Administrație locală
Cum sa primesti pana la 15.000 de Euro daca esti proprietarul unei case
Costel Alexe, Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor a anuntat un program care sustine proprietarii de case ce vor sa isi eficientizeze imobilele din punct de vedere energetic.
Conform declaratiei, ministerul va deconta 60% din valoarea investitiei, dar nu mai mult de 15.000 de euro pentru fiecare casa, avand la dispozitie un fond de 100 de milioane de euro.
„Obiectivul principal al acestui program este sa sprijine mediul si economia pentru ca, astfel, Romania poate sa faca investitii inteligente. Romanii vor ramane cu mai multi bani in buzunar, vom reusi impreuna sa reducem emisiile de gaze cu efect de sera si statul roman, prin Guvernul pe care il reprezint, va pompa resurse financiare importante in industrii care, la randul lor, vor crea locuri de munca. Programul pe care il lansam astazi se adreseaza exclusiv proprietarilor de case din Romania.
Prin acest program, romanii doritori pot sa-si eficientizeze energetic locuintele pe care le au, accesand o prima de eficienta energetica de pana la 15.000 de euro, cu care acestia vor putea sa-si instaleze sisteme de termoizolatie, ferestre, centrale de condensatie, panouri solare, sisteme moderne de iluminat cu LED, toate sistemele posibile pe care romanii si le pot achizitiona si astfel sa-si transforme casele in case eficient energetic”, a declarat Costel Alexe la conferinta de lansare in consultare publica a Ghidului de finantare pentru Programul „Casa Eficienta Energetic”, conform gsp.ro.
Costel Alexe a mai declarat ca in prezent se pierd resurse importante prin pereti, cel puțin 30% din energia care exista in interiorul unei case. De asemenea, se mai pierde 25% prin acoperisuri si 25% prin ferestre. Toate aceste pierderi adauga costuri la factura lunara de energie electrica si caldura.
Administrație locală
Renovarea unei camere din cinci seri libere, fără stres
Într-un oraș mic, vestea că vine meșterul joi circulă mai repede decât orice anunț. Dar dacă lucrezi opt ore pe zi, joi seara îți rămâne puțin loc pentru zugrăvit, găurit sau ales plinta potrivită. Mulți amână, iar camera cu tapetul îngălbenit rămâne așa încă un an, apoi încă unul.
Se poate și altfel. O cameră se pune la punct în cinci seri de câte două ore, dacă ordinea lucrurilor e gândită dinainte și nu ai nevoie de nimic mai complicat decât o foaie de hârtie, un creion și o rolă de bandă de mascare. Planul de mai jos nu cere aplicații, tutoriale lungi sau scule scumpe.
Seara zero: o foaie, un creion și zece minute
Înainte de prima găleată de lavabilă, stai în mijlocul camerei și scrii pe hârtie tot ce vezi. Crăpături la colțul ferestrei, o priză care se mișcă în perete, un loc umed sub calorifer, mobila care trebuie mutată. Nu fotografia totul și nu trimite poze la zece cunoscuți, fiindcă vei primi zece păreri diferite. Un caiet cu pătrățele face mai mult decât orice aplicație.
Pe aceeași foaie desenezi camera în mare, cu ușa, fereastra și mobilele grele. Măsori pereții cu o ruletă și treci cifrele lângă fiecare latură. De aici scoți suprafața aproximativă și îți dai seama câtă vopsea îți trebuie. Un magazin de bricolaj din orașul tău te poate sfătui, dar vii la el cu cifre, nu cu impresii.
La final, împarți lucrările în cinci seri și scrii în dreptul fiecăreia o singură sarcină principală. O seară cu trei sarcini se termină de obicei cu nimic terminat și cu o pungă de nervi.
Un detaliu care ajută mult: pune lângă foaie o listă separată, cu ce trebuie cumpărat. Pe ea intră vopseaua, grundul, banda, folia, hârtia abrazivă, o rolă și o pensulă de colț. Când ai totul scris, mergi o singură dată la magazin, nu de patru ori în aceeași săptămână, și economisești exact timpul pe care nu-l ai.
