Eveniment
PROMO/In curand, inregistrari audio – video/stenograme senzationale cu si despre un ales “local”
Defilarea pe care o face DNA de trei zile in dosarul mastilor achizitionate pe vremea Covid in care sunt vizati directorul ROMARM, Gabriel Tutu, si antrenorul Victor Piturca, are bataie lunga si contotatii/reactii la nivelul urbei noastre.
Auzim ca asta ar fi doar inceputul, caci DNA ar urmari nume de politiceni, precum Ludovic Orban.
Numele acestuia ar fi fost enuntat in timpul declaratiilor date de directorul ROMARM, Gabriel Tutu, la DNA, cand intrebat fiind despre cei implicati, Tutu ar fi pomenit numele fostului premier Ludovic Orban. Atentie!, numele acestuia nu face parte dintr-un denunt.
Acum, deh, la ce talente a avut un sef de partid de buzunar din Prahova ne gandim ca a ramas fara presul de sub picioare.
Acesta se pregateste de o conferinta de presa prin care sa atace imprastiat, din disperare, pe principiul hotul striga hotii.
In afpt, o gasca de criminalitate economico-financiara organizata din Prahova, simpatica de altfel, care clama arestarea unor sefi de institutii, debarcarea altora sau fabricarea de dosare penale unora (pe metoda procurorului „Portocala”) care au dezvaluit si au informat organele statului roman de faradelegile lor si considerau ca au sprijinul SRI si sunt „aparati de SRI si statul francez” a ramas fara presul de sub picioare, si foarte curand si fara aer/spatiu.
Tupeul acestui sefulet de partid de buzunar care a sprijinit, pe fata, aceasta gasca simpatica se pare ca este incomensurabil.
Probabil ca acest sefulet de partid are o memorie foarte scurta si a uitat de stenogramele din dosarele penale ale mafiei lemnului prin care organele statului au consemnat ca se dadeau spagi catre acesta de sute si milioane de euro, cum probabil ca a uitat ca si-a construit o vila pe acelasi principiu si in aceeasi locatie ca si procurorul Negulescu Mircea, tot ilegal.
In fine, ii lasam in plata domnului momentan si va prezentam si ceva serios dar, cu mult umor despre seful acestui sefulet de partid de buzunar care intentioneaza sa iasa intr-o conferinta de presa, din disperare.
Ludovic Orban a avut o amantă mult mai tânără decât el, pe vremea când era premier. Tânăra, Cristina Todoran, supărată, probabil, de faptul că a fost părăsită de politicianul Orban, a scris o scrisoare lungă, cu detalii incredibile din viața sa intimă cu fostul prim-ministru al României. Detaliază cu lux de amănunte cum făceau sex, cum se iubeau în sediul din Modrogan sau la Guvern, cum se alintau și multe alte picanterii. Aceasta scrisoare a fost publicata in premiera de cotidianul Puterea dar a poposit si la noi in redactie:
“SECRETUL LUI POLICHINELLE
In primul rand, sa il intrebati pe Ludovic de ce abia in februarie anul trecut mi-a spus cu o greutate in voce ca fratele sotiei lui sta in Corbeanca. Nu stiu de ce din senin s-a trezit sa imi zica fata in fata ca sunt vecina de comuna cu cumnatul lui. I-am zis asa: „unde anume sta? Bine ca imi spui asta dupa doi ani”. Mi-a explicat pe unde, nu am inteles, decat ca trece de primul sat, ajunge in al doilea, trece la stanga si e padurea, sau dupa padurea nu stiu care la stanga, etc… apoi a schimbat vorba.
Sa incepem cu inceputul, ca sa eliminam si sa lamurim minciunile si jignirile lui Ludovic pe care el le spune, la adresa mea, fara asumare si pentru a-si proteja imaginea. Sa vedem cine a agatat pe cine la inceput. El pe mine, sau eu pe el? Eu spun purul adevar.
In trei ani au fost atatea momente incat nici nu le pot cuprinde pe toate.
In primul rand, eu am revenit in PNL crezand in falsa impresie ca se va schimba ceva. Mi s-a spus ca trebuie sa fac Facebook si sa scriu. M-am inscris la filiala Ilfov in noiembrie 2019. Lucram la Tarom, (post obtinut in ianuarie 2018 si mentinut cu mare greutate ca nu cunosteam pe nimeni acolo), eram fericita si linistita, fericita ca a castigat PNL. A trebuit sa il cunosc pe Orban sa ma distrug. Aveam un iubit. Pilot comandant AIRBUS la Tarom, fiul unuia dintre pilotii lui Ceausescu, Gheorghe Gavril, pe care Ludovic cand era minis Transporturilor, a avut grija sa il elimine de la Autoritatea Aeronautica. Nici nu se gandea pe atunci, ca astazi, marul discordiei dintre el si o alta amanta, adica eu, va vedeni chiar fiul acelui om, care e in varsta de 53 de ani. Si razboiul e unul dur.
Relatia cu pilotul era oricum una dificila, iar cand pe 14 februarie 2020 am primit cadou de la Orban functia de presedinte TNL la Corbeanca, iubitul m-a parasit crezand ca am o relatie ori cu Orban, ori cu vreun politician, ceea nu era deloc adevarat in ziua respectiva. Dar Ludovic, miseleste, prin altii, a urmarit sa ma aduca aproape de el. Incet, dar sigur. Ca se pricepe la manipulare. Minciuna si manipularea, desi nu imi pasa, eu i le apreciez. Sa revin.
Ludovic ma urmarea pe Facebook. In doua luni am avut un avans extraordinar, un impact urias. Peste noapte, am devenit printre cei mai urmariti comunicatori PNL. Pe 21 si 22 decembrie 2019 au fost niste evenimente, unele in strada, altele pe la Ateneu, cu prilejul comemorarii a 30 de ani de la Rev Romana. Eu eram si sunt apropiata de Doru Maries, de revolutionari, de tot ce a insemnat strada 10 august 2018 si rezist. La aceste evenimente Ludovic se uita insistent la mine, nu isi putea lua ochii. Ma deranja chiar. Mi se parea lipsit de bun simt.
Pe 22 dec 2019, in timpul spectacolului, conferinte, interviuri de la Ateneu se uita obsesiv si insistent la mine. Apoi, la final, pe scari, era inconjurat de o multime, iar eu cand am iesit si cand m-a observat, i-a dat pe toti la o parte si a venit la mine. M-a luat de mana si m-a pupat cum face cu toata lumea, dar ma privea provocator. Nu era acel pupat sau dat mana obisnuit al lui. Si ma strangea f tare de mana. M-a deranjat abordarea. Nu cad pe spate asa usor, mai ales ca sa le arati tu celor din jur ce macho, ce tare esti.
M-a intrebat de trei ori la finalul discutiei cum ma cheama, fara sa imi desprinda mana de care ma strangea tare, si mi-a spus ca ma asteapta la el…..22 decembrie 2019. Stia oricum cum ma cheama. Inca ramasese pe scarile Ateneului si ma privea insistent in timp ce tragea din tigara, mai eram doar trei oameni, iar eu stateam de vorba. Nu m-am dus la el. A mai trecut si ianuarie, nu ma dusesem, relatia cu iubitul meu era tot mai tensionata din cauza politicii cu care nu era de acord.
A fost de ajuns sa scriu pe Facebook despre Orban ca sunt sigura ca va organiza alegerile locale&parlamentare la fel de bine cum a organizat si europarlamentarele si prezidentialele, ca gata! Domnul s-a aprins si mai mult! Culmea, in ianuarie v-am dat si dvs cerere de prietenie pe FB. Nu mi-a fost acceptata. Asa cum si prietenul meu simtea si prevedea viitorul, asa si dvs ati simtit. Desi eu in ianuarie 2020, o secunda nu m-as fi gandit ca Orban imi va schimba viata. Nicicand nu m-as fi gandit pe atunci ca eu voi ajunge sa imi distrug familia si cariera pt si din cauza promisiunilor si a gesturilor lui Orban. Nu ma gandeam ca Orban ma va cuceri si va profita. La el tot nu m-am dus. Nu l-am cautat. Nu ma interesa in mod special, eram interesata doar sa pun umarul la schimbarea tarii. Eram foarte cautata si curtata in PNL la inceput. Si multe luni si cel putin un an am fost. De la ministrii, primari, structuri, pana la membri simpli. (I-am zis tot, intotdeauna de toti, si care s-au dat la mine, a stiut 24h/24 ce fac).
Am fost chemata la inceputul lunii februarie 2020 la ministerul Transporturilor de catre Irinel Scriosteanu, care mi-a promis, fara ca eu sa cer ceva, ca ma va lua din Tarom si imi va da un post mai bun. Nu stiam de ce ma chemase. Nu intelegeam nici de ce propunerea asta.
La cateva zile, am primit telefon de la centru, de la vicepresedintele TNL National ca a fost sunat presedintele PNL CORBEANCA si i s-a spus ca pe langa functia de presedinte OFL sa fiu numita si presedinte TNL. M-am intalnit cu George , Pres TNL ILFOV de atunci la Snagov sa ma cunoasca si sa imi spuna ce implica asta.
