete. Dacă aliniezi două rânduri de mese fără să lași un culoar generos, vei simți imediat, pentru că oamenii nu vor ști pe unde să treacă.

Culoarele sunt partea pe care o regreți dacă o ignori

Sunt evenimente în care totul pare să se desfășoare „la masă”, deci cineva ar putea spune că nu ai nevoie de prea mult spațiu de circulație. Numai că fix acolo se ascunde problema. Un eveniment reușit nu are doar oameni așezați, are momente în care toată lumea se ridică aproape simultan, la toast, la dans, la poză, la desert. Dacă atunci culoarele sunt prea înguste, se creează acea senzație ușor neplăcută, ca într-un restaurant mic în care chelnerul îți atinge scaunul din cinci în cinci minute.

Îmi place să mă gândesc la culoare ca la respirația planului. Dacă planul nu respiră, lumea simte asta, chiar dacă nu știe să explice de ce.

Alege dinainte tipul de mese și scaune, altfel calculele se schimbă pe parcurs

Mulți pornesc de la numărul de invitați și abia pe urmă se gândesc la mobilier. În practică, e mai sigur invers. Mesele rotunde creează o atmosferă socială, oamenii se văd, se aud, nu rămâne nimeni în „capăt”.

Sunt excelente când vrei conversație, când vrei o seară caldă, nu doar eficiență. Dar cer mai mult spațiu între ele, pentru că scaunele se ciocnesc ușor dacă le apropii.

Mesele dreptunghiulare folosesc spațiul mai bine pe lungime. Sunt o soluție foarte bună pentru corturi înguste, sau pentru cinele lungi, stil „toți la aceeași masă”, care pot arăta spectaculos. Totuși, cer un plan clar de circulație, altfel se formează blocaje între rânduri.

Și scaunele contează mai mult decât ai zice. Un scaun cu brațe ocupă mai mult, lateral și în profunzime. Un scaun de banchet e mai compact. Un scaun pliant poate fi practic, dar unele modele au un unghi sau o amprentă ciudată când sunt ocupate. Dacă ai huse, scaunele par mai voluminoase și, uneori, se agață ușor unul de altul când se ridică lumea. Nu e tragedie, doar că înmulțit cu zeci de scaune, devine „de ce e atât de înghesuit?”

Un exemplu simplu, ca să vezi cum se leagă toate

Să zicem că ai un cort dreptunghiular și știi dimensiunile interioare. Înainte să te apuci să „înmulțești mese”, îți imaginezi intrarea și zona în care oamenii vor intra, vor sta un minut, vor face o poză, vor spune „bună” și vor căuta masa. Asta deja consumă spațiu.

Apoi te gândești dacă ai bufet. Un bufet nu e doar o masă lipită de perete. Oamenii trebuie să se apropie, să se uite, să se întoarcă, să stea de vorbă, să aștepte. Dacă pui bufetul într-un colț strâmt, coada se va scurge în interiorul zonei de mese. Dacă ai și bar, aceeași poveste. Dacă ai DJ sau o mică scenă, la fel, zona aceea trebuie să existe, altfel boxele ajung lipite de spătarul cuiva.

După ce ai scăzut aceste zone, te uiți la suprafața rămasă și te întrebi: câte „amprente de masă” încap, fără să-ți amintești cu groază de momentul când chelnerul trebuie să treacă? Dacă ai mese rotunde, gândești în pătrate imaginare. Dacă ai mese dreptunghiulare, gândești în rânduri și culoare.

Apoi vine etapa pe care oamenii o sar, din grabă, și exact acolo se strică: te gândești la numărul de locuri pe masă ca la o decizie, nu ca la o constantă. O masă rotundă de 150 cm poate susține opt persoane confortabil.

Poate primi zece, dar atunci conversația devine mai greu de purtat, iar spațiul personal se subțiază. La mesele dreptunghiulare, șase locuri sunt, de obicei, foarte ok, opt locuri sunt posibile, dar capetele rămân mereu puțin mai incomode. Întrebarea e ce vrei pentru invitații tăi: să încapă pe hârtie sau să se simtă bine.