Seara întâi: golești, acoperi, protejezi
Prima seară nu produce nicio schimbare vizibilă, și tocmai de aceea e cea mai importantă. Scoți tot ce se poate scoate din cameră. Ce nu poate ieși, se adună la mijloc și se acoperă cu folie sau cu cearceafuri vechi. Podeaua se protejează cu carton ondulat, pe care îl găsești gratis la orice magazin alimentar din cartier, nu cu ziare, care alunecă și se rup.
Bagi bandă de mascare pe tocurile ușii, pe plinte și în jurul prizelor, după ce ai scos capacele. Dacă lași comutatoarele neacoperite, vei găsi vopsea pe ele peste o lună, când te uiți atent la perete cu lumina de seară.
Mai faci un lucru care pare banal: deschizi fereastra și verifici cum circulă aerul. Vopseaua se usucă mai bine într-o încăpere ventilată, iar mirosul dispare mai repede. Dacă locuiești la parter sau la etajul întâi, nu lăsa fereastra deschisă când pleci de acasă.
Dacă nu ești sigur că ai ce trebuie pentru fiecare etapă, cere unui vecin care a renovat de curând să se uite pe lista ta. Într-un oraș mic se găsește mereu cineva care a făcut asta și care îți spune, în două minute, ce ai uitat. Cel mai des lipsește o scăricică stabilă, nu vopseaua.
Seara a doua și a treia: pereții, partea care nu se grăbește
Aici se câștigă sau se pierde rezultatul. Crăpăturile se curăță cu o spatulă, se umplu cu glet sau cu pastă de reparat și se lasă la uscat. Apoi se șlefuiesc ușor, cu hârtie abrazivă fină, și se șterg de praf cu o cârpă umedă, bine stoarsă. Dacă sari peste șlefuire, vopseaua scoate la iveală fiecare denivelare.
Pentru cine vrea să mai citească ceva între două straturi care se usucă, pe euroaptitudini.ro găsești știri și anunțuri din mai multe domenii, de la afaceri la sănătate și casă, bune de parcurs în pauzele de așteptare. Telefonul se potrivește mai bine cu timpul mort dintre straturi decât cu mâinile pline de praf.
În seara a treia dai grundul, un strat subțire și uniform. Grundul pare un pas în plus, dar el face ca vopseaua să se prindă egal și să acopere din două straturi, nu din patru. Pe un perete vechi, care înghite tot, diferența se vede imediat și în factura de la magazin, iar buzunarul nu se supără deloc.
Între straturi, respectă timpul de uscare scris pe cutie, nu pe cel dorit de tine. Un al doilea strat dat prea devreme trage după el primul strat și lasă dungi. Folosește pauza pentru a spăla pensulele, a lua o gustare și a verifica dacă nu au rămas locuri uitate lângă tavan sau în spatele ușii.
Dacă ai doi oameni în casă, împărțiți rolurile: unul face marginile cu pensula, celălalt trece după el cu rola. Se lucrează mai repede, iar marginile nu apucă să se usuce înaintea rolei, ceea ce ar lăsa o linie vizibilă. Chiar și un copil mai mare poate ține scara sau aduce cârpele, iar seara devine un mic proiect comun.
Seara a patra: vopseaua și ritmul potrivit
Vopsești într-o ordine fixă: întâi tavanul, dacă ai de gând să-l vopsești, apoi pereții, de sus în jos. Colțurile și marginile se fac cu pensula, restul cu rola. Rola nu se apasă tare, se plimbă în benzi suprapuse, fără să rămână urme de reluare. Dacă oprești lucrul la jumătatea unui perete, se vede unde ai oprit, așa că termină întotdeauna un perete întreg, chiar dacă înseamnă douăzeci de minute în plus.
Lumina contează mai mult decât crezi. Seara, sub un bec galben, orice nuanță pare mai caldă și greșelile se ascund. Dimineața, la lumina zilei, se văd toate. De aceea merită să faci un pătrat de probă cu o zi înainte și să te uiți la el la ore diferite, în loc să cumperi zece litri după o mostră de pe un afiș.