Apoi, am fost sunata iar de catre George , pres TNL ILFOV sa ma anunte ca pe 14 februarie a convocat sedinta in care voi fi numita pres TNL CORBEANCA. Am inceput sa dau telefoane in partid, la Ben Oni Ardelean, la Vela, la altii, sa ii intreb daca cumva au vreo implicare, pt ca m-am trezit pe piedestal si nu inteleg de catre cine. Ben Oni mi-a zis ca Orban a dat ordin. Zis si facut. Pe 14 febr 2020, m-am prezentat la sedinta BPJ ILFOV, in seara aia iubitul aproape ca m-a parasit. Am fost afectata profund si nu stiam ce sa aleg intre serviciu si iubit, si politica. Am fost sunata imediat dupa sedinta in seara aia de pres TNL de la Chiajna si am fost invitata pe 23 febr 2020 la lansarea primarului de la Chiajna la Militari Residence. In urmatoarea saptamana, iubitul meu m-a ignorat total. Cu o seara inainte sa merg la Chiajna, m-a parasit in parcarea aeroportului dupa ce am iesit de la serviciu amandoi. El spera totusi sa renunt la politica, apoi era convins ca sunt cu cineva. Eu nu am putut renunta la politica. Pe langa invidiile care au aparut in partid dupa ce lumea a vazut ca am fost cocotata pe un piedestal, nou revenita, fara sa fac absolut nimic, suportam si ironiile colegilor si a celor care nu il inghiteau pe Orban din Tarom si destramarea unei povesti de dragoste, alaturi de un pilot de care m-am indragostit la serviciu. Dar eu inca nici nu stiam cine e Orban defapt. Pe 23 februarie, am ajuns la Militari Residence si am fost asezata in primul rand de catre George si cei de la Chiajna.
Ma simteam jenata, nu meritam acel loc. Apare Ludovic din spate. Mi-a trezit pe loc un interes altfel, datorita aceluias fel arzator din privire insistenta, care vrea sa imi spuna ceva. Pe tot parcursul evenimentului, cand vorbeau ceilalti, se uita tot timpul la mine. Cand s-a urcat pe scena, s-a oprit in timpul discursului, si mi-a zambit indelung. Unii s-au uitat catre mine. Apoi a reluat. Nu eram dispusa sa cedez. Sunt obisnuita ca barbatii sa se perinde pe langa mine, si sunt oricum satula de ei. Am mers pe jos sa inauguram sediul. Era ochi dupa mine tot timpul. Cand am intrat in sediu, s-a dus la baie, apoi a iesit si a venit direct la mine, eu stateam cu tel in mana, spunandu-le celorlalti ca are o cerere mai speciala de poza si restul sa astepte. Nici atunci nu i-am zis nimic, din nou ma deranja abordarea de fata cu toata lumea. Dar ma strangea de sold de mama focului, ca nu mai puteam sa respir.
Apoi, la final, m-a asteptat la masina Daniel Gheorghe, care m-a invitat la masa. Dar nu la masa unde erau toti ceilalti colegi din partid, ci la masa unde era Ludovic restransa, sus, la ballroom Militari. Cand am vazut SPP-ul la scari, dandu-mi seama ca e si el acolo, am refuzat sa mai urc. A insistat enorm Daniel, am urcat. Erau la masa Hubert, candidatul, Ionel Scriosteanu, Nelu Comusi, Antonel, Nicoleta Pauliuc, si inca un senator, care e acum pe la aparare, imi scapa numele, eu, Daniel Gheorghe si inca doi care nu stiu cine erau. Intre timp, au mai plecat. Pe tot parcursul mesei, nu i-am zis nimic lui Ludovic. Nu il bagam in seama. Vizibil furios, dupa vreo 40 de minute, a inceput sa isi bage pula in unii. Dupa vreo doua ore, a zis ca va pleca ca „a amenintat nevasta-mea ca ma asteapta la masa” si daca nu se duce, iar va face ca o nebuna, sau criza, nu mai stiu exact cum s-a exprimat.
A venit momentul sa isi ia dupa vreo doua-trei ore „la revedere”. Cand a venit la mine, s-a inrosit la fata, era fastacit tot, nu isi mai gasea vorbele, se balbaia. Mi-a zis doar atat „păi…..voi veni la Corbeanca si sa te pregatesti” apoi, „pa”. Am zis „da, la revedere”. Sa recunosc, ca in momentul acela, dupa ce l-am simtit in fata mea ravasit, mi-a transmis puternic sentimentul si dorinta, si am inceput sa ma simt atrasa si eu de el. Dupa respectiva masa, nu stiam daca sa il caut, sau sa mai astept.
Prietenul meu, fostul deja la momentul acela, a aflat ca am participat la masa aia, si mi-a zis ca sunt amanta lui Orban. Ceea ce nu era adevarat. Dus si pierdut a fost, chiar daca ne vedeam la serviciu, nu am mai vorbit cu iubitul din februarie 2020 pana in aprilie 2021, momentul cand am plecat din Tarom la Camera Deputatilor si cand el a considerat ca e cazul sa lupte din nou pt mine.
Am ajuns acasa in seara aia de la masa, si vreo cateva nopti la rand am stat sa ma interesez la cunoscuti de Orban si sa ma uit la filme, interviuri, discursuri. Am gasit ca nu ne diferentiaza aproape nimic si merita sa il caut. Asa ca am decis sa astept sa termine interimatul, sa nu mai fie premier, si ca il voi cauta. Nu a fost sa fie asa, iar in seara cand fusese la Cotroceni i-am dat un sms. A raspuns efectiv instantaneu. Am vorbit si la telefon. Nu a mai apucat sa vina la Corbeanca. Venise criza peste noi. Mi-a dat sms de 1 sau de 8 martie, nu mai stiu exact.
Nu stiam ca cei din PNL deja ii pregatesc debarcarea. Insa, toata lumea a inceput usor, usor, sa ma cheme si sa imi explice ca chiar daca il sustinem pe FB, o facem la cererea lui si ca vor fi schimbari cand o sa fie momentul, mi s-a explicat ca Madalina Simion e o nenorocita care nu poate sa ramana la usa tarii si multe, enorm de multe lucruri.
Alegerile mele au fost de fiecare data sa raman langa el. Ii spuneam tot, despre toti, ce imi zic. In perioada martie-aprilie-mai 2020, relatia cu el, s-a sudat, nu ne vedeam, dar vorbeam. Ne cunosteam. Parea fericit de cate ori ma auzea. Il incurajam, scriam, faceam tot ce puteam pentru el. Renuntam, pe rand, la toate, la toti, la mine in primul rand. Prinsesem in martie 2020 primele zile de campanie cu Tase Stamule. Era cu ochii pe mine Ludovic.
In mai 2020, m-am dus cu doua zile inainte de ziua lui la el, la guvern, ii comandasem de la o casa de moda din Timisoara o cravata si alte chestii. Am intampinat-o si eu pe celebra sperietoare a partidului, Madalina Simion. Care nici nu avusese bunul simt sa imi spuna ca defapt el ma asteapta in birou. A avut un comportament de cea mai joasa speta, nu am fost obisnuita sa fiu tratata asa si nici nu am vazut asa ceva, mai ales la un asemenea nivel. (Tatal meu are o pozitie importanta la cea mai mare fabrica de biscuiti din Romania de peste 25 de ani si acolo protocolul nu asa arata.)
A fost primul moment in care am considerat ca trebuie sa renunt, problemele se tot precipitau la serviciu, ne taiase salariile, aveam 1.300 lei pe luna, toti ma dadeau in suturi ca sustin un om care ne-a taiat salariile, etc. Seara, pe la ora 22-23, dupa ce m-am dus si i-am lasat alea, m-a sunat si mi-a zis ca ii pare rau pt cum s-a comportat Madalina cu mine, ca ii scrisesem. Si normal, ca m-a intors din drum. Am apreciat!
Peste vreo doua zile a aparut celebra poza facuta de Ben. I-am dat imediat un sms. M-a sunat, si Ludovic printre altele, m-a rugat si mi-a cerut la telefon sa nu mai vorbesc de azi inainte decat cu el. Mi-a parut putin cam posesiva abordarea si pot zice ca usor ma indepartase. (pt ca il stiti, este un barbat gelos, razbunator si posesiv, desi nu pare deloc asa. Tot din gelozie ma si face in toate felurile acum, fara sa isi asume altele. Nicio pbma.)
Dar, eram deja intrata in hora.
Mi-a fost spart Facebook-ul, probleme la munca, etc. Ii ziceam. Stia ce salariu am. Si a inceput sa imi promita ca ma va lua de acolo, sa ii trimit CV ul si rezolvam problema. Nu a vrut nimeni sa ma angajeze, decat daca renuntam sa il mai sustin.
Nici cei de la ANRE cu care el vorbise, nici altii de la nu stiu ce institutie de stat, etc. Nu-mi doream sa plec din Tarom, dar trebuia. Colegii ma urau, salariul era de 1.300 lei pe luna si lucram in ture. Ludovic continua sa imi promita. Ne mai vedeam dupa ce s-a mai dat drumul, in iunie, iulie….in weekend uri la Modrogan. Cand erau anumite persoane se ferea, si eu l-am protejat intotdeauna, pt el. Nu pt mn. De fata cu oamenii ii spuneam dl presedinte, dl premier, dar el pt mine cand eram noi doi, era Ludovic. Habar nu avea cineva, oamenii doar incercau sa inteleaga de ce nu renunt la el. Unii ziceau ca ma plateste si ca e totul straniu.
La functia de pres TNL renuntasem din martie 2020, fiindca cei de la ILFOV mi-au pus in vedere sa imi vad de ale mele si sa nu il mai sprijin pe Orban. El mi-a zis sa ma mut la un sector de pe Bucuresti. M-am dus la sectorul 1. Absolut tot ce se discuta impotriva lui, ii ziceam. Treptat, toti au inceput sa isi dea seama ca de la mine afla si stia. Mi se spunea „turnatoarea lui Orban”. Oamenii ma evitau.
In sfarsit, a venit campania electorala si l-am ajutat enorm. Cand iesea cu Violeta, cu Antonel, cu Madalina, se cam ferea, ca e normal. Si cand ma duceam la el cu treburi, de secretare se ferea intotdeauna si lasa usa deschisa. Daca era singur, era relaxat, degajat, dulce si inchidea usa la birou sus la Modrogan.
Dar sunt si unele persoane de care nu se ferea. Aceia sunt prietenii nostri comuni, care pe dvs nu va cunosc personal, si care in prezent au ramas cei mai multi, doar ai mei. Sunt suparati toti pe atitudinea lui. Din prietenii lui vechi.