Proba de realitate, cea care te scutește de surprize

Dacă poți, fă o simulare. Nu trebuie să fie sofisticată. Uneori ajunge să marchezi pe sol, cu bandă adezivă, dimensiunea aproximativă a unei mese și a scaunelor din jur, apoi să treci pe lângă ea ca și cum ai avea o farfurie în mână. Sună amuzant, știu, dar e un test incredibil de util. Corpul tău îți spune imediat dacă ai lăsat loc sau dacă ai desenat un labirint.

Dacă nu ai acces la spațiul final, măcar fă o schiță simplă pe hârtie, la scară aproximativă. Nu trebuie să fii arhitect. Important e să vezi culoarele și să nu te minți că „se descurcă lumea”. Lumea se descurcă, sigur, dar nu asta vrei.

Particularități la evenimente mici, când lucrezi cu spațiu strâns

La petrecerile mici, tentația e mare să alegi un pavilion pliabil, pentru că se montează rapid și pare suficient pentru „câteva mese”. Însă astfel de structuri vin, de multe ori, cu picioare și întărituri fix pe margini, iar asta îți mănâncă din spațiul util mai mult decât ai crede. În plus, dacă e mai jos, apare mai repede senzația de înghesuială, chiar dacă, teoretic, ai aceeași suprafață la sol.

Într-un spațiu mic, dispunerea dreptunghiulară, pe lungime, poate fi salvatoare. Îți dă disciplină. Îți arată clar unde sunt culoarele și unde se stă. Uneori, mai puține mese, dar mai bine așezate, fac evenimentul să pară mai frumos și mai aerisit decât un plan în care ai înghesuit încă o masă doar ca să „iasă numărul”.

Detaliile care par minore și îți răstoarnă planul

Există lucruri care nu apar în calcule, dar apar sigur în ziua evenimentului. Dacă ai podea, ai margini, praguri, poate elemente de fixare. Dacă e pe iarbă, scaunele se pot afunda puțin, iar oamenii vor avea nevoie de mai mult spațiu ca să se miște comod. Dacă ai încălzitoare, trebuie să lași distanță și să te gândești unde se așază, fiindcă nimeni nu vrea să-și lovească glezna de ele în întuneric.

Apoi sunt micile „invizibile”: aranjamentele florale care se lățesc pe masă, fustele de masă, scaunele împinse în același timp când se ridică lumea, gențile lăsate pe jos, ghiozdanele adolescenților, jachetele agățate de spătare. Toate ocupă spațiu. Dacă planul tău e deja la limită, realitatea îl va împinge peste.

Cum ajungi la o estimare bună, fără să devii obsedat de cifre

O estimare bună e un amestec de măsurătoare corectă și bun simț. Măsoară interiorul real și gândește în termeni de suprafață utilă, nu de total. Alege tipul de mese și scaune înainte să faci calculele, fiindcă dimensiunile lor schimbă tot. Lasă loc pentru intrare și circulație, chiar dacă asta înseamnă mai puține locuri.

Și mai e o întrebare, pe care o poți folosi ca test final. Imaginează-ți momentul când toată lumea se ridică în același timp. Dacă atunci spațiul ar arăta ca o stradă îngustă la ora de vârf, ai strâns prea tare. Dacă, în schimb, îți poți imagina oamenii trecând fără să-și țină respirația, înseamnă că ai făcut un plan care nu doar încape, ci funcționează. Într-un cort bine gândit, spațiul nu pare niciodată provizoriu. Pare, pur și simplu, primitor.

Citeste in continuare

Eveniment

Cum îți alegi buchetul de flori pentru o petrecere de logodnă?

Publicat

pe

Cum îți alegi buchetul de flori pentru o petrecere de logodnă?

Să recunoaștem de la început: alegerea florilor pentru o logodnă poate fi la fel de complicată ca și organizarea petrecerii în sine. Îmi amintesc când am fost invitată la logodna prietenei mele din facultate. Gazda pusese pe masă niște buchete enorme de trandafiri roșii, iar atmosfera semăna mai degrabă cu o nuntă decât cu o sărbătoare intimă de logodnă. Toată lumea se simțea puțin stingherită, pentru că totul părea prea formal, prea rigid. De atunci am învățat că florile pot face diferența dintre o petrecere memorabilă și una care lasă oaspeții ușor confuzi.