Pentru inspirație despre cum se leagă o astfel de lucrare mică de proiecte mai mari, poți răsfoi materiale despre construcții, unde sunt strânse subiecte despre materiale, lucrări și organizarea unui șantier de casă.
Rola se spală imediat, în apă călduță, până iese curată, iar pensulele se agață cu peria în jos. Dacă le lași peste noapte în găleată, durează doar o seară până se întăresc ca piatra, iar la următoarea renovare le arunci.
Seara a cincea: finisajele care fac camera să arate terminată
Banda de mascare se scoate înainte ca vopseaua să se întărească complet, după ce suprafața e doar uscată la atingere, cu mișcări lente, în unghi. Dacă o smulgi de pe un perete complet uscat, poate lua și o fâșie de vopsea. Plintele se pun la urmă, ca să nu fie murdărite de rolă, iar prizele și comutatoarele se montează la loc cu mâinile curate.
Tot în această seară rezolvi lucrurile mici pe care le tot amâni: un tablou care așteaptă un cui, o draperie care se ținea într-un șurub, o ușă de dulap care nu se închide bine. Fiecare mică reparație șterge senzația de ceva neterminat, iar camera pare mai nouă decât este de fapt.
Resturile de vopsea se pun într-un borcan etichetat cu data și cu numele camerei. Peste doi ani, când un copil mâzgălește peretele, vei fi bucuros să ai nuanța exactă la îndemână.
Adaugă la final o rezervă de timp. Dacă una dintre seri se anulează, pentru că ai rămas la serviciu sau a venit cineva în vizită, planul se mută cu o zi, nu se destramă. Treci rezerva pe foaie ca pe o sarcină obișnuită, la fel de importantă ca restul.
Ce se poate strica și cum eviți
Cele mai frecvente greșeli sunt și cele mai banale. Se vopsește pe un perete încă umed, iar bășicile apar după o săptămână. Se amestecă bidoane de la loturi diferite, iar două pete de culoare ușor diferită apar pe același perete. Se lucrează seara târziu, cu copiii adormiți și lumina slabă, iar greșelile se văd dimineața.
Mai e și problema vecinilor. Într-un bloc din oraș, zgomotul de la șlefuit nu se pierde în aer. Ai grijă la ore, anunță-i în scară și nu începe după zece seara. O notiță pe ușă costă mai puțin decât o discuție încordată la lift.
Dacă observi mucegai, igrasie sau crăpături care se lățesc, nu le acoperi cu vopsea. Acolo ai nevoie de un om care se pricepe, nu de un strat în plus. Un meșter din oraș, recomandat de cineva care a lucrat cu el, face de obicei o evaluare rapidă.
Pentru camerele mai mari sau pentru locuințele cu mai multe încăperi, același plan se repetă, încăpere cu încăpere, fără grabă. Important este să nu desfaci tot apartamentul odată și să ai mereu un colț în care se poate dormi liniștit.
Mâine, ia foaia de hârtie și desenează camera. Alege seara de început, cumpără banda de mascare și cartonul, apoi lasă restul pentru zilele următoare. Cinci seri trec repede, iar la sfârșit ai o cameră a ta, făcută fără să-ți iei concediu.
Administrație locală
Magazinul din colț e bun, dar cum ajunge raftul acasă?
Ai intrat într-un magazin din centru doar după un raft pentru cărți, fiindcă ți-a plăcut cum arăta în vitrină. Vânzătoarea spune că oferta se termină azi, în spatele tău se formează o coadă mică, iar tu simți cum hotărârea ți se grăbește singură. Plătești, ieși pe trotuar și abia atunci te întrebi cum ajunge cutia aceea lungă până la etajul patru.
Pentru cei care preferă magazinele din oraș, scena e cunoscută. Ne place să vedem produsul, să-l atingem, să stăm de vorbă cu cineva. Problema apare după casă, la transport, iar despre ea se vorbește mai rar. Iată câteva puncte, pe rând, pentru o zi în care ai un singur obiectiv: cumperi un lucru și îl aduci întreg acasă.