Trec peste tot ce a insemnat campania electorala, in care am mers pe banii parintilor mei, fiindca salariul de la Tarom nu-mi permitea sa sustin motorina, mancarea si toate cheltuielile pt o zi de campanie grea, in vara torida, si cu mastile la gura. Ii ziceam seara cand vbeam la telefon, tot ce a fost in sectorul X si ce se discuta, sau in orasul sau comuna cutare, daca el nu era prezent. Nimeni nu intelegea de ce eu ma duc peste tot si sunt la orice eveniment. Buc, Ilfov sau tara. Dar el imi permitea orice. Oricum daca aveam probleme pe undeva, ma baga SPP ul, sau el, sau Cata Dumitru care s-a ocupat de toataaa campania. Care si el la final, mi-a zis, pleaca de langa Orban, e dificil, nebun, injura ca un birjar si vei avea probleme.
Pe mine nu m-a injurat niciodata, desi meritam. Pacat. Trebuia sa ma injure.
In octombrie 2020, a plecat la Paris. Stiam de la el ora la care pleaca si m-am dus la aeroport stiind ca are si frica de avion, sa il conduc, sa il vad, sa ii dau curaj. A fost asa de fericit in dimineata aia si de mandru ca m-am dus, incat mai avea putin si ma saruta de fata cu toata lumea. A spus spp ului sa traga masina langa mine, a coborat si a venit si s-a lipit de mine. Am stat pana a decolat. Imi facea cu mana din cockpit, ca Florin, comandantul de Boeing de la cursa respectiva il bagase in cabina pilotilor. Daca nu eram acolo, s-ar fi intamplat un incident si nu ar mai fi plecat la Paris.
Una dintre cale ramasese uitata sub roata avionului in fata, si am urlat la colegul de la handling sa o ia, desi pilotii primise deja aprobarea sa miste aeronava de pe loc. Ursu era de fata. A fost fractiune de secunda in care am oprit avionul. Probabil ca acela a fost scopul meu sa ma aflu acolo in acea dimineata incetosata, ca el sa plece totusi.
Cand a revenit, l-am asteptat pt ca ii scosesem un tablou auriu cu o poza superba cu el pe covorul rosu la Paris. A doua zi, am fost sunata de catre sefa operatiuni sol Tarom si am fost chemata la ea in birou. Mi s-a spus ca pentru ca m-am afisat in vazul tuturor si nu am anuntat, bla bla bla, vor lua decizia intr-o Comisie de cercetare disciplinara daca mai raman in Tarom sau ma vor concedia. L-am sunat imediat cum am iesit din birou. Era nervos oricum pe ce patisem, dar parca eu eram vinovata. M-a chemat imediat la el sa incercam sa rezolvam problema. M-am dus cand am avut liber de la munca la el. Nu as fi facut asta daca stiam ce urmari grave va avea pt amandoi.
Nu a fost pt prima data, cand ma dusesem cu legitimatia in timpul liber, toti faceam asa. Problema era Orban. Cat a fost premier, aceasta actiunea demarata de catre psd istele respective, in frunte cu Mihaita Ursu, impotriva mea, nu fusese inaintata. Imediat cum nu a mai fost premier, am fost chemata, la raport. In sfarsit. Va dati seama ce s-a declansat la mine in familie, si ce a insemnat pentru mine, munca de trei ani de acolo sa imi fie strivita, doar pt un lucru marunt, si ce stres a fost sa fiu in fata unor cinci oameni care mi-au facut un dosar gros de cateva palme, sa ma intrebe ce am discutat cu Orban la aeronava si ce relatie am cu el, imi e ruda cumva, etc.
Nu am dat curs acestor porcarii, raspunzandu-le ca m-au chemat conform regulamentului, nu sa ma chestioneze de lucruri personale, si daca vor, sa ma dea afara si sa terminam povestea odata. Nimeni, nu va sti ce am simtit in acele momente in inima mea, umilinta primita. Incercam sa il protejez si pe el. Ei acolo vroiau sa ajunga prin mine. La el.
In luna decembrie 2020, eram foarte apropiati unul de celalalt, si chiar il simteam si pe el indragostit tare. Ii gestionam deja de cateva luni bune pagina de Facebook, ca baietii au zis ca s-au cam saturat ca ar fi normal sa fie platiti…asa ca m-am implicat eu. Raspundeam oamenilor, vorbeam cu ei, ii trimiteam ce consideram important. Etc. Pe 24 decembrie, m-a asteptat la Modrogan dormind pe canapea, cand am ajuns, dormea. Am vrut sa il trezesc sarutandu-l, dar am zis sa il las sa doarma.
Cand s-a trezit, era ciufulit si nearanjat, m-a luat in brate, ma mangaia si ma pupa. Se alinta si eu il alintam, nu mai exista nimic, nici familie, nici serviciu, nici prieteni, nici oamenii din partid, eram indragostita si dispusa sa mor pentru el. Exista el, muzica in surdina, intunericul din camera(birou), mirosul lui si tigarile, cu geamurile deschise. Asta era atmosfera de fiecare data pe acolo. Am stat de vorba, etc apoi, fiecare ne-am dus la casele noastre. Vorbeam in fiecare zi prin sms uri.
De revelion, la miezul noptii, eu petreceam cu o gasca din TNL, el era la Sinaia. Mi-a raspuns la mesajul de la fix miezul noptii de revelion. In rest, nu a raspuns la NIMENI. Decat a doua zi sau dupa doua zile. In prima saptamana din ianuarie 2021 fusesem convocata la comisie la Tarom. Asta e. A fost prima mare suparare pe el, fiindca fugea sa isi asume acest lucru. Ca barbat, nu imi placea atitudinea lui, dadea dovada de lipsa de barbatie. Ma duceam peste el cu Madalina sau Adriana de fata.
De ziua mea, in ianuarie, mi-a trimis 7 trandafiri galbeni prin David. I-am scris asa „daca vrei sa raman langa tine toata viata, dovedeste-mi asta de ziua mea”. In cateva ore, m-a sunat David, soferul lui Cristi Barbu. L-am sunat, i-am multumit. M-a intrebat emotionat tare daca i-am primit si daca imi plac. I-am pozat, i-am trimis. Aparuse la orizont Dinu Vali. A inceput sa imi povesteasca toate betiile, toate petrecerile, toate porcariile lui Ludovic. Deja le stiam, unele nu. Va dati seama, ca femeie, sa aud de un asa trecut? In sfarsit, am trecut si peste asta.
Nu ma intereseaza trecutul lui. Dupa ce am fost in comisie la Tarom, mi s-a transmis clar ca in martie, contractul meu de munca, din cauza asta, nu va mai fi prelungit. Eram disperata. In familie aveam o problema mare. Il rugam sa faca ceva. In final, intr-o seara, tarzie la Modrogan, l-a sunat pe Bode, eu fiind de fata, dupa ce a citit si el scrisoarea aia facuta de aia si procesul verbal si l-a rugat sa ma ajute. Bode, rusine sa ii fie, dupa ce l-am ajutat sa ia masuri in Tarom si sa reduca cheltuieli inutile, s-a fastacit. Nici nu l-a interesat. Era perioada negocierilor. Ludovic era f nervos. Si eu. Intr-o seara m-am imbatat si i-am scris ca ma pis pe el, ca trebuia sa imi trimita sute de trandafiri si nu 7, etc etc etc.. fiindca lui ii pasa de negocieri, nu de problemele altora. Mi-am cerut iertare si i-am spus ca bausem amestecat si ca il iubesc. Normal, un betiv, poate intelege comportamentul altui betiv la mixuri de spritz si pe fond de amaraciune. Sa fim realisti. Eu recunosc orice, am taria de a recunoaste, nu sa fug de un adevar.
Am inceput sa ne cam clatinam relatia, din cauza ca pe el il interesa pozitia lui, pe mine pozitia mea si cariera mea. A trecut si februarie 2021, am avut un scandal la inceputul lunii martie la telefon, cred ca daca eram in fata lui, ma batea, respira repede, de parca alergase 100 de km, nu ca nu meritam o bataie. Pe fondul acestui moment , toti stiau cu Taromul, incercam sa ma salvez, iar altii incercau sa profite de moment sa ma ia in tabara lor, de la Rares Bogdan, Sighiartau, pana la proasta aia de Alinuta. Eram pe punctul de a ceda. Nu am facut-o. Angajarea mea in cadrul Biroului Permanent de la Camera Deputatilor, s-a negociat si stabilit la carciuma lui Laurentiu din Cismigiu.
Laurentiu, pe care Ludovic il cunoaste din Brasov, si carciuma (restaurant) la care Ludovic bea si manca cand era viceprimar al Capitalei. E aproape restaurantul din Cismigiu de primaria capitalei. Am uitat cum se numeste. Nici nu conteaza. Am fost angajata pe sesiune, pe Biroul Permanent. Alte detalii sunt mai putin importante. Ce credeti? Ca a avut habar cineva? NIMENI! DOAR NOI SI RESPECTIVII stim cum am ajuns eu acolo la parlament. Stia zilnic ce fac. Ludovic mi-a zis clar la inceputul anului 2021 ca daca ma dau astia din Tarom, sa vin la parlament. Am zis, da! Evident.
Normal ca ma duceam langa barbatul pe care il iubesc. Nimeni nu intelegea cum am ajuns acolo la parlament si din nou, „de ce ea”. Ne feream de angajatele lui de la Camera Deputatilor. Iar daca vroiam ceva, intram pe usa din spate. Sau tot la Modrogan in weekend uri.
Dar, cu cateva zile inainte de a pleca din Tarom, sefa mea si sefele, si-au dat seama de raul facut, plangeam enorm zilnic ca trebuia sa parasesc locul in care m-am format, deci sefele mi-au propus sa raman prin urmatoarea metoda. Sa ma transfer pe serviciul „IN FLIGHT”, si dupa ce pleaca Ursu, sa revin inapoi pe postul meu. Am stat si m-am gandit. Multe zile. Dar IN FLIGHT e un job pentru analfabeti, insa nu era alta solutie.