Florile nu sunt doar decorațiuni. Ele vorbesc, creează stări, influențează modul în care oamenii percep evenimentul tău. La o logodnă, unde totul se învârte în jurul începuturilor și a promisiunilor, florile trebuie să reflecte exact asta: prospețime, optimism, eleganță fără exagerare. Dar cum reușești să alegi corect când oferta e atât de mare și sfaturile vin din toate direcțiile?

Atmosfera pe care vrei să o creezi contează enorm

Înainte să te gândești la culori sau varietăți, oprește-te puțin și imaginează-ți seara aceea. Vrei o atmosferă romantică, cu lumânări și tonuri calde? Sau preferi ceva fresh, vibrant, plin de energie? Poate visezi la ceva boem, cu flori sălbatice și aranjamente dezordonate elegant? Toate aceste viziuni vor influența dramatic tipul de flori pe care le vei alege.

M-am uitat odată la niște fotografii de la logodne organizate în diferite stiluri. Cele cu flori simple, albe și verzi, aveau o eleganță liniștită, aproape zen. În schimb, evenimentele cu mix-uri colorate de bujori, frezii și muscate vibrau cu energie și veselie. Nici unul dintre stiluri nu era superior celuilalt, dar erau profund diferite în ceea ce transmit. Și aici e cheia: florile nu trebuie să fie perfecte în sens abstract, trebuie să fie perfecte pentru petrecerea ta.

Gândește-te la locația petrecerii. Dacă organizezi logodna într-un restaurant elegant din oraș, aranjamentele înalte și sofisticate funcționează minunat. Dar dacă alegi un spațiu mai informal, poate o terasă sau o grădină, aranjamentele prea structurate vor părea forțate. Am văzut odată niște flori superbe într-un vas de cristal așezate pe o masă de lemn rustic dintr-o cramă. Contrastul era atât de puternic încât în loc să completeze decorul, florile păreau plasate acolo din greșeală.

Culorile vorbesc mai tare decât crezi

Psihologia culorilor nu e o știință exactă, dar nici nu e un mit. Am observat că petrecerile cu flori în tonuri pastel creează instantaneu o ambianță relaxată, plăcută, perfectă pentru conversații lungi. Rozul pal, piersica, lavanda… aceste nuanțe au ceva blând, aproape reconfortant. Invitații tind să se simtă mai în largul lor, mai deschiși.

Pe de altă parte, culorile intense (burgundy, fucsia, portocaliul aprins) aduc o doză de dramatism și personalitate. Dacă sunteți un cuplu extrovertit, care iubește să facă impresie, culorile vibrante vă vor reprezenta perfect. Dar atenție: e o linie fină între dramatic și copleșitor. Am văzut aranjamente cu trandafiri roșu-aprins care dominau complet spațiul. Oaspeții vorbeau mai mult despre flori decât despre cuplul sărbătorit, ceea ce nu prea e ideal.

Albul rămâne clasic și sigur, dar poate părea banal dacă nu îl combini inteligent. Amestecă albul cu verzi variate (eucalipt, frunze de magnolie, frunziș de mușețel) și obții o eleganță proaspătă, aproape aerisită. Verdele aduce viață și echilibru, funcționând ca o pauză vizuală între petale. În plus, pare să prelungească prospețimea florilor, dându-le un aspect mai organic.

Alegerea soiurilor: între tendințe și preferințe personale

Piața florilor e la fel de supusă modei ca și orice altă industrie. Acum câțiva ani, bujorul era vedeta absolută a evenimentelor. Îl vedeai peste tot… în reviste, pe Instagram, la fiecare logodnă la care mergeai. E o floare superbă, cu petalele acelea voluminoase și parfumul discret, dar ubiquitatea ei a devenit aproape obositoare. Apoi au venit ranunculusurile, apoi anemonele, acum hortensiile revin puternic.