1. Măsoară înainte să scoți portofelul
Pare banal, dar aproape toate necazurile încep aici. Ține în geantă o ruletă mică sau folosește telefonul pentru a nota lățimea ușii, a liftului și a scării. Un raft care încape în cameră poate să nu treacă prin ușa de la intrare, iar atunci se întoarce în magazin, cu tot cu discuțiile despre retur.
Scrie cifrele pe o hârtie și arat-o vânzătorului, care de obicei știe dimensiunile cutiei ambalate, nu doar ale produsului montat. Cutia e aproape întotdeauna mai mare decât te aștepți, iar colțurile ei se blochează exact la prima cotitură de pe casa scării.
Dacă nu ai măsurat nimic și oferta se termină azi, e mai înțelept să ceri o oră de gândire și să faci măsurătorile pe loc. O ofertă care nu poate aștepta nici șaizeci de minute nu merită, de regulă, graba cu care o iei. Un vânzător serios va înțelege fără probleme o asemenea cerere.
Un truc simplu: cere prețul transportului în scris, pe bon sau pe ofertă, alături de produs. Așa nu rămâne o promisiune făcută din mers, la care nimeni nu-și mai amintește peste trei zile, când curierul sună și cere o sumă pe care n-ai auzit-o.
2. Hotărăște cine duce marfa înainte de a o alege
Întrebarea corectă nu e doar ce cumperi, ci cum pleacă obiectul din magazin. Unele locuri au livrare proprie, altele colaborează cu un curier, iar altele pur și simplu te lasă să te descurci. Întreabă din prima, înainte să te atașezi de produs, ce variante există și cât costă fiecare.
Cei care citesc cu plăcere materiale despre cum se mișcă marfa dintr-un loc în altul găsesc un punct de plecare bun pe Web Cafe, un site cu informații adunate într-un singur loc, unde pe lângă subiecte practice apar și teme din tehnologie, afaceri sau timp liber. Merită o privire când vrei să înțelegi mai bine ce stă în spatele unei livrări obișnuite.
Apoi te întorci la lista ta, cu mai puțină grabă și cu întrebările pregătite. Dacă magazinul nu oferă nicio soluție de transport, ține minte lucrul acesta ca pe un cost ascuns, nu ca pe o simplă omisiune. Prețul de pe etichetă nu mai e atunci prețul întreg.
La fel de important e să ai pe cineva care să te ajute la capătul drumului. Chiar dacă nu cară nimeni cu tine cutia până sus, un om care ține ușa liftului și te așteaptă pe palier face o diferență uriașă când obiectul are peste douăzeci de kilograme.
3. Compară trei moduri de a duce cumpărătura
În mod realist ai trei variante: o duci tu, o trimiți cu un curier sau rogi un cunoscut cu mașina. Prima e cea mai ieftină, dar numai dacă obiectul încape în portbagaj fără să se strice nimic. A doua costă ceva, însă te scutește de efort și de riscul unei zgârieturi făcute pe scări. A treia e simpatică, dar te face dator și depinde de programul altcuiva.
Alege după greutate, după etaj și după cât de fragil e lucrul pe care l-ai cumpărat. O oglindă mare nu se duce în autobuz, oricât ți-ar plăcea ideea de a economisi. Un set de farfurii se poate duce și singur, dacă e bine strâns în ambalaj și ținut în brațe, nu aruncat pe bancheta din spate.
Mai gândește-te și la ora la care ajungi. Curierul vine într-un interval, nu la fix, așa că dacă lucrezi până seara, cere livrarea într-o zi în care cineva e acasă. Un colet lăsat la vecini sau în holul blocului are șanse mult mai mari să sufere decât unul dat direct în mână.
Verifică și cum este închisă cutia. Banda lipită în grabă cedează la prima ridicare, iar un colț turtit poate ascunde o muchie lovită. Cere doi colegi de la raion să te ajute dacă ai dubii, nu te sfii: bunul tău e cel care pleacă din magazin, nu al lor.