Insa, gandeam, sa renunt la Ludovic, despre care oricum stiam ca pierde tot, si sa raman aici sa imi vad de viata mea, sau sa ma duc in parlament? A fost cea mai grea decizie a vietii mele pana acum. Nu stiam ce sa aleg. Am ales sa ma duc in parlament. Ca sa fiu langa el. Nu de altceva. In ultima zi de Tarom, am plans si parca stiam ca nu o sa fie bine.
Am simtit ca rup o bucata din inima mea, ca renunt la o parte din trupul meu. M-am oprit noaptea in fata aeroportului in ultima seara si am plans in genunchi, si de umilinta. In nici o luna de zile, fostul meu prieten, pilotul, m-a cautat. Eram la parlament. Mi-a zis sa vin inapoi in Tarom si sa il dau dracului pe Orban. Am stat din nou pe ganduri, dar, imi respect promisiunile si cuvantul dat fata de cineva. Ludovic nu imi spusese vreodata ca intelegerile noastre sau promisiunile facute reciproc, cad. Asa ca, nu aveam motiv sa il parasesc pe Ludovic. INCA! I-am spus fostului prieten cu care nu mai vorbisem din februarie 2020 sa nu ma mai caute si sa uite de mine. Zis si facut. In parlament, iarasi ii spuneam tot ce se intampla si cum gasca Sighiartau-Pavel-Rares se lupta sa ma ia de partea lor. La parlament, nu mi-a mai fost prelungit contractul, si de acolo mi s-a rupt filmul. Nu avea curajul sa imi spuna efectiv ca nu ma mai poate ajuta.
Pe 1 iunie seara, am avut al doi-lea mare scandal cu el, dupa cel de la inceputul lunii martie, in care a urlat tare de tot la mine si mi-a zis: „mă, unde ai vazut tu azi mă ca am avut timp? Tu vrei sa ma bagi in boala mă, vrei sa ma bagi in pamant, nu mai pot mă cu tine, habar nu ai tu ce inseamna sa stai sa dai mana cu toti, sa stai la poze , sa ii asculti pe fiecare, nu mai pot nici de spate”. Iar eu i-am zis dupa urlete, calma, ca vreau sa termin tot si daca mai vrea ceva de la mine sa imi zica acum. Mi-a spus asa, tot calm, tragand aer in piept „Da! Te rog, intelege-ma, ai rabdare si lasa-ma sa gasesc o solutie, da Cristina?” M-am gandit, si i-am zis: DA, te sarut si gata. Apoi mai tarziu i-am dat mesaj cu iarta-ma si te iubesc mult.
Solutia nu a venit, timpul a trecut. Fostul prieten continua sa ma caute. Tocmai de aceea il si intrebasem pe 1 iunie seara daca mai vrea ceva de la mn sau nu, vroiam sa ma impac cu fostul iubit si sa ma intorc la Tarom. I-am zis dupa, tot la o betie, cand solutia nu venea, tot fara job eram, cu scandal in familie, ca fostul ma tot cauta si sa aiba grija sa nu ma intorc la el. I l am aratat, i-am trimis poze. A parut deranjat tare de tot.
A trimis pe doi tipi sa imi spuna sa il inteleg ca nu ma mai poate ajuta.
M-a deranjat din nou, lipsa de barbatie. Mai fac o paranteza, in luna mai 2021, cand nimeni, la Teatru de Vara din Herastrau, nu a vrut sa il aplaude, ma asteptam la asta ca se discutase, m-am ridicat in picioare si mai aveam cativa prieteni pititi organizat din partid si le-am zis „cand ma ridic eu, va ridicati si voi” si atunci, am creat o falsa impresie si l-am salvat, toti au fost atunci obligati sa se ridice. Nici in ziua de azi el nu stie. Eu a trebuit sa ii ridic cu forta de pe scaune atunci sa il aplaude pe niste idioti din jurul meu. Iar la final, s-a uitat in ochii mei si ne venea la amandoi la plangem. Stiam amandoi ce va urma. Nu puteam sa il tin in brate si sa il pup, de fata de toata lumea.
Cateva zile am fost plecata din tara dupa ce am plecat din parlament. Parintii , in special mama, dorea sa ma tina cat mai departe de el. A inceput sa il urasca. Cand am plecat din tara, era profund afectat. Ma mai suna, ca il sunam eu, si mi-a zis ca la toamna imi gaseste un serviciu ca nu vrea sa mai plec si crede ca si pe mine asta ma intereseaza, sa nu fiu nevoita sa plec. Nu am putut sa stau plecata. Am venit acasa. A fost bucuros. O luna am lucrat la o firma f mare. Nu imi gaseam locul, nefiind obisnuita cu biroul si spatii mici. Vroiam inapoi la Tarom.
In sfarsit, in vara lui 2021, i-am zis , iubitule, eu raman langa tine neconditionat, te sustin pana la capat. Hai sa uitam de astea. Nu m-am afisat NICAIERI cu el, la nicio conferinta. La PNL eu renuntasem din ianuarie 2021. Dar la Ludovic NU. Stiam umilinta ce urmeaza pe 25 sept. Ne vedeam doar cand era singur la Modrogan, in weekend uri sau seara tarziu, rar, ca era mereu plecat. Uneori, era atat de suparat…..incat, isi varsa frustrarea pe mine. Ma saturasem de comportamentul urat. Dar, toate discursurile, pe unde a fost, am urmarit tot, si ii ziceam mereu, il incurajam, ii spuneam unde mai greseste, ii ziceam daca il vedeam cu lacrimi sa inceteze, il imbarbatam, chiar daca stateam pe sezlong in curte si plangeam ca pierdem de cate ori mai pierdea cate o filiala. In iunie sau iulie 2021, doua ore cat au durat numaratoarea alegerilor pe Bucuresti, am petrecut „romantic”, pe scarile salii polivalente. Dupa, seara a plecat la Arges si vorbeam din masina. De cate ori ne vedeam, ne era greu amandurora „despartirea”. Simteam nevoia sa mai ne scriem sau sa vorbim dupa.
La congres eu nu am fost. Nu am vrut sa il vad umilit in fata mea, nu am vrut sa fiu umilita. Nu am vrut sa il privesc in ochi umilit, ce as fi putut sa ii spun?
Din cauza frustrarii, si inainte de congres, dar si dupa, nu mai inghiteam comportamentul. Ma departasem. Dar am revenit in noiembrie 2021 din nou, si ne-am reluat joaca. I-am spus sa nu isi faca partid, fiindca pica intr-o capcana si va fi inlaturat. I-am zis sa preia alternativa dreapta, sa schimbe numele, ca in caz de ceva, va avea alte parghii. Ma ascultase, dar actualii si viitorii noi tradatori, s-au opus vehement, era clar. Oricum, el intotdeauna a tinut cont de parerea mea. Decembrie 2021-ianuarie 2022 a fost frumos, cu COVID. Am iesit din carantina la o zi dupa el.
Ii trimisesem un fost coleg de la Tarom dupa ce terminasem cu covid, care a venit sa ma intrebe daca sa se bage la el sau nu, care a si infiintat Forta Dreptei Corbeanca. Era normal ca tot eu sa ma ocup, dar din umbra totala de data asta,de organizarea si infiintarea a Fortei Drepte Corbeanca. In februarie 2022 cand ma duceam la el la parlament seara dupa ora 19.30, imi punea muzica, Pasarea nsh care, Phoenix, fata verde, etc….era fericit, ii mai aratam una alta pe la calculator, la Facebook, barfeam. Ma intorsesem in decembrie 2021 in aeroport, la RAS lucram, la Ivascu. Am lucrat pana in septembrie 2022. Aveam probleme cu anumiti colegi care stiau si nu il suportau, nici pe el nici masurile luate. Inca trageam urmele publice. Cea mai mare ruptura dintre noi doi, s-a produs in martie 2022. Aveam pretentia de la el, de 1 sau 8 martie, doar un LA MULTI ANI sa imi zica. Pe 8 martie seara, dupa mai multe pahare de cognac si vin rosu, i-am scris, groaznic. Si mult. Dar nu mai stiu ce. Stiu ca groaznic de urat.
Mi-a zis a doua zi la telefon pe 9 martie „iar ai baut? Eu cred ca nici nu mai stii mi-ai scris aseara daca ai baut”. I-am zis, „da, am baut, nu mai stiu ca am si sters”. A inceput sa ma certe inainte sa ma intrebe daca am baut si sa imi zica cum e posibil sa il terorizez cu atatea mesaje daca vad ca nu raspunde, nu imi e clar ca nu poate sa vbeasca la tel daca nu imi raspunde?
Mi s-a parut normal si civilizat, sa faca un gest atunci in martie 2022. Totusi!
Si…..fiind intoarsa prin aeroport, fostul prieten ma tot curta, ne intalneam intamplator pe acolo. Si… ma si impacasem, vazand lipsa de educatie a lui Ludovic prin care putea barbateste sa faca un gest de 1 sau 8 martie, i-am zis asta. I-am spus la mijlocul lunii martie ca m-am impacat cu fostul prieten, si ca deja am facut dragoste cu el in masina lui in parcarea aeroportului, neputand sa ne abtinem si ma voi intoarce la Tarom si imi voi relua viata de dinainte si ca ma voi si casatori.
De atunci ma uraste in adancul lui! A sunat la Mihaita Ursu la finalul lunii martie 2022 sa il dea afara pe pilotul O.G. A fost trecut pe lista neagra si a fost expediat din companie, un pilot comandant cu 14.000 de ore de zbor. La inceputul lunii mai a avut ultimul zbor. M-a gasit iubitul vinovata pt asta. Ba mai mult, s-a speriat ca Ludovic i-ar putea face si mai mult rau. Iar ma parasise, nici nu ma simtea convinsa, spunea ca gandul meu e la Orban. Vorbise si cu Ludovic la telefon. Doar ei doi stiu ce au vorbit. Eu nu cred ca voi afla vreodata. Acum e pilot la Animawings.