Întrebarea e: urmezi trendul sau îți asculți propria intuiție? Eu cred că un echilibru funcționează cel mai bine. Dacă adorai bujorul înainte să devină popular, nu renunța la el doar pentru că l-au ales și alții. Dar dacă alegi ceva doar pentru că e „in”, s-ar putea să te trezești că peste câțiva ani, când te uiți la fotografii, aranjamentele să pară demodate.

Florile de sezon sunt întotdeauna o alegere inteligentă. Sunt mai proaspete, mai accesibile ca preț și arată mai natural. O logodnă de primăvară se împacă minunat cu lalele, narcise și zambile. Vara îți oferă trandafiri David Austin, floarea-soarelui în versiuni mai mici, hortensii și dalie. Toamna aduce crizanteme elegante, astilbe și flori de câmp care au un farmec rustic aparte. Iar iarna, deși mai săracă în varietăți locale, compensează cu ramuri de conifere, bumbac decorativ și flori importate care pot crea o atmosferă caldă, aproape de basm.

Am fost odată la o logodnă de toamnă unde gazda folosise doar flori de sezon: crizanteme maro-roșcate, grâu decorativ, flori de toamnă sălbatice. Aranjamentele erau așezate în vase de lut, fiecare masă avea câte o lumânare groasă portocalie. Totul respira acea melancolie frumoasă a toamnei, dar într-un mod festiv. Te simțeai într-un loc magic, nu la o petrecere standard.

Dimensiunea și plasarea aranjamentelor

Aici mulți dau greș. Văd adesea centre de masă atât de mari încât oaspeții trebuie să se aplece lateral ca să vadă cu cine stau vis-a-vis. Sau, invers, aranjamente microscopice care se pierd pe mese mari, lăsând impresia că organizatorul a fost zgârcit.

Regula de bază e simplă: aranjamentele de pe mese nu trebuie să depășească 30-35 de centimetri în înălțime sau să fie foarte joase, sub 20 de centimetri. Orice se află la mijloc blochează contactul vizual și face conversațiile incomode. Am observat că centrele de masă mai late dar joase funcționează excelent, oferă impact vizual fără să incomodeze.

Dar petrecerea nu se rezumă la mese. Intrarea locației merită un aranjament impresionant, ceva care să anunțe tonul evenimentului. Un buchet mare pe o măsuță de primire sau un arc floral la intrare creează anticipare. Apoi, spațiile goale (colțurile camerei, lângă bar, pe pervazuri dacă există) pot găzdui aranjamente mai mici care completează decorul fără să îl sufoce.

Parfumul: binecuvântare sau cursă?

Nu m-am gândit niciodată prea mult la acest aspect până când am fost la o petrecere unde gazda pusese pe fiecare masă câte un aranjament impresionant de crini orientali. Da, arătau spectaculos. Dar parfumul lor dulce-greu domina complet spațiul. După o oră, majoritatea invitaților aveau dureri de cap. Unii au plecat mai devreme. A fost o lecție brutală despre cum parfumul excesiv poate ruina o petrecere.

Nu toate florile parfumate sunt problematice. Trandafirii David Austin au un miros subtil, plăcut, care nu copleșește. Fresia miroase delicios, dar într-un spațiu ventilat. Lavanda aduce o notă calmantă, aproape terapeutică. Problema apare când concentrezi prea multe flori cu parfum intens într-un spațiu închis.

Dacă iubești florile parfumate, folosește-le strategic. Poate la intrare, unde oamenii trec rapid. Sau pe mesele de cocktail, unde invitații nu stau fixați ore în șir. Iar pentru centrele de masă principale, alege soiuri fără parfum puternic: hortensii, ranunculus, multe soiuri de trandafiri moderni, eucaliptul (care miroase, dar discret și plăcut).

Bugetul: cum să obții ce vrei fără să te ruinezi

Florile pot fi uimitor de scumpe. Un singur buchet mare poate costa cât o cină pentru doi la un restaurant decent. Și când vorbești de o petrecere întreagă, cifrele cresc rapid. Dar există moduri inteligente de a te descurca.