4. Cere ambalajul care ține drumul, nu doar vitrina
Ambalajul din magazin e gândit uneori pentru raft, nu pentru drum. Dacă ceri un pachet pentru transport, vânzătorul poate adăuga carton, folie sau colțare, de multe ori fără să te taxeze separat. Fotografiază obiectul înainte de ambalare, ca să ai dovada stării lui în caz că ceva se întâmplă pe parcurs.
Pentru cei care vor să înțeleagă mai bine cum se organizează livrările și cum se alege un serviciu de încredere, secțiunea de transporturi de pe Web Cafe poate fi un loc bun de citit înainte de următoarea comandă mai voluminoasă. Nu înlocuiește întrebarea pusă vânzătorului, dar îți dă un vocabular comun cu cei de la ghișeu.
Așa discuți despre colete, termene și asigurare fără să te simți pierdut printre termeni. Iar dacă obiectul e scump sau greu de înlocuit, o asigurare mică a coletului costă puțin față de supărarea unei piese ciobite, mai ales când nu mai ai timp s-o cauți a doua oară.
Păstrează la îndemână o listă scurtă, de trei rânduri: ce iau, de unde îl iau și cu ce ajung acasă. Hârtia aceea mică te readuce la plan atunci când o vitrină sau o reducere îți bagă ideea unei a doua achiziții neplanificate, pe care nu ai cum s-o transporți.
5. Așază-ți ziua în jurul unei singure ieșiri
Când lucrurile merg prea repede, ajungi să cumperi la prima oprire și să te chinui la ultima. Încearcă să inversezi ordinea. Începe cu cel mai greu sau cel mai fragil obiect, apoi mergi la cumpărăturile mici, dacă mai ai chef. Dacă pornești cu cafeaua și cu un ocol prin piață, ajungi în fața raftului cu mâinile pline și cu răbdarea pe sfârșite.
Un singur obiectiv înseamnă un singur traseu: magazinul, parcarea sau stația de curier, apoi casa. Restul poate aștepta ziua următoare, fără pierderi. Poți chiar să te întorci în aceeași zonă a orașului peste o săptămână, cu mai mult timp, pentru ocolul pe care ți l-ai dorit.
Cei care preferă să facă drumurile pe jos sau cu metroul au un avantaj aici: știu din timp cât pot duce și nu se lasă purtați de entuziasmul de la casă. Brațele obosite sunt cel mai bun consilier la cumpărături.
Dacă montajul cere două persoane, programează-l din timp, nu la miezul nopții. Un raft montat pe grabă iese strâmb, iar șuruburile strânse prea tare pot crăpa placa. Citește instrucțiunile o dată integral, apoi pune piesele pe podea în ordinea în care vor fi folosite.
6. Păstrează dovezile și verifică în aceeași zi
Ajuns acasă, deschide cutia în aceeași zi, nu peste o săptămână. Compară ce ai primit cu ce ai plătit, caută zgârieturi, piese lipsă și instrucțiunile de montaj. Păstrează bonul, garanția și fotografiile într-un singur dosar, chiar și pe telefon, ca să le găsești fără să răscolești prin sertare.
Dacă ceva nu arată bine, scrie sau sună magazinul imediat, cu pozele la îndemână. Un retur făcut repede e aproape întotdeauna mai simplu decât unul cerut după două luni, când nimeni nu mai ține minte cum arăta cutia la plecare. Un mesaj scurt, politicos și clar rezolvă mai mult decât o discuție lungă purtată târziu.
Iar dacă totul e în regulă, ai și un mic ritual de închidere: cobori cartonul la reciclat, montezi raftul și te bucuri de el fără griji. Merită să te oprești o clipă și să-ți spui că ziua a mers cum trebuie, chiar dacă a început puțin în grabă.
La final, nu te grăbi să arunci ambalajul. Păstrează cutia și polistirenul măcar două săptămâni, cât mai poți avea nevoie de un retur sau de o schimbare. Dacă totul funcționează, le desfaci, le aplatizezi și le duci la colectare selectivă, fără să-ți ocupe balconul luni de zile.