Ludovic a profitat ca am fost iar parasita din pricina lui si pusese pe Facebook, melodia noastra, adica, una dintre melodiile noastre, I’ll never fall in love again, a lui Tom Jones. Prima melodie pe care eu i-am trimis-o.
L-am sunat imediat si a reactionat. Ne-am mai jucat putin, iar. Cei care stiau, mi-au spus cand au vazut piesa la el: „ăsta inca e indragostit de tine”. Mesajul il stiam amandoi, stiam ce vrea sa imi transmita. Mama a luat foc cand a vazut ca ma intorc. Cred ca l-a amenintat. S-a retras putin. Totul devenise amenintator si pt mine. Dezmostenire daca mai continui cu Orban. In iulie nu m-am abtinut si i-am trimis poze goala cu mine iar lui Ludovic. Oricum, inainte, era ceva obisnuit. Mereu ii trimiteam poze nud cu mine. Ii faceau placere.
Cand am stabilit ca ne vedem, mama a aflat, si a facut orice sa impiedice sa ne vedem. Nu stiu exact ce s-a intamplat. A vorbit si cu pilotul, sa ma debaraseze de Orban. Si-au dat mesaje. Ei stiu ce. Am stabilit cu Ludovic ca ne vedem intr-o vineri. De frica la ce primise pe telefon de la familia mea, nu mi-a raspuns si nici nu a avut puterea sa imi zica ce. Ca sa stiu si eu. Imi anulasem o plecare la mare, ca sa ma vad cu el intr-o vineri seara si o sambata in Victoriei, normal, cand nu era nimeni. Prin august. Faptul ca nu mi-a raspuns la telefon, apoi a sunat si mi-a spus ceva ce nu mai auzisem de la el, de ma blocasem, si nu si-a asumat sa imi spuna ce se petrece cu adevarat, am luat cheia si l-am inchis la birou, usa de la un hol.
Nici nu i-a pasat. Pe el cred ca mai mult il intereseaza melodiile noastre, inclusiv Aurelian Andreescu, ca tot eu i le-am trimis. Nu a trecut mult dupa inchiderea in birou, ca iar am inceput sa vorbim la final de septembrie. Eu eram din nou cu pilotul. Eram la Cluj cu el, deci tocmai ajunsesem, cand cine ma cauta de dimineata? Ludovic. Care stia de undeva, de la ai nostri comuni, ca sunt la Cluj, in mini excursie, cu pilotul. Dar cum m-a cautat? Pe Facebook. Nu mai eram dispusa sa renunt iar la pilot. Mama era calma. Terminase cu scenariile, nervii, ura, si conturile false de Facebook.
In octombrie nu ne-am vazut. A aflat ca mi-am facut firma de constructii. Nu lipseau „like-urile” lui Lud de pe Facebook catre mine. Eu, IGNORE. Si scrisese ceva vag. Am ajuns la Resita, in octombrie, prin oamenii lui Ludov, incercand sa iau un contract. A trebuit sa ii zic. In noiembrie, a organizat o sceneta, doua defapt. Prima nu i-a iesit, cea dintr-un parc. Ca nu m-am dus. Fusesem invitata de catre un prieten comun, care nu va cunoaste, dar stie alte detalii. Nu ma dusesem, ca nu am vrut. Iar in IOR, fusesem invitata de acelas om impreuna cu altcineva sa plimbam animalele. Cand am vazut ca e acolo Ludovic si campania, am vrut sa plec.
Nu il pot ierta pt faptul, ca pt a-si proteja imaginea, ma denigreaza in fata altora si cum bine stim amandoi, din gelozie si ura, pt faptul ca in acest cerc este si acel pilot cu care el a dus lupta tacuta. Si-a propus sa ma jigneasca. Dar cand a trimis-o pe amanta lui Barbu in luna aprilie 2022, doua saptamani sa ma spioneze la serviciu? Pt ca se stie cu fostul meu sef si a angajat-o la misto pe tipa, a pus-o pe tura cu mine…..ca sa afle tot de pilot? Iar ea, mi-a zis sa plec imediat de la locul acesta de munca si sa merg la parlament. M-a dus la parlament pe 9 mai, si a zis ca nu plecam de acolo pana cand nu urc la Ludovic sa ma impac cu el si sa ii zic ca eu trb sa lucrez si sa ma intorc la parlament. Nu am cedat. Nu am facut asta. Dar am aflat ca Ludovic mi-a transmis daca mai e sau nu iubirea vietii mele, daca nu a mers faza, dupa aproape o luna a pus Tom Jones pe facebook, aici a functionat, ma emotionase. Puscas se ruga de mine in luna mai si toata vara sa ma inscriu in FD. Oare de ce? Credeti ca FD avea sau are nevoie de mine? Sau Ludovic avea nevoie?
In sfarsit, ne-am impacat in noiembrie, iar, in IOR, iar in urmatoarea saptamana eram asteptata la Forta Dreptei sa ma inscriu. I-am zis clar ca pt el o fac si nu pt altceva. Mama a aflat, a facut pe dracu in patru sa afle, si a blocat treaba asta. Iar scenarii, mesaje, etc.
Cand a fost la Casa Romaneasca in prima saptamana din decembrie, am sunat acolo si i-am trimis papanasi. I-am zis ca vin la Sibiu. I-a fost atat de frica sa imi spuna ca o sa fie si sotia acolo, incat sa nu spun ceva, sa nu zic poate si treburi politice din razbunare, sa nu fac show. S-a justificat ca in apartament a avut doua dormitoare si a dormit separat, de parca i-as fi cerut socoteala. La Bucuresti, i-am zis niste chestii prin mesaje. M-am oferit sa il duc cu masina cand am timp, eu sau trimit pe cineva, ca nu e normal si in regula sa mearga singur si cu metroul. L-a infuriat asta. Iar in saptamana de dinainte de CRACIUN a avut un comportament EXECRABIL. Mi-am asumat toata situatia ORBAN. Si asa, nu e frumos sa ma astepte mereu cu picioarele pe masa, ca nu suntem in sufragerie. Sau sa vorbesc cu peretii pana termina cacatul ala de joc.
Mi-am calcat in picioare familie, iubit, locuri de munca, prieteni, principii de viata, moralitate, interesele, demnitatea si onoarea. Pentru gelozia lui, ura pe persoanele apropiate pt faptul ca a pierdut autoritatea, nu sunt obligata sa accept jignirile lui. Sa isi asume!
Au ajuns oamenii sa imi zica din trecutul lui, de la faptul ca s-a destainuit cuiva ca bea din cauza sotiei, sau ca sotia l-a inselat cu un prieten (asta cu multi ani in urma), sau ca a murit un om din cauza lui din camarila lui Stolojan, si ca l-a lasat in agonie, sau ca in 2007 a facut sex cu doua femei jurnaliste, beat fiind, si e santajat cu acel video si cu cate si mai cate povesti….cu barurile de streaptease, sau cand de culca cu tinere pe la petreceri cate o noapte, ori le pipaia prin bai pe la cluburi.
Nu ma intereseaza nici cine il târa in bai, holuri, birouri, cu rusinea cand se imbata si nu m-a interesat nimic.
In primul rand, nu va reusi sa ajunga acolo unde vrea, nu din cauza trecutului. Ci din cauza faptului ca e inconjurat de oamenii de jos, de mediocrii, de oameni nespalati si murdari in jurul lui, si la propiu si la figurat. Nu ai cum sa ajungi si sa te mentii in functii mari cu oameni care nu au harul in viată de a sta sus. Pacat de el! El putea sa fie altfel!
Am avut momente multe in care am vrut sa renunt din cauza tuturor presiunilor. Salariu, pozitia la serviciu, cearta cu familia, etc. De fiecare data cand simtea sau vedea acest lucru, ma tragea inapoi sau punea oamenii sa ma sune sau sa se vada cu mine. Adevarul e ca niciodata nu am avut puterea sa renunt la el. M-am afundat in necazuri din cauza asta.
Stiu ca el este misogin si nu ii place defapt ideea femeii in politica.
I-am facut mereu cadouri. Cravate, parfum exclusivist, chitara, diverse. Imi placea sa ii duc cate ceva. Ar fi fost bine sa se comporte ca un adevarat gentleman, sa imi arate ca e un barbat puternic si adevarat. El a ales totul! L-am amenintat uneori, in 2022 ca o sa public tot datorita comportamentului. Eu am pastrat timp de un an si jumatate toate mesajele noastre, pt mine. Le-am sters la un moment dat. Ce am, le am de la prietenele f apropiate carora le trimiteam, au ramas in conversatii. Nici nu le inter politica. Niciodata nu mi-a dat prin cap sa ii fac rau. Nu voi publica nimic.
Dar ca sa inteleaga anumiti oameni, e bine sa ii informez. Intotdeauna, oricum, m-am intrebat daca cumva el e alta persoana in viata privata, si mereu m-am mai intrebat, de ce un om inteligent, nu poate sa urce si sa ramana sus de tot. Din cauza celor din jur, pe care i-a ales prost mereu, crezand ca ii sunt prieteni. Ei bine, il vor vinde. Si nu e el singurul care a contribuit sa isi aleaga persoanele din jur.
Alegi sa fii un om simplu, ramai un om simplu, ca tot omul de rand. Alegi sa devii si sa ramai rege, te comporti ca un rege, ca sa poti ramane un rege. Nobilimea nu se amesteca cu oamenii simpli, de rand.