Amestecă florile scumpe cu cele accesibile. Câțiva bujori sau trandafiri David Austin în centrul aranjamentului, înconjurați de santini, alstroemeria sau flori de sezon locale, creează un efect luxos la o fracțiune din preț. Verdele (frunze, ramuri, plante decorative) costă mult mai puțin decât florile și adaugă volum instant.

Dacă atelierul cu daruri e locul unde ai mai comandat aranjamente și ai fost mulțumită de servicii, revino acolo. Furnizorii pe care îi cunoști deja sunt mai dispuși să ofere prețuri bune pentru comenzi mari sau să sugereze alternative când bugetul e strâns. Plus, știi deja stilul lor de lucru și nu riști surprize neplăcute.

O altă strategie: concentrează-te pe câteva aranjamente-vedetă și simplifică restul. Poate un arc floral spectaculos la intrare și centre de masă simple dar elegante. Sau invers: centre de masă impresionante și decorațiuni minimale în rest. Nu trebuie ca fiecare centimetru al locației să fie acoperit cu flori.

Florarii și comunicarea cu ei

Aici mulți își complică viața singuri. Vin la florar cu imagini salvate de pe Pinterest, zicând „vreau exact asta”, fără să realizeze că florile din fotografie sunt de sezon în Olanda în iunie, iar petrecerea lor e în România în noiembrie. Sau că acel aranjament a costat probabil câteva sute de euro.

Florarul nu e un magician. E un meșteșugar care lucrează cu materiale perisabile, supuse sezonalității și disponibilității pieței. Dacă îi explici atmosfera pe care vrei să o creezi, culorile care îți plac, bugetul de care dispui, un bun profesionist va ști să te ghideze. Poate îți va arăta alternative pe care nu le-ai luat în calcul. Poate îți va spune sincer că anumite combinații nu funcționează practic.

Am auzit povești despre oameni care au schimbat florarul cu două săptămâni înainte de eveniment pentru că „nu îi înțelegea viziunea”. Rareori se termină bine. Florarii au nevoie de timp să își planifice comenzile, să rezerve anumite soiuri, să pregătească aranjamentele. Schimbările de ultim moment duc de obicei la compromisuri.

Stabilește legătura din timp, discută deschis, fii dispusă să asculți sugestiile. Și foarte important: dacă ai prietene care au organizat evenimente și au fost mulțumite de un anumit florar, cere recomandări. Încrederea bazată pe experiența altcuiva valorează mult.

Detaliile care fac diferența

Florile tăiate durează, în funcție de soi și condiții, între trei și șapte zile. Dar vrei ca ele să arate impecabil exact în seara petrecerii. Coordonează cu florarul să fie livrate cu câteva ore înainte, nu cu o zi înainte. Și asigură-te că locația are condiții decente (aer condiționat dacă e vară, căldură adecvată dacă e iarnă).

Vasele contează enorm. Același buchet arată complet diferit într-un borcan de sticlă vintage, într-un vas ceramic rustic sau într-o vază de cristal înaltă. Dacă locația oferă vaze, uită-te la ele din timp. Dacă îți plac, economisești bani. Dacă nu, discută cu florarul despre alternative.

Și un aspect pe care mulți îl ignoră: ce se întâmplă cu florile după petrecere? Poți să le oferi invitaților la plecare, e un gest drăguț și evită risipa. Sau le poți dona unei case de bătrâni, unui spital, unei biserici. Florile sunt prea frumoase ca să fie aruncate a doua zi.

Când simplitatea bate complexitatea

Poate cel mai important lucru pe care l-am învățat despre florile la petreceri e că simplitatea autentică învinge întotdeauna complicația forțată. Am văzut logodne cu aranjamente sofisticate care includeau zece soiuri diferite, trei culori contrastante, decorațiuni adiționale. Arătau ocupate, neliniștite, aproape anxioase.

Și apoi am văzut petreceri cu trandafiri albi și eucalipt. Punct. Sau numai bujori roz. Sau lalele albe în vaze simple. Eleganța era evidentă, calmă, sigură pe ea. Oaspeții se concentrau pe eveniment, nu pe decorațiuni.