Data viitoare când te prinde o ofertă care expiră azi, respiră o dată și întreabă trei lucruri: cât măsoară, cine îl duce și ce se întâmplă dacă ajunge ciobit. Dacă ai răspunsurile, cumperi liniștit. Dacă nu, mai bine ieși un sfert de oră la o cafea și te întorci cu un plan. Notează pe telefon dimensiunile ușilor din casă, ca să le ai la îndemână oricând. Magazinele din oraș rămân un obicei bun, iar un transport gândit din timp îl face și mai plăcut.
Administrație locală
Dosarul de personal: ce documente cere angajatorul și ce păstrezi tu
Dosarul de personal este mapa în care angajatorul adună documentele care atestă identitatea, pregătirea și situația ta ca salariat. Din momentul angajării, el conține contractul, actele personale și cele de studii, iar pe parcurs se completează cu acte adiționale, evaluări și alte documente legate de muncă. Ca salariat, ai tot interesul să știi ce se află în el și ce e bine să păstrezi în copie.
Mini-dicționar: termeni pe care îi întâlnești la angajare
- Dosar de personal: ansamblul de documente referitoare la un salariat, ținut de angajator; conținutul este protejat de regulile privind datele personale.
- Act adițional: document prin care se modifică un element al contractului de muncă, semnat de ambele părți.
- Fișa postului: descrierea atribuțiilor și a responsabilităților unei funcții.
- Adeverință: document emis de angajator pentru a confirma o situație (vechime, venit, calitatea de salariat).
- Cazier și alte acte speciale: documente cerute doar pentru anumite posturi, când legea sau specificul funcției le impune.
- Date cu caracter personal: informații prin care ești identificat; angajatorul trebuie să le prelucreze doar cât este necesar și să le protejeze.
Pe scurt, dosarul reflectă istoria ta profesională la un anumit angajator. Ghidul despre documentele necesare la angajare și dosarul de personal pornește de la aceeași idee și intră în detalii.
Ce documente cere, de regulă, angajatorul la angajare
Lista variază în funcție de post, dar pornește de la câteva repere:
- actul de identitate, pentru verificarea datelor;
- documentele de studii și calificările necesare postului;
- carnetul de muncă sau alte dovezi ale vechimii, dacă ele sunt relevante;
- actul medical care atestă că poți face munca respectivă (la medicina muncii);
- documente privind situația familială, doar dacă ai solicitat beneficii legate de ele;
- declarații și formulare necesare pentru calculul impozitelor și al contribuțiilor.
Nu orice document poate fi cerut. Angajatorul poate solicita doar informațiile necesare pentru încheierea contractului și pentru executarea lui legală. Dacă ți se cere ceva neobișnuit (de exemplu informații despre viața privată fără legătură cu postul), întreabă ce justifică cererea.
Merită știut și că nu toate documentele din dosar au aceeași greutate. Contractul și actele adiționale stabilesc drepturi și obligații; adeverințele doar confirmă o situație; evaluările și notele interne reflectă opinii. Când apare un conflict, primele cântăresc cel mai mult, de aceea ar trebui să existe în dosar într-o formă completă și semnată.
Ce se adaugă în timp
După angajare, dosarul se îmbogățește: actele adiționale, fișa postului semnată, instruirile de securitate a muncii, adeverințele eliberate, deciziile de modificare sau de suspendare a contractului, documente privind formarea profesională, eventual evaluările periodice. Dacă ai fost sancționat disciplinar, decizia respectivă face parte din evidența firmei. Pentru situațiile de încetare, dosarul se închide cu documentele finale, iar angajatorul îl păstrează conform termenelor de arhivare prevăzute de lege.
Ce păstrezi tu, în copie
Gândește-te la dosarul tău personal ca la o arhivă paralelă. Nu e nevoie să ai tot ce are firma, dar este util să ai:
- contractul de muncă și toate actele adiționale;
- fișa postului și regulamentul intern, în versiunea primită;
- deciziile care te privesc direct: promovări, modificări de salariu, sancțiuni, suspendări;
- adeverințele eliberate și fluturașii de salariu;
- certificatele de formare profesională și diplomele obținute pe parcurs;
- actele medicale personale, păstrate și în afara dosarului.