ÎI multumesc barbatului pentru care am dat tot, pentru tot ce mi-a oferit. Psd ul nu m-a alungat din tara, dar el, da. Am semnat contract de munca pe cinci ani cu al doilea cel mai mare aeroport din Germania. La 1 februarie parasesc Romania, cu masina personala si bagajele, sau si mai rapid daca actele de locuire acolo sunt gata. E cea mai mare durere, dar aici nu mai sunt primita la aeroport, pe un salariu mare si pozitie buna, din cauza pretului ce il am de platit pt Ludovic. Probabil ca nu ma voi mai intoarce niciodata.
Acum, nu are decat sa ma faca cu ou si cu otet in fata tuturor!” (Redactia Incisiv de Prahova)
Eveniment
Proiecție specială a comediei despre relații „În pielea mea” la Pitești, în prezența actorilor Oana Gherman, Vlad Gherman, Ioana Ginghină, pe 17 februarie
Spectatorii din Pitești sunt invitați pe 17 februarie la o întâlnire specială cu o parte din membrii echipei comediei „În pielea mea”: Oana Gherman, Vlad Gherman, Ioana Ginghină. Evenimentul va avea loc la Cinema City Vivo! Pitești de la ora 18:30. Proiecția filmului va începe la ora 19:00 și va fi urmată de o discuție cu actorii.
O comedie savuroasă despre un „schimb de roluri” pe care patru cupluri îl acceptă pe durata unui weekend, ce se dovedește un mod haios prin care protagoniștii reușesc să-și cunoască mai bine partenerii și să renunțe la orgolii și preconcepții, „În pielea mea” propune o experiență de cinema relaxantă și amuzantă.
TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Mai multe detalii: inpieleamea.ro
Reprezentativă pentru modul în care majoritatea tinerilor se raportează la relațiile de cuplu, comedia „În pielea mea” îi reunește în distribuție pe Ioana State, George Tănase, Sergiu Costache, Oana Gherman, Vlad Gherman, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, alături de Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane și alții.
Regizorul și scenaristul Paul Decu, absolvent al Facultății de Teatru UNATC „I.L.Caragiale” și al masteratului în regie de film de la MetFilm School Londra, a colaborat la realizarea primului său lungmetraj cu o echipă de profesioniști din care fac parte Adrian Pădurețu (imagine), Bogdan Ivanovici (sunet), Anca Miron (scenografie), Francisca Vass (costume).
O comedie actuală și colorată, filmul „În pielea mea” are premiera națională pe 10 februarie, distribuit de T.R.I.B.E. Films.
Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film și declarații din partea actorilor sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.
„În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES.
Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS; Producător executiv: Adela Mara.
Manager producție: Iulia Cezara Roșu.
Casting: ELEPHANT MEDIA.
Realizat cu sprijinul:
Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON
Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.
Partener social: Asociația „România Zâmbește”.
Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/
Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA
Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.
Eveniment
Peste 1400 de spectatori entuziaști la premiera de gală a comediei ÎN PIELEA MEA, cu: George Tănase, Ioana State, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Ioana Ginghină, Daria Jane, Mihai Găinușă
Premiera de gală a comediei „În pielea mea” de la Cinema City AFI Cotroceni București a fost primită pe 9 februarie de peste 1400 de spectatori cu aplauze, râsete și bucurie.
Numeroase vedete și influenceri au fost alături de actorii George Tănase, Ioana State, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane, Cătălin Coșarcă și Toto Dumitrescu.
„Este o comedie care nu urmărește tiparele ultimelor comedii lansate în ultimul timp la noi. Filmul are o narațiune jucăușă cu personaje construite în jurul unei tematici aprins dezbătută în societatea de astăzi. Filmul nu conține înjurături și este bazat pe situații inspirate din viața reală.”, spune regizorul Paul Decu.
Echipa filmului „În pielea mea”, scris și regizat de Paul Decu, propune spectatorilor o abordare amuzantă a unei situații des întâlnite în micile certuri dintr-un cuplu: pentru cine e mai greu/ mai ușor. În urma unei provocări pe care patru cupluri de prieteni o duc la bun sfârșit, după multe peripeții, într-un weekend, personajele ajung să câștige o altă viziune despre relațiile lor, lăsând deoparte presupunerile, orgoliile și preconcepțiile, pentru a încerca să comunice mai bine între ei.

Cu râs pe săturate, surprize și personaje pline de viață, comedia independentă „În pielea mea” intră în cinematografele din toată țara din 10 februarie.
Spectatorilor li s-a pregătit o surpriză pentru data de 12 februarie: o seară specială „Date Night” organizată în mai multe cinematografe din rețeaua Cinema City unde toți cei care cumpără un bilet la comedia „În pielea mea” vor primi un premiu garantat din partea Avon.
Până pe 23 februarie, toți spectatorii din țară care și-au cumpărat bilet la filmul „În pielea mea” se pot înscrie în cursa pentru un iPhone 17 Pro Max, încărcând dovada achiziției biletului la cinema în formularul dedicat concursului, premiul fiind oferit prin tragere la sorți pe 24 februarie.
După proiecțiile speciale din Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea, cu săli pline, multe aplauze, râsete și discuții îndelungate cu spectatorii curioși și încântați de poveste și de prestațiile actorilor, caravana „În pielea mea” continuă în mai multe orașe.
Pe 11 februarie va avea loc proiecția specială „În pielea mea” de la Cinema City din City Park Constanța, de la 18:30, unde regizorul Paul Decu și actrița Azaleea Necula, originari din Constanța și împrejurimi, vor prezenta filmul alături de colegii lor Ioana State, Alexandra Răduță și Gabriel Vatavu.
Cinema City Shopping City Galați invită spectatorii pe 12 februarie de la 18:30 la întâlnirea cu actrițele Ioana State și Azaleea Necula și regizorul Paul Decu.
Pe 13 februarie la ora 18:30, spectatorii din Iași sunt invitați la proiecția specială din Cinema City Iulius Mall, alături de regizorul Paul Decu și de actorii Gabriel Vatavu, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță.
De „Ziua Îndrăgostiților”, pe 14 februarie, în Cinema City Iulius Mall Suceava, de la 18:30, spectatorii sunt invitați la film alături de regizorul Paul Decu și de actorii Sergiu Costache, Vlad si Oana Gherman, Alexandra Răduță.
Cineplexx Băneasa Shopping City București găzduiește o proiecție specială în prezența întregii echipe pe 15 februarie, de la 17:30.
În Craiova, regizorul Paul Decu și actorii Sergiu Costache, Azaleea Necula și Oana Gherman vor ajunge la cinematograful Inspire VIP Electroputere Mall pe 16 februarie de la ora 18:00.
Actorii Vlad Gherman, Oana Gherman și Ioana Ginghină vin la întâlnirea cu publicul din Cinema City Vivo! Pitești pe 17 februarie, de la 18:30 și vor participa la o discuție după proiecție, alături de regizorul Paul Decu.
Caravana „În pielea mea” ajunge la Cinema City Shopping City Ploiești, pe 18 februarie, de la 18:30, la proiecția specială introdusă de regizorul Paul Decu, alături de actorii Ioana State, Vlad și Oana Gherman, Azaleea Necula și Gabriel Vatavu.
O comedie actuală și spumoasă, filmul „În pielea mea” este distribuit de T.R.I.B.E. Films.
TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Site oficial: inpieleamea.ro
Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film, declarații din partea actorilor și informații despre concursuri sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.
Adrian Pădurețu semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.
„În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES.
Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS
Producător: Claudiu Boboc
Producător executiv: Adela Mara
Manager producție: Iulia Cezara Roșu
Casting: ELEPHANT MEDIA
Realizat cu sprijinul:
Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON
Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.
Partener social: Asociația „România Zâmbește”.
Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/
Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA
Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.
Cultură
Buchetele de flori în formă neobișnuită: rotund, triunghi, inel?
De ce ne atrag formele, chiar și atunci când ținem flori în mână
Într-un fel, florile au fost mereu despre formă, chiar dacă noi le spunem culoare, miros, gest, surpriză. Când eram mică, mă uitam la buchețelele puse pe masa din bucătărie, în vazele acelea de sticlă, și aveam impresia că ele își aleg singure locul. Nu stăteau niciodată perfect, se aplecau într-o parte, unele își căutau lumina, altele parcă își căutau companie. Abia mai târziu am înțeles că tocmai asta e frumusețea, faptul că, deși vorbim despre aranjamente, totul rămâne un pic viu și imprevizibil.
Formele neobișnuite, rotund, triunghi, inel, sunt felul în care lumea florilor a început să vorbească mai direct cu ochiul nostru modern. Trăim printre ecrane, icoane, pictograme, interfețe. Ne plac lucrurile care au contur, care pot fi recunoscute repede. Și totuși, când cineva îți întinde flori, nu vrei să fie doar o imagine bună pentru o poză. Vrei să simți că e un gând pus în mâinile tale. Forma poate face exact asta: să transforme un gest simplu într-un mesaj mai clar.
Dar să spun ceva din capul locului: nu există o formă corectă. Sunt doar forme care se potrivesc mai bine cu un moment, cu o persoană, cu un loc. Uneori, o alegi din instinct. Alteori, pentru că rochia are un anume croi și, dacă te uiți în oglindă, îți dai seama că un aranjament rotund îți înmoaie linia umerilor. Sau poate pentru că masa e lungă și îngustă și un triunghi vertical ar aduce un pic de energie, un pic de direcție. Știi cum e, în viața reală, nu ne trezim dimineața cu un manual de estetică în mână.
Rotundul: clasicul care nu se termină, doar se reinventează
Rotundul e, probabil, forma cu cea mai lungă poveste în florărie, măcar în felul în care îl recunoaștem azi. E familiar, e blând, e „ca acasă” pentru ochi. Când spui rotund, îți vine în minte un ansamblu compact, cu flori așezate astfel încât să se susțină una pe alta, fără colțuri, fără vârfuri care fug. E genul de formă care pare simplă, dar tocmai de asta cere atenție, pentru că orice mic dezechilibru se vede imediat.