Nu spun că trebuie să fii minimalistă. Dar gândește-te de două ori înainte să adaugi încă un element „ca să fie și mai frumos”. Adesea, acel element e de prisos. Florile au propria lor frumusețe. Lasă-le să strălucească fără să le complici cu prea multe adăugiri.

Logodna e despre voi doi și promisiunea pe care o faceți. Florile sunt acolo să creeze cadrul, nu să fure spectacolul. Alege-le cu grijă, cu gust, cu atenție la detalii. Dar nu uita niciodată că ceea ce contează cu adevărat e atmosfera generală, bucuria împărtășită, emoția momentului.

Florile perfecte sunt cele care susțin toate astea fără să se remarce prea tare, fără să strige „uitați-vă la mine”. Sunt prezente, frumoase, potrivite. Și asta face toată diferența.

Citeste in continuare

Eveniment

Tehnologiile moderne nu se opresc

Publicat

pe

Acest lucru se refera nu numai la masini sau aparate de uz casnic electronice. Dezvoltarea rapida astazi, este sarbatorita in industria fotografiilor si implicit la studio Quick Photo Booth. Este suficient sa te uiti la tineri si gadgeturile pe care le folosesc. In afara de camera, acum este posibil sa faci o fotografie oriunde, chiar si in cabina foto mobila si mai mult decat atat, in oglinda foto. Si toate acestea permit sa tiparesti rapid noul cadru. In acest scop, a fost inventata cabina foto, care ofera o oportunitate unica de a imprima instantaneu fotografiile captate. Cabina foto Constanta este o cutie mica care are un ecran, o imprimanta si o camera unde invitatii pot face poze. In interiorul cabinei foto, poti sa faci poze ale intregii companii si imediat, in cateva secunde, sa te uiti la imagini.

Photo Booth se refera la un dispozitiv portabil, care iti permite sa faci fotografii instantanee. Multi oameni o numesc adesea un mini studio de fotografiere.  In ea nu exista niciun fotograf, insa emotiile reale si vii intra in cadru de la prima privire.Principiul de functionare a unei astfel de cabine este simplu. In interiorul structurii fiind o camera SLR de inalta calitate, oglinda foto, iluminat si o imprimanta. Aparatul foto are mai multe imagini, care sunt apoi transformate intr-un sablon, iar dupa cateva secunde poti tine in mana fotografii gata facute.

Ce sunt cabinele foto?

Aceste optiuni sunt foarte populare, deoarece in interiorul ei pot intra mai multe  persoane, de la una la trei, cinci si chiar mai multe, pentru a face fotografii amuzante si interesante. Aceste cabine sunt deosebit de populare evenimente, zile de nastere, nunti, petreceri tematice. Photo Booth ofera o multime de bucurie si emotii de neuitat. De asemenea, un astfel de serviciu poate fi inchiriat. Turistii oricand pot face fotografii minunate si le pot imprima imediat.

Citeste in continuare

Parteneri

Ultimile stiri locale

Uncategorized2 ore inainte

Un nou reper în durabilitate: seria HONOR Magic8 ajunge în România

HONOR Magic8 Pro și HONOR Magic8 Lite aduc pe piața locală rezistență de nivel flagship, protecție avansată și autonomie extinsă...

Uncategorized5 ore inainte

Noile inovații Huawei ajung în România. Smartphone-ul nova 14 Pro și căștile FreeClip 2 îmbunătățesc semnificativ experiențele foto și audio

București, 15.01.2026 – La început de 2026, Huawei aduce în România noi produse inovatoare din categoriile smartphone și audio. Pe...

Afaceri8 ore inainte

North Bucharest Investments: cerere solidă la început de an și stoc în scădere pentru apartamentele gata de mutare în nordul Bucureștiului

Datele publicate de ANCPI confirmă faptul că piața imobiliară din România traversează o etapă de ajustare și maturizare, fără semnale de blocaj....