Un angajat din domeniul educației, de pildă, a descoperit la cinci ani după angajare că nu mai avea nicio copie a unui act adițional prin care i se schimbase funcția. Cererea unui credit i-a cerut dovezi pe care firma a găsit greu. Păstrarea la zi a propriei arhive i-ar fi economisit timp și nervi.
Pași de urmat în relația cu dosarul tău
- La angajare: predă doar documentele cerute pentru post și ia notă de lista celor predate; cere o confirmare scrisă dacă e posibil.
- Pe parcurs: verifică, la intervale rezonabile, dacă documentele noi se regăsesc în dosar și dacă datele sunt corecte.
- La schimbări: solicită copia fiecărui act nou (act adițional, decizie, adeverință) imediat ce îl semnezi.
- La probleme: dacă observi erori, cere rectificarea în scris, cu justificare.
- La plecare: cere documentele care îți revin (adeverințe, copii), apoi verifică dacă datele despre încetare sunt corecte.
Protecția datelor din dosar
Dosarul de personal conține date care ar putea fi folosite abuziv dacă ar ajunge în mâini nepotrivite: numărul de identificare, adresa, situația medicală, veniturile. Angajatorul are obligația să le prelucreze legal, să limiteze accesul la persoanele care au nevoie de ele (resurse umane, conducere, contabilitate) și să le păstreze în siguranță. Ai dreptul să știi ce date sunt prelucrate, să ceri rectificarea celor inexacte și, în anumite condiții, ștergerea celor care nu mai sunt necesare. Dacă ai bănuiala unei prelucrări abuzive, cere lămuriri în scris și, la nevoie, adresează-te autorității competente.
Greșeli frecvente
- predarea originalelor, în loc de copii certificate sau doar prezentarea lor pentru verificare;
- semnarea unor documente „în alb” sau a unor liste fără a le verifica;
- lipsa unei copii personale după semnare;
- neactualizarea datelor la schimbări personale (nume, adresă, studii noi);
- presupunerea că tot ce se întâmplă în firmă este consemnat corect.
Când ceri sprijin
Dacă firma refuză să îți elibereze o adeverință la care ai dreptul, dacă găsești în dosar date eronate sau documente pe care nu le-ai semnat, începe cu o cerere scrisă adresată resurselor umane. Dacă nu primești răspuns, poți apela la sindicat, la inspecția muncii sau la un jurist. Explicații pentru alte situații din raportul de muncă apar în pagina dedicată contractului de muncă. Cititorii care vor o privire de ansamblu pot parcurge și materialele publicației JuridicPlus.
Dosarul bine ținut este ca o hartă: dacă o ai la îndemână, nu te pierzi nici când drumul se schimbă.
-
Administrație localăacum 9 aniConsiliul Judeţean Argeş, pe primul loc la… salarii
-
Evenimentacum 3 aniCel mai mare secret al Mafiei din adevarata „mafie a gunoaielor din Prahova” va fi deconspirat, luni, 04.12.2023, orele 13.00/Politisti corupti cu functie de conducere din MAI si I.P.J. Prahova – complici la santajele gruparii de criminalitate economico-financiar organizata pe care o acopera in acest judet/DOCUMENTE SI INREGISTRARI AUDIO – IN EXCXLUSIVITATE – Ziarul Incisiv de Prahova
-
Afaceriacum 9 aniStilul traditional se pastreaza cu un semineu pe lemne
-
Turismacum 5 aniCazare la hotel cu piscină în Călimăneşti-Căciulata
-
Afaceriacum 8 aniTot ce trebuie sa stii despre cum se poarta o camasa
-
Afaceriacum 8 aniLenjerii de pat confortabile si moderne de la Karo Boutique
-
Evenimentacum 8 aniMAI “crapa” de deontologie profesionala/Seful IPJ Gorj- sex in masina cu amanta/Inregistrari audio si stenograme incendiare (I)
-
Evenimentacum 3 aniMai poti sa respecti un grad de chestor, cand vezi ca un necunoscut e facut chestor, la 34 ani? – Ziarul Incisiv de Prahova