Ce înseamnă, de fapt, un rotund reușit
Un rotund reușit nu e o sferă rigidă. Nu e o minge de flori, ca un obiect din vitrină. E mai degrabă o conversație între proporții. Ai centrul, care atrage privirea, apoi o zonă de trecere, unde florile fac legătura, și apoi marginea, care spune cât de „aerisit” sau cât de „plin” e totul. Dacă marginea e prea tăiată, pare ca un tort decorat mecanic. Dacă e prea dezordonată, rotundul se pierde și devine doar o adunare de tulpini.
Aici intervine o mică lecție pe care o înveți, de obicei, când ții ceva în mână și simți că e prea greu sau prea instabil. Rotundul trebuie să fie echilibrat și în greutate, nu doar în imagine. Florile cu cap mare, ca hortensia sau bujorul, îți dau volum repede, dar îți cer și o structură bună. Florile cu tulpină lungă și flexibilă, ca laleaua, îți dau mișcare, dar dacă exagerezi, îți „sparg” conturul.
Rotundul și emoția pe care o poartă
Rotundul transmite, de obicei, siguranță. E forma pe care o alegi când vrei să spui: sunt aici, îmi pasă, nu vreau să complic lucrurile. O oferi ușor, o primești ușor, o pui într-o vază fără să te stresezi prea tare. În mod ciudat, deși e clasic, rotundul poate fi și modern, dacă îl construiești cu spații mici de respirație, cu texturi diferite, cu frunze care nu sunt doar fundal, ci parte din poveste.
Rotundul e minunat pentru momentele în care vrei să rămâi aproape de terenul sigur, dar să aduci un detaliu care să spună ceva despre tine. De pildă, o singură pată de culoare neobișnuită, un ton de cărămiziu într-un ansamblu alb, sau un verde prăfuit care schimbă complet atmosfera.
Rotundul ca obiect, nu doar ca simbol
Practic vorbind, forma rotundă e prietenoasă cu transportul și cu viața de zi cu zi. Încap mai ușor în ambalaj, se protejează mai ușor. Dacă e un dar care trebuie să ajungă într-un birou, într-un apartament mic, într-un loc unde nimeni nu vrea să facă pe floristul în pauza de prânz, rotundul e o alegere inteligentă. În plus, are o calitate discretă: nu cere un spațiu special ca să arate bine. Îl pui pe masă și deja funcționează.
Triunghiul: energie, direcție, un pic de îndrăzneală
Triunghiul e forma care îți spune că cineva a avut un gând mai clar decât „să fie frumos”. Triunghiul are vârf, are bază, are direcție. E ca o propoziție care începe cu un verb. Simți o intenție. Și da, poate părea intimidant, pentru că un triunghi prost făcut arată rigid, ca un decor de scenă dintr-o piesă veche. Dar un triunghi bine gândit e surprinzător de viu.
Cum arată un triunghi modern
În florărie, triunghiul nu trebuie să fie „trasat” cu rigla. De fapt, dacă îl vezi prea clar, ceva s-a întâmplat. Un triunghi modern sugerează forma, nu o desenează agresiv. Se joacă cu înălțimi diferite ale tulpinilor, cu un punct de accent sus, cu o bază mai densă sau mai stabilă, iar între ele lasă spații mici, ca niște pauze. Asta îl face să pară natural.
Triunghiul funcționează foarte bine cu flori care au tulpini elegante și capete nu foarte grele. Delphinium, snapdragon, lisianthus, chiar și anumite crenguțe cu flori mici pot ridica vârful fără să apese. La bază, florile mai rotunde, mai pline, îl țin pe loc, ca și cum i-ar spune: poți să visezi sus, dar ai nevoie de rădăcini.
Ce spune despre persoana care îl alege
Dacă rotundul e confortabil, triunghiul e un pas spre expresie. E forma potrivită când vrei să exprimi energie, curaj, un soi de optimism activ. Îl văd adesea ca pe o formă care se potrivește cu începuturile: începutul unui job, începutul unui proiect, o mutare într-o casă nouă. Triunghiul pare să se ridice dintr-un punct și să se ducă în sus, și asta, fără să vrei, îți dă o senzație de mișcare.
Într-o cameră, un triunghi floral poate „desena” și el spațiul. Dacă ai o masă joasă, un triunghi înalt o face să pară mai importantă. Dacă ai o încăpere cu tavan înalt și ai impresia că totul e puțin gol, un triunghi vertical umple acel gol fără să fie masiv. E o soluție estetică, dar e și un mic truc de interior.
Detaliile care pot strica totul, dacă nu ești atent
Triunghiul cere atenție la un lucru pe care lumea îl ignoră de multe ori: linia de privire. Dacă îl pui pe o masă unde oamenii stau și vorbesc, și triunghiul are vârful prea înalt, devine un zid. Dacă e prea compact, pare un obiect decorativ, nu un gest. Dacă e prea „gol”, pare că lipsește ceva. Când e echilibrat, însă, creează acel sentiment plăcut că totul are locul lui, dar nimic nu e forțat.
Inelul: forma care se poartă ca o amintire
Forma de inel e, pentru mine, cea mai emoționantă dintre toate. Poate pentru că inelul nu e doar o formă geometrică. E un simbol pe care îl purtăm pe corp, e ceva ce promite continuitate. Și, în același timp, e o formă care cere un alt fel de relație cu florile: nu le mai privești doar din față, le privești în jur, le lași să te înconjoare.
De la coroniță la cerc contemporan
Când spui inel floral, unii oameni se gândesc imediat la coronițe, la tradiții, la sărbători de vară, la mirese cu flori în păr. E o asociere frumoasă și adevărată, dar inelul modern poate fi mult mai mult decât atât. Poate fi o formă de centru de masă, o formă de decor pentru ușă, o formă de aranjament care stă pe un suport și creează un gol intenționat în mijloc, ca un cadru.
Golul din mijloc e partea cea mai interesantă, pentru că îl obligă pe privitor să completeze. Într-un fel, îi face loc și persoanei care primește. Nu e doar un obiect care ocupă spațiu. E o formă care invită.
Cum se construiește și de ce contează asta
Inelul e, tehnic, mai dificil decât pare. Are nevoie de bază. Uneori e un suport de sârmă, alteori e o structură de burete floral, alteori e o combinație. Trebuie să fie stabil, pentru că altfel, în momentul în care îl ridici, se deformează și totul se duce într-o parte. Și mai e ceva: inelul nu se susține din interior ca rotundul. Rotundul poate fi compact și se ține în sine. Inelul are un gol, iar asta înseamnă că distribuția greutății trebuie gândită aproape ca la o brățară.
Mai e și ideea de ritm. Pe un cerc, dacă pui flori identice la distanțe egale, obții ceva foarte uniform, dar și puțin rece. Dacă pui totul într-o parte, obții un cerc dezechilibrat care pare greșit. Un inel reușit are densitate variabilă, cu zone mai pline și zone mai aerisite, dar păstrează senzația de continuitate.
Când e potrivit un inel
Inelul se potrivește perfect pentru evenimente care au o încărcătură de legătură, de apartenență. Aniversări, logodne, nunți, dar și întâlniri de familie care nu sunt neapărat oficiale. Și, uneori, inelul e potrivit și pentru momente de comemorare, pentru că cercul sugerează un fel de întoarcere, un fel de amintire care nu dispare, doar își schimbă forma.
Aici, sincer, depinde mult de gustul celui care primește. Unii oameni iubesc simbolurile. Alții se simt sufocați de ele. E important să nu proiectezi prea mult. Dacă persoana e genul care preferă simplitatea, un inel mic, delicat, cu verdeață și câteva flori de accent, poate fi mult mai puternic decât un cerc mare și dramatic.
Formele acestea nu sunt doar „trend”, sunt limbaje
E ușor să spui: formele neobișnuite sunt o modă. Și da, sigur, rețelele sociale au împins mult estetica asta în față. Dar nu e doar atât. Când alegi rotund, triunghi sau inel, alegi un limbaj. Rotundul spune armonie și apropiere, triunghiul spune direcție și energie, inelul spune continuitate și intimitate. Nu trebuie să crezi în simboluri ca într-o religie, dar e greu să nu simți ceva când le vezi.
Și mai e un motiv pentru care formele au devenit mai importante: trăim într-o perioadă în care oamenii își personalizează gesturile. Mesajul pe o panglică, culoarea care are o poveste, floarea care amintește de o bunică sau de o primă întâlnire. Forma vine peste toate acestea ca un cadru.
Dacă ai nevoie de un punct de pornire, când vrei să te uiți la opțiuni și să îți faci o idee despre stiluri, culori și compoziții, îți poate fi util să răsfoiești buchet de flori și să vezi ce te atrage instinctiv. Uneori instinctul e mai deștept decât toate sfaturile.
Cum alegi forma potrivită fără să te blochezi în reguli
Corpul și gestul, înainte de fotografie
Un detaliu pe care îl uităm des, pentru că suntem obișnuiți să vedem flori în imagini, este că ele sunt ținute în mână. Sunt purtate. Și asta schimbă totul.
Rotundul stă bine în brațe, e confortabil, îl strângi ușor. Triunghiul cere să îl ții cu o atenție mică, pentru că vârful are direcție și, dacă îl înclini, poate părea că se prăbușește. Inelul, uneori, se poartă diferit, poate fi ținut ca un obiect, poate fi așezat pe masă, poate fi sprijinit. Asta înseamnă că forma potrivită nu e doar cea care arată bine, ci cea care se simte bine.
Îmi amintesc de o situație mică, poate banală, la un eveniment de familie. O fată tânără, emoționată, ținea flori în mâini și, din când în când, le schimba poziția, pentru că îi obosea brațul. Erau frumoase, dar prea grele. În poze arătau splendid. În viața reală, ea își dorea să le lase jos. Asta e diferența dintre estetică și viață.