Afaceri20 de ore inainte

Textile pentru apartamente și aparthotel: uniformitate, inventar și controlul pierderilor

Când confortul este constant, operatorul HoReCa poate promite un nivel și îl poate livra fără excepții. În camera de hotel,...

Social22 de ore inainte

Se lansează Romanian Performance Excellence Program 2026

Un program derulat de experți americani și români pentru excelență managerială, competitivitate și leadership inspirat din Programul Baldrige USA România...

servicii SEO servicii SEO
Afacerio zi inainte

Prețuri bune pentru SEO și AEO? Weryon vă oferă un pachet complet care transformă afacerea în autoritate online

Căutați firme SEO cu prețuri bune? Descoperiți pachetul all-in-one de la Weryon: soluție inovatoare care combină SEO, AEO, branding, automatizări...

Solicită oferta contabilitate Solicită oferta contabilitate
Afacerio zi inainte

Contabilitate, salarizare și fiscalitate fără stres pentru companii din România și Europa

La Geseidl Consulting Group, transformăm partea contabilă, fiscală și operațională într-un proces simplu, clar și complet gestionat de specialiști. Tu...

magazin produse bebeluși magazin produse bebeluși
Afacerio zi inainte

MagicBebe.ro: Partenerul de Încredere al Familiei Tale în Lumea Produselor pentru Bebe și Copii

MagicBebe.ro – magazin online cu 7.000+ produse pentru bebeluși și copii. Cărucioare, scaune auto, pătuțe, jucării și produse de îngrijire...

Afacerio zi inainte

După investiții de 200.000 de euro în 2025, în 2026 se lansează divizia de evenimente corporate și private la Velonova Mirage – primul muzeu al iluziilor 3D din România

După ce au derulat investiții de circa 200.000 de euro pe parcursul lui 2025, proprietarii Velonova Mirage încep noul an în forță,...

Uncategorized2 zile inainte

OPORTUNITATE DE ASOCIERE – PLAJĂ CU BEACH BAR | MAMAIA NORD – sezoane 2026/2027

Caut asociat / asociați pentru exploatarea unui sector de plajă cu beach bar, complet funcțional, în Mamaia Nord – Kanoa...

Uncategorized2 zile inainte

Dan Ariely, Avinash Kaushik, Mark Schaefer și Andy Crestodina sunt printre primii speakeri anunțați la Școala de Iarnă GPeC 11-14 Februarie 2026

Școala de Iarnă GPeC este seria de cursuri, prezentări și dezbateri pe cele mai importante subiecte de E-Commerce și Digital Marketing...

Uncategorized2 zile inainte

TCL NXTPAPER 70 Pro este distins cu Gold Award pentru tehnologia de afișare cu protecție pentru ochi

TCL, lider global în tehnologia de afișare, anunță cu mândrie că smartphone-ul TCL NXTPAPER 70 Pro a primit prestigiosul Eye-Care Display Technology...

Afaceri3 zile inainte

North Bucharest Investments încheie 2025 cu vânzări de peste 320 milioane de euro și anticipează o creștere de 35% a volumului tranzacționat în 2026

North Bucharest Investments încheie anul 2025 cu un volum total al vânzărilor de peste 320 milioane de euro, realizat prin 1.922 de...

Afaceri3 zile inainte

Cum am ales un laser de debitare CNC nou, de mare putere, eficient și la un preț corect

În ziua de azi, greu e să găsești oameni serioși pentru munca în atelierul de confecții metalice. Sudori sau lăcătuși...

Uncategorized3 zile inainte

CES 2026: Roborock lansează primul aspirator robot din lume care se deplasează pe picioare cu roți și anunță parteneriatul cu Real Madrid

București, 12 ianuarie 2026 – Roborock, liderul global în dezvoltarea de roboți de uz casnic pentru simplificarea vieții de zi...

Social4 zile inainte

Boala Septoria în Cerealelor – Protejarea Recoltei de Grâu și Orz

Pentru a proteja recolta de grâu și orz de Septoria, urmăriți apariția unor leziuni mici de culoare galbenă cu pete întunecate...

Știrile Săptămânii