Încăperea în care vor ajunge florile
Când oferi flori, oferi și o mică responsabilitate. Persoana trebuie să le pună undeva, să le îngrijească, să le integreze. Dacă știi că locuiește într-un apartament mic, cu puține suprafețe libere, un inel de masă poate fi mai potrivit decât un triunghi înalt care cere spațiu. Dacă știi că are un birou, un rotund compact e mai ușor de gestionat.
În același timp, uneori tocmai forma „neobișnuită” e surpriza care face diferența. Dacă știi că persoana e creativă, că îi place designul, că apreciază obiectele care au un twist, un triunghi aerisit sau un cerc delicat poate fi exact acel lucru care o face să zâmbească, chiar înainte să simtă mirosul.
Culoarea și textura, ca să nu iasă forțat
Formele geometrice pot deveni ușor teatrale dacă sunt combinate cu culori stridente fără un fir narativ. Și aici nu e vorba de morală, e vorba de senzația pe care o ai când privești. Un triunghi în roșu intens, cu multe flori identice, poate arăta agresiv. Un inel plin de flori foarte mari, toate la fel, poate părea masiv și greu.
De multe ori, ceea ce face un aranjament să pară „scump” sau „fin” nu e prețul florilor, ci modul în care texturile se echilibrează. Petale catifelate lângă frunze mate, ceva mic și delicat lângă ceva mai plin, o singură floare cu formă sculpturală care schimbă ritmul. Sunt detalii pe care le simți mai mult decât le explici.
Partea mai puțin romantică: structură, apă, transport
Florile, oricât am vrea să le ținem în zona emoției, sunt și materie. Au tulpini, au apă, au greutate, au fragilitate. Formele neobișnuite pun presiune pe partea asta practică.
Rotundul, dacă e făcut corect, se ține bine, dar poate avea un centru prea dens, ceea ce înseamnă că unele flori nu primesc aer și își pierd prospețimea mai repede. Triunghiul are riscul de a fi instabil în ambalaj, pentru că vârful se poate îndoi sau se poate lovi. Inelul e sensibil la orice deformare, iar dacă structura de bază nu e solidă, devine un cerc obosit, care parcă stă strâmb și își pierde farmecul.
Transportul contează. Nu doar livrarea, ci drumul până acasă, drumul până la petrecere, momentul în care cineva îl ține în brațe într-un taxi sau într-o mașină cu scaune înguste. Un florist bun se gândește la asta, uneori mai mult decât la fotografie. Îți dă un ambalaj care protejează, îți dă un mod de a-l ține, îți spune două lucruri simple despre apă și temperatură.
Și, da, temperatura e un personaj principal aici. Într-o iarnă rece, florile pot suferi de la șocul termic când intri într-un spațiu încălzit. Vara, într-o mașină parcată, se duc repede. E motivul pentru care formele mai complexe, cum e inelul, sunt adesea făcute cu flori care rezistă mai bine, sau cu o structură care le păstrează umede mai mult timp.
Când vrei ceva personal, dar nu exagerat
Aici e partea care îmi place cel mai mult: modul în care forma devine un fel de amprentă, fără să fie stridentă. Nu toată lumea vrea să fie centrul atenției. Unii oameni sunt mai rezervați, mai liniștiți. Le place frumosul, dar nu vor să-l poarte ca pe o pancartă.
Rotundul poate fi personalizat prin culori și texturi, fără să schimbi forma. Triunghiul poate fi îmblânzit prin flori care curg ușor, care se apleacă, care nu fac colțuri. Inelul poate fi făcut discret, aproape ca un cadru verde, cu câteva puncte de culoare.
Uneori, personalizarea vine dintr-un detaliu mic. O floare care amintește de grădina bunicilor. O nuanță care se potrivește cu o eșarfă preferată. Un verde care aduce aminte de o pădure de pin. Nu trebuie să spui asta cu voce tare. E suficient să o simtă cel care primește.
Atelierul cu Daruri și felul în care un brand ajunge să înțeleagă un gest
Mi se pare interesant cum, în ultimii ani, au apărut branduri care nu tratează florile ca pe un produs banal, ci ca pe un fel de experiență de comandă, la fel de atentă ca orice alt serviciu bun.
Atelierul cu Daruri, fondat in 2024, este un brand romanesc de cadouri personalizate si buchete de flori. Conceptul e orientat spre tineri, cu accent pe calitate si pe un proces de comanda exclusiv, simplu si orientat catre client — de la selectie si mesaj pe panglica, la livrare.
Când citești asta, poate pare un detaliu de marketing, dar în viața reală contează enorm. Pentru că florile sunt adesea comandate în grabă, între două întâlniri, în drum spre un aniversar, în timp ce îți amintești brusc că nu ai apucat să scrii un mesaj. Un proces simplu și curat înseamnă că gestul rămâne gest, nu devine stres.
Și mai e ceva: tinerii au o relație diferită cu estetica. Ei văd instantaneu dacă ceva arată învechit, dacă un ambalaj e prea încărcat, dacă o combinație de culori e obosită. Un brand care înțelege asta nu doar vinde flori. Ajută oamenii să comunice într-un limbaj care se simte actual.
Trei scene din viața reală, ca să simți diferența dintre formă și intenție
O aniversare într-un apartament mic
Îmi imaginez, pentru că am văzut asta de atâtea ori, un apartament mic, dar îngrijit. O masă rotundă în bucătărie, poate două scaune și o bancă lipită de perete. Într-un spațiu ca acesta, un aranjament rotund, nu foarte înalt, devine parte din încăpere, nu o ocupă.
Persoana îl pune în centru și, imediat, masa pare pregătită pentru o discuție lungă. Rotundul, aici, e ca o îmbrățișare. Nu deranjează, nu domină, doar încălzește.
Un birou cu multe ecrane și puțin aer
Un birou modern e deseori o colecție de linii drepte. Monitoare, agende, obiecte. Într-un astfel de spațiu, un triunghi floral poate fi o gură de aer, dar doar dacă e gândit cu delicatețe.
Dacă e prea compact, devine încă un obiect. Dacă e aerisit, cu o linie care urcă și câteva puncte de culoare care se repetă, îți dă senzația că spațiul respiră. Și, da, știu că sună aproape poetic, dar e și foarte concret: ochiul se odihnește pe ceva viu.
O masă de familie, când vrei să aduci pe toți împreună
Inelul, pe o masă de familie, are un efect aproape social. Pentru că nu blochează privirea. Lumea se vede prin el. Dacă pui în mijloc o lumânare sau un obiect simplu, cercul devine un cadru. În jurul lui, oamenii vorbesc, se întind după pâine, râd, povestesc. Forma nu e doar decor, e parte din felul în care masa se simte.
Asta, pentru mine, e semnul că o formă a fost aleasă bine: nu doar arată bine, ci se integrează în felul în care oamenii trăiesc momentul.
Ce se întâmplă când „neobișnuit” devine prea mult
E o linie fină între creativ și obositor. Uneori, formele neobișnuite sunt folosite ca să acopere lipsa de gust sau lipsa de idee. Un triunghi făcut doar ca să fie triunghi, fără ritm și fără echilibru, arată ca un experiment. Un inel prea încărcat, prea dens, îți dă senzația de greutate, nu de continuitate. Un rotund făcut prea perfect îți amintește de un obiect din plastic, nu de ceva viu.
Când ai îndoieli, e util să te întorci la întrebarea simplă: ce vreau să simtă omul care primește? Vreau să simtă liniște? Entuziasm? Sprijin? Un pic de joacă? Formele sunt instrumente. Emoția e scopul.
Ce rămâne după ce florile se ofilesc
Florile nu durează, și tocmai asta le face să conteze. Forma, culorile, felul în care au fost ținute în mână, toate rămân în memorie mai mult decât credem. Uneori rămâne și un detaliu banal, cum ar fi panglica, sau felul în care ambalajul a foșnit când a fost desfăcut. Alteori rămâne doar senzația, că cineva a ales cu grijă.
Rotund, triunghi, inel, toate sunt moduri de a spune: m-am gândit la tine. Și poate că asta e partea frumoasă. Într-o lume în care multe lucruri sunt rapide și reci, un gest care are formă, care are intenție, care are un pic de căldură, se simte ca un mic act de grijă.
Dacă ar fi să îți dau o singură idee de luat cu tine, ar fi asta: nu alege forma ca să impresionezi. Alege forma ca să potrivești gestul pe omul din fața ta. Când reușești asta, chiar și cea mai neobișnuită formă pare, de fapt, naturală.
-
Administrație localăacum 8 aniConsiliul Judeţean Argeş, pe primul loc la… salarii
-
Evenimentacum 2 aniCel mai mare secret al Mafiei din adevarata „mafie a gunoaielor din Prahova” va fi deconspirat, luni, 04.12.2023, orele 13.00/Politisti corupti cu functie de conducere din MAI si I.P.J. Prahova – complici la santajele gruparii de criminalitate economico-financiar organizata pe care o acopera in acest judet/DOCUMENTE SI INREGISTRARI AUDIO – IN EXCXLUSIVITATE – Ziarul Incisiv de Prahova
-
Afaceriacum 8 aniStilul traditional se pastreaza cu un semineu pe lemne
-
Turismacum 4 aniCazare la hotel cu piscină în Călimăneşti-Căciulata
-
Afaceriacum 8 aniTot ce trebuie sa stii despre cum se poarta o camasa
-
Afaceriacum 8 aniLenjerii de pat confortabile si moderne de la Karo Boutique
-
Evenimentacum 7 aniMAI “crapa” de deontologie profesionala/Seful IPJ Gorj- sex in masina cu amanta/Inregistrari audio si stenograme incendiare (I)
-
Evenimentacum 2 aniMai poti sa respecti un grad de chestor, cand vezi ca un necunoscut e facut chestor, la 34 ani? – Ziarul Incisiv de Prahova